Paris III

Astazi am început ziua prin a revedea Parisul de la înaltimea turnului Eiffel - pe zi.
Apoi am urcat în primul metro si am coborât la Bastilia. Am pornit spre place des Vosges si am intrat în Muzeul Carnavalet. Este o incursiune în istoria Parisului, un muzeu care trebuie neaparat vizitat! Mi-nu-nat!
În drum spre Centrul Pompidur, am facut pauze la diverse monumente de cultura si arta. Biserica Saint Paul - Saint Louis care îmbina stilul arhitectonic frantuzesc cu cel italian din secolul XVII. Ca un amanunt pitoresc: pe o straduta laterala bisericii (Rue de Beautreilles) este casa în care a trait Gill Mirrison. Nu departe, am descoperit Biserica Saint Gervais - Saint Protais, care ne-a uimit deasemenea prin frumusete, o capodopera în stil gotic. La iesire am luat-o pe Rue Sévigné si am ajuns la Place de l’Hôtel-de-Ville. Aici sotul meu a trebuit sa-si racoreasca picioarele - imitându-i pe cei deja prezenti - în bazinul fântânii arteziene :) Eu am dat o tura cladirii care astazi adaposteste expozitii fotografice (acum tocmai una intitulata "Paris d'amour") si am facut fotografii.
Ajunsi în piata, ne-a uimit bizara cladire a Centrul Cultural Pompidu, o discrepanta fata de tot ceea ce-l înconjoara. Aici se desfasoara expozitii de arta moderna. Am alergat într-un suflet spre Atelierul Brâncusi. Dar... dezolare! Atelierul este închis din 28 iunie pâna în 23 iulie!!!
Am coborât din nou în orasul subteran si am ales directia Arcul de Triumf. Sotul meu a ramas cu respiratia întretaiata în fata impozantului monument ridicat din dorinta lui Napoleon Bonaparte.
Pe când soarele se pregatea de culcare, noi -cu ultimile puteri, ne-am târât spre casa. Trebuie sa mentionez ca Parisul este superb, dar transmite o stare teribila de agitatie. Totul se desfasoara în mare viteza, este foarte aglomerat, trebuie sa fii atent, sa iei decizii rapide. Dar...în momentul în care coborâm din trenul rapid aici, în cartierul Simonei, totul se limpezeste într-o secunda. Copacii umbresc strazile linistite, se aud pasarelele ciripind, oamenii nu se mai grabesc, soferii putinelor masini acorda prioritate pietonilor, zâmbind... Un mic paradis.