Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar' în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi
nu stim, dar suntem doi.
da! Carmen
RăspundețiȘtergereniciodata toamna n-a fost mai frumoasa decat este in pozele selectate de tine si in versurile alese de tine.
Imi place mult poza cu arborele urias si tu cu pardisiul tau cel nou, galben ca auriul frunzelor de toamna.
cine sa fie anonimul?
evident tot eu, adica Cici
E minunat orice anotimp in doi,mai ales
RăspundețiȘtergeredaca persoana doua este copilul care-si respecta si rasfata mama.
Cici draga,
RăspundețiȘtergerecred ca tie tare dor iti este de un pic de toamna :) în Arizona ta! am sa atasez si fotografia de la tine, promit. Te pup
draga Steliana,
RăspundețiȘtergerecopilul tau este peste tot cu tine!
îmbratisari
Frumos!
RăspundețiȘtergereTi-ai gasit tu unde sa te ascunzi de Soare!!! Frumos loc, dar daca ma uit bine tot a reusit sa-ti dea un pupic pe barbie si o raza prin par!
Iti doresc o toamna frumoasa!!
Fly,
RăspundețiȘtergerenu m-am ascuns niciodata de Soare :)
Multumesc, la fel si tie!
Ziceam ca te-ai ascuns de Soare, pentru ca te vad la umbra copacului ...., sau va jucati de'a v-ati ascuns'elea?
RăspundețiȘtergereFly,
RăspundețiȘtergereexact asa ma gandeam si eu!...Lipseste sincronizarea.