Se aduna copiii din cartier, se amesteca, se împart pe clase, se adauga litere si cifre si se modeleaza patru ani. Se-ndulceste, se sareaza si se pipereaza cu diversi profesori, se trece totul printr-o sita de examene, se acopera cu sablonul vremii si se lasa la dospit.Aluatul obtinut se preseaza în matrita Ministerului învatamântului, dându-i forma de absolvent, se garniseaza cu multa muzica, se pudreaza cu idealuri si se coace la focul adolescentei.
Se serveste vietii însiropat în vise...
Mmmmm! Ce reteta buna! Din pacate la noi nu mai iese asa de buna. In ultima vreme are un gust dulce-amar...
RăspundețiȘtergereAlina draga,
RăspundețiȘtergerece lipseste din ingrediente?!
Matrita e defecta :) Degeaba e aluatul bun.
RăspundețiȘtergereChiar vorbeam cu alti parinti la sedinta de aseara, ca noi am fost mai fericiti ca elevi in scoala de pe vremea noastra decat sunt copiii nostri in scoala de acum.
"unde's anii de odinioara...", "pe vremea noastra era fain ..." ... auzi tot felul de aprecieri. Fiecare genratie sustine ca fost cea mai cea, fiecare are partile ei bune si rele ... dar asezandu-le cronologic si uitandu-ne mai atenti nu se poate sa nu observam ca nu mergem intr-o directie prea buna!
RăspundețiȘtergereSa pastram fiecare, cu drag, ce-i al nostru, sa strangem tare la piept tot ce ne apartine: vise, ganduri, iubiri, realizari, esecuri ...
draga Alina,
RăspundețiȘtergereeu cred ca doar parintii cred asa :) Copiii sunt la fel...sunt o noua generatie, vesela, plina de idealuri, cu putere si dorinta de a îmbunatatii lumea! Ca e greu...adevarat! Dar oare ce se poate obtine usor?!
draga Fly,
RăspundețiȘtergereamintirile frumoase ne ramâna vii în suflete si totodata ne dau putere de a gândi "tinereste"