S.O.S.

Stiu, cei mai multi veti zâmbi si veti spune: are si asta probleme, ce sa zic! Vor fi si dintre aceeia care vor gândi: e cursul normal al vietii, de ce se plânge?!
Stie însa cineva cât de greu este?!
În ochii fetitelor mele am gasit puterea da a rezolva totul, de a sti totul, de a putea totul! Am învatat împreuna numele florilor, am exersat râsul sanatos în fiecare zi, am ascultat vraja valurilor în scoici, am citit povestea pietrelor, am pictat oua pentru fiecare Paste, am învatat cântecul frunzelor, l-am asteptat cu emotie, în fiecare an, pe Mos Craciun, si mult, mult timp, eu am fost Universul. Chiar si când le mai pedepseam, îmi spuneau ca "esti cea mai buna si frumoasa mamica din lume!"
În perioada lor de adolescenta, am fost cea mai buna prietena. Am devenit în ochii lor o mamica moderna si eleganta, pe gustul si sfatul careia se pot baza, cu care se poate glumi si discuta despre orice. Am fost punctul de sprijin al Universului... Am calatorit, am vizionat filme, am pictat, am citit, am cântat si am dansat împreuna, si când ne-am mai certat, cel târziu a doua zi au recunoscut ca "mama are dreptate!"
Dar acum...Mai sunt zece zile si studenta mea pleaca de acasa! E fericita, cânta si danseaza si când ma pupa, se uita prin mine. Nu povesteste despre altceva decât despre viitoarea ei locuinta si...eu sunt doar cea care trebuie sa sprijine financiar întreaga actiune. Doar sunt mamica!
Prietenul ei este acum cea mai importanta persoana, el stie, poate si rezolva cel putin jumatate din tot ceea ce stie, poate si rezolva ea. Ea si eu am devenit doua Universuri... si tare mi-e greu sa accept ca puiul meu e sigur pe zbor si vremea e sa paraseasca cuibul. Ca toti puii... A venit toamna!