Creta (8) - Cu Rimas la Knossos

Atât în avion - din München, cât si cu autocarul - de la aeroport la hotel, am calatorit împreuna cu o familie tânara ce avea o fetita micuta si delicata, cu ochisori ca maslinele negre, parul ondulat si neobisnuit de lung pentru un bebe. În fata receptiei ne-au rugat sa-i ajutam sa completeze formularul de sosire în hotel si asa am aflat ca Rimas s-a nascut acum 11 luni în München iar parintii ei sunt refugiati din Siria, cu azil politic în Germania. Ea -Iman (aproximativ de vârsta fiicelor mele), a urmat un curs de limba germana pe timpul sarcinii. El - Rafid, nu a avut timp, s-a angajat rapid la o spalatorie auto, preluînd cu seriozitate întretinerea familiei.
I-am admirat pentru faptul ca asa, din venituri modeste, au avut ambitia de a petrece un concediu deosebit, de altfel bine-meritat dupa multele încercari grele prin care au trecut!
I-am întâlnit de cateva ori în zilele urmatoare, în complexul hotelier si am observat ca sunt foarte retinuti si fara experienta, de aceea am hotarât împreuna cu sotul meu sa îi invitam sa vizitam împreuna capitala insulei si Palatul Knossos, oferindu-ne sa preluam în totalitate costurile excursiei. S-au bucurat si au acceptat imediat!

A fost însa greu sa întretinem o conversatie pentru ca Rafid nu vorbea decât limba araba, dar Iman, care întelegea germana dar avea probleme în formularea propozitiilor, traducea, încercând sa mentina legatura între noi.
De cum am pasit printre ruinele acestui palat maret mi-am dat seama ca cei doi sirieni nu auzisera niciodata despre civilizatia minoica, de aceea am încercat sa le explic câte ceva, atragându-le atentia ca unor copii de scoala asupra frescelor, coloanelor, fara sa îi obosesc cu prea multe informatii. Pareau ca au înteles, pentru ca Iman se minuna mereu, rostind un "oooooo" prelung si traducea imediat sotului, care parea deasemenea deosebit de impresionat...


Knossos este cel mai mare sit arheologic datând din epoca bronzului. Dealurile din jurul palatului au fost locuite înca din neolitic, 7000 î. Ch. aici existand primele semne de civilizatie europeana. Palatul a fost ridicat în anul 2000 î. Ch. si potrivit lui Homer, pe Creta existau pe atunci, 90 de orase mari si prospere, cu palate spendide, Knossos fiind cel mai mare si totodata resedinta regala. În urma unui cutremur, palatul a fost distrus si pe temeliile vechi s-a ridicat un alt palat, în anul 1750 î. Ch. Noul palat a reprezentat realizarea cea mai de seama a civilizatiei minoice.
În anul 1900, arheologul englez Sir Arthur Evans a descoperit urmele palatului si lucrarile arheologice au durat timp de 30 de ani. Astfel s-au scos la iveala importante informatii în legatura cu cea mai dezvoltata civilizatie antica din Europa. Gigantul complex din Knossos reprezinta apogeul culturii minoice. Palatul a fost conceput de arhitectul Daedalus pentru regele Minos al Cretei si a fost construit din piarta si lemn de chiparos. Dispus pe mai multe etaje, palatul a ocupat 21.000 m², având peste 1300 de încaperi, dintre care 800 au putut fi în zilele noastre clar delimitate. Existau camere ceremoniale, apartamente de locuit, încaperi pentru depozit, apeducte si sistem de canalizare. Knossos nu a fost doar resedinta administrativa si religioasa a insulei ci a reprezentat si rezerva regatului. 400 vase enorme, numite Pithos, în care erau puse spre pastrare vinuri, ulei de masline, cereale si miere, dovedesc realizarea unei rezerve de peste 78.000 litri! Se presupune ca în secolul 16 î. Ch. existau în Knossos aproximativ 100.000 locuitori.

Cu toate ca mitul grecesc al lui Tezeu, al Ariadnei si al Minotaurului din labirint este asociat cu Palatul Knossos, se pare ca minonienii erau pasnici, optimiști, iubitori ai plăcerilor vieții, în nici un caz nu erau violenti, sângerosi sau nemilostivi. Analizând frescele viu colorate, se observa oameni veseli, mai mult petrecând si nu scene militare sau razboinici, ca spre exemplu în piramidele egiptene. În plus, populația se simțea în siguranță, deoarece palatele și orașele nu erau fortificate și secole de-a rândul soldații cretani nu au purtat armuri. Conform legendei, orasul Atena trimitea regelui cretan Minos în fiecare an, drept tribut, tineri si fecioare, acestia fiind sacrificati Minotaurului - monstrul jumatate om, jumatate taur, care locuia în labirindul palatului. În realitate, erau sacrificati doar tauri si singurii expuși pericolului erau acrobații, antrenați să execute salturi peste tauri la anumite sarbatori.
Spre finalul vizitarii palatului, Iman m-a întrebat: "Este foarte frumos si interesant, dar de ce nu au fost terminate camerele?!"

Exista o multime de cauze pentru care uneori nu întelegem lumea de jur-împrejur, dar aceasta nu înseamna ignoranta... De aceea nu i-am judecat nicicum pe cei doi tineri sirieni. Le-am explicat înca o data cât am putut de simplu ca acest muzeu în aer liber reprezinta ruinele palatului distrus în anul 1380 î. Ch. când explozia vulcanului de pe insula Thera (astazi Santorini) s-a resimtit pe toate cele trei continenete iar Creta, fiind în imediata apropiere, a fost devastata de gigantica unda postseismica. Se presupune ca timp de câteva generatii, insula nu a mai putut fi locuita si ca aceasta este cauza disparitiei civilizatiei minoice.
Chiar daca parintii lui Rimas nu au înteles prea mult din aceasta plimbare, fetita se va putea  lauda peste cativa ani, când poate ca va învata la scoala despre civilizatia cretana, ca pe o banca în parcul palatului i-a fost schimbat pampersul. Dulcica noastra mascota a fost tare cuminte, nu a avut pretentia decât sa primeasca o sticluta cu lapte. A râs de câte ori a simtit ca este privita cu drag, în rest si-a supt cele doua degetele - exact în acelasi mod ciudat în care o facea si Ralucuta mea :)

Dupa ce am facut o pauza de un frappe, ne-am urcat într-un citybus cu etaj si fara geamuri si am facut turul capitalei Heraklion, ascultând muzica traditionala cretana si explicatiile înregistrate pe banda si transmise în casti, în legatura cu monumentele din zona în care ne aflam.
Vântul s-a jucat în buclele lui Rimas, careia tare mult i-a placut calatoria. Candva a adormit în bratele mamei.

Spre seara ne-am reîntors la hotel. Cei doi ne-au multumit pentru ocazia pe care le-am oferit-o de a vedea si altceva decât parcul si piscinele hotelului. Au tinut neaparat sa acceptam invitatia de a-i vizita acasa, în München si am promis cu drag ca o vom face.
PS: mai multe poze cu Rimas - mâine, la Miercurea fara cuvinte ;)