Alan-dala

Lucrez într-un birou-compartiment relativ mic, douazeci si trei de persoane si fiecare poarta în sine un mic univers... Avem necazuri si bucurii, ca peste tot în lume. Saptamâna trecuta doi colegi s-au casatorit, unul pentru prima data, altul - în pragul pensionarii, a îdraznit sa faca o a doua încercare spre a fi fericit... O colega e domnisoara bartâna, unul nu a avut noroc nici macar a treia oara si un altul e holtei înrait!
Ieri dimineata, un alt coleg a devenit taticul unui baietel dolofan; alt coleg zace în spital de patru saptamâni si un altul trateaza de câteva zile, acasa, o gripa banala. Trei alti colegi efectueaza concediul de odihna, alti doi sunt "împrumutati" unei alte firme, pe o perioada nelimitata de timp.
Un coleg este citat mâine într-un proces, ca parte pârâta, altul ne-a anuntat fericit ca vineri va împlini jumatate de secol si doreste sa faca cinste cu un mic-imbis la pauza de amiaza.
Unul se auto-amageste cu ideea ca fiul lui, dupa noua clase, a facut destula scoala, altul se zbate sa-si înscrie fiica - nu prea dotata din punct de vedere intelectual, la o scoala de meserii privata, înhamându-se la datorii pe care nu stie cum le va achita. Eu numar ca mai sunt doar trei zile si fiica mea pleaca din casa, la Uni în München.
Unul joaca golf, altul e scafandru amator, altul e mare microbist, doua colege participa la alergarile organizate regulat de municipaltate, trei sunt grasi si pentru ei chiar si urcatul scarilor repetat este sport extrem, doi sunt schiori înnascuti, unul foloseste bicicleta chiar si când zapada este pâna la genunchi...
Suntem atât de diferiti si totusi, aici la servici, suntem un Team de prima clasa!