De două zile mă tot întreb... a murit blogosfera? Postări fără comentarii, fără vizite, fără ecou. Un gol ciudat, ca o cameră în care ai vorbit și nimeni n-a răspuns. Sau poate am vorbit în șoaptă și n-am observat că s-a stins lumina?
Până acum două zile aveam cca.1500 de vizitatori pe zi. Astăzi? 150. Un zero în plus care a dispărut ca și cum n-ar fi fost niciodată. Am dat refresh. Am verificat. Am sperat. Am băut o cafea. Nimic.
La un moment dat, m-am gândit că blogul a fost atacat de vreun virus. Sau poate niște bots s-au jucat cu traficul meu ca niște copii cu mingea în curtea școlii. Dar nu! Se pare că Google a schimbat regulile jocului...
Am primit un mesaj care spunea că site-ul meu — vis-si-realitate-2.blogspot.com — ar fi fost afectat de niște „factori de clasare” numiți E-A-T și YMYL. Sună ca niște vitamine pentru site-uri, nu? 😀
🔹 E-A-T vine de la Expertise, Authoritativeness, Trustworthiness — adică
Expertiză, Autoritate, Credibilitate. Google vrea să promoveze site-uri care oferă informații de încredere, scrise de oameni calificați. Adică dacă nu ești doctor, contabil sau astronaut, mai bine taci!
🔹 YMYL înseamnă Your Money or Your Life — adică pagini care pot influența sănătatea, banii, siguranța sau fericirea oamenilor. Pentru aceste subiecte, Google aplică reguli mai stricte.
Google caută expertiză reală si penalizează conținutul vag... Iar dacă scrii despre frunze de toamnă sau vise... nu ești „relevant”!
Blogul meu nu e despre sănătate sau finanțe. Eu scriu despre viața mea. Scriu despre ce trăiesc, ce simt, ce văd în jurul meu. Scriu despre vacanțe, despre oameni, despre umbre și lumină. Scriu despre ce mă preocupă, despre momente care mă provoacă, reflecții care mă însoțesc, întrebări pe care le desfac în gânduri... Sunt om normal. Nu dau lecții, nu vând soluții. Doar împărtășesc. Cu cuvintele mele, cu fotografiile mele, cu sufletul meu. Totul e autentic. Blogul meu este jurnal, nu e manual.
M-am informat și am aflat că traficul nu dispare „natural”, ci de cele mai multe ori este redirecționat sau blocat de algoritmi. Când Google schimbă regulile de clasare (cum sunt E-E-A-T și YMYL), site-urile care nu se aliniază acestor criterii pot fi retrogradate în rezultate, excluse din anumite categorii, ignorate de crawlere și eliminate din zona considerată „de încredere” sau „utile”
Așadar, traficul nu dispare precum o ploaie care se oprește, ci pur și simplu nu mai ajunge la tine — drumul e blocat, semnalul estompat, pentru că algoritmul a mutat «reflectorul» în altă parte.
Cu alte cuvinte, algoritmul ne împinge să scriem despre nutriție, diete și rețete keto. Să debitam lozinci, să citam ministere, să dam sfaturi despre criptomonede, blockchain, Bitcoin, Ripple, Ethereum... Dar uite că eu nu o fac! Să mă penalizeze. Să mă arunce din clasamente. Să-mi ia caii de la bicicletă! Eu scriu ce simt. Ce văd. Ce trăiesc. Nu ce vrea Google să indexeze.
Este clar că algoritmul nu înțelege poezia! Poate că jurnalul personal nu mai are loc în lumea optimizată SEO. Poate că blogosfera moare... sau poate se transformă în ceva... ceva mai tăcut.
Poate că e doar o fază. Sper!
Până acum două zile aveam cca.1500 de vizitatori pe zi. Astăzi? 150. Un zero în plus care a dispărut ca și cum n-ar fi fost niciodată. Am dat refresh. Am verificat. Am sperat. Am băut o cafea. Nimic.
La un moment dat, m-am gândit că blogul a fost atacat de vreun virus. Sau poate niște bots s-au jucat cu traficul meu ca niște copii cu mingea în curtea școlii. Dar nu! Se pare că Google a schimbat regulile jocului...
Am primit un mesaj care spunea că site-ul meu — vis-si-realitate-2.blogspot.com — ar fi fost afectat de niște „factori de clasare” numiți E-A-T și YMYL. Sună ca niște vitamine pentru site-uri, nu? 😀
🔹 E-A-T vine de la Expertise, Authoritativeness, Trustworthiness — adică
Expertiză, Autoritate, Credibilitate. Google vrea să promoveze site-uri care oferă informații de încredere, scrise de oameni calificați. Adică dacă nu ești doctor, contabil sau astronaut, mai bine taci!🔹 YMYL înseamnă Your Money or Your Life — adică pagini care pot influența sănătatea, banii, siguranța sau fericirea oamenilor. Pentru aceste subiecte, Google aplică reguli mai stricte.
Google caută expertiză reală si penalizează conținutul vag... Iar dacă scrii despre frunze de toamnă sau vise... nu ești „relevant”!
Blogul meu nu e despre sănătate sau finanțe. Eu scriu despre viața mea. Scriu despre ce trăiesc, ce simt, ce văd în jurul meu. Scriu despre vacanțe, despre oameni, despre umbre și lumină. Scriu despre ce mă preocupă, despre momente care mă provoacă, reflecții care mă însoțesc, întrebări pe care le desfac în gânduri... Sunt om normal. Nu dau lecții, nu vând soluții. Doar împărtășesc. Cu cuvintele mele, cu fotografiile mele, cu sufletul meu. Totul e autentic. Blogul meu este jurnal, nu e manual.
M-am informat și am aflat că traficul nu dispare „natural”, ci de cele mai multe ori este redirecționat sau blocat de algoritmi. Când Google schimbă regulile de clasare (cum sunt E-E-A-T și YMYL), site-urile care nu se aliniază acestor criterii pot fi retrogradate în rezultate, excluse din anumite categorii, ignorate de crawlere și eliminate din zona considerată „de încredere” sau „utile”
Așadar, traficul nu dispare precum o ploaie care se oprește, ci pur și simplu nu mai ajunge la tine — drumul e blocat, semnalul estompat, pentru că algoritmul a mutat «reflectorul» în altă parte.
Cu alte cuvinte, algoritmul ne împinge să scriem despre nutriție, diete și rețete keto. Să debitam lozinci, să citam ministere, să dam sfaturi despre criptomonede, blockchain, Bitcoin, Ripple, Ethereum... Dar uite că eu nu o fac! Să mă penalizeze. Să mă arunce din clasamente. Să-mi ia caii de la bicicletă! Eu scriu ce simt. Ce văd. Ce trăiesc. Nu ce vrea Google să indexeze.
Este clar că algoritmul nu înțelege poezia! Poate că jurnalul personal nu mai are loc în lumea optimizată SEO. Poate că blogosfera moare... sau poate se transformă în ceva... ceva mai tăcut.
Poate că e doar o fază. Sper!
Poate că ne vom regăsi. 💝 Poate că scrisul sincer va găsi din nou cititorii potriviți...
De ani de zile nu ma mai uit la asa ceva. Insa am observat alt fenomen interesant. Atunci cand caut ceva, paginile de google sunt din ce in ce mai putine. Sunt alte criterii de selectie. Si cred ca de cand 'ia' a fost introdusa in gestionarea bazelor de date. La fel ca si la traduceri. Si ne apropiem cu pasi repezi de finalul de an, iar pe aici realitatea este din ce in ce mai bizara. Mereu apar alte si alte subiecte de rezolvat. Virtualul nu inlocuieste realitatea. Si nici nu trebuie, as zice.
RăspundețiȘtergereAsa ca spun doar ca imi place trandafirul. Sper sa mai dureze floricelele tale.
Pupici si o duminica placuta, draga Carmen!❤️😘
draga Suzana, mulțumesc pentru gândul tău — îl simt aproape. Da, realitatea devine tot mai ciudată, iar virtualul pare să se extindă ca o rețea care ne învăluie.
ȘtergereLaptopul meu e tot mai lent, telefonul Android se blochează fără motiv, și totul pare să se lege de actualizări care nu mai aduc stabilitate, ci ne împing spre înlocuirea forțată a dispozitivelor. De când cu Windows 11, e clar că va trebui să investesc în alt laptop. Nu doar pentru confort, ci pentru siguranță — date personale, tranzacții bancare… totul devine vulnerabil.
Și da, știm deja: Apple a fost prins că încetinea intenționat modelele mai vechi de iPhone, ca să stimuleze vânzările celor noi. Nimic nu mai e întâmplător.
Suntem într-o lume care crește în jurul nostru ca un zid. Ai ferestre (în zid) să vezi dincolo — sau rămâi total izolat?!?! Alta alegere nu prea mai ai.
Și totul se accelerează. Nu mai e timp să înțelegi ce se întâmplă, doar să reacționezi. Aplicații care se actualizează peste noapte, funcții care dispar sau apar fără explicații, sisteme care decid pentru tine ce e relevant.
Căutările pe Google nu mai oferă ce ofereau. Pagini puține, rezultate filtrate, conținut care pare ales după alte criterii. Parcă nu mai cauți, ci ești condus.
Traducerile automate? Rapide, dar goale. Fără nuanță, fără suflet. Ca și cum limbajul ar fi doar o funcție, nu o punte între oameni.
Și în tot acest haos, apar mereu „subiecte de rezolvat”. Probleme care nu existau ieri, dar azi sunt urgente. O realitate fragmentată, în care totul e temporar, instabil, înlocuibil.
Ne apropiem de finalul de an, dar parcă nu mai simțim trecerea timpului — doar presiunea lui. Virtualul nu înlocuiește realitatea, dar o invadează. O modelează. O face să pară insuficientă.
Și atunci te întrebi: unde e locul tău? Ce mai e autentic? Ce mai rămâne când totul se schimbă fără să întrebe?
Poate că răspunsul nu e în tehnologie, ci în alegerea de a rămâne prezent. De a vedea dincolo de zid. De a nu uita că, dincolo de ecrane, există oameni. Și tăcerea lor spune uneori mai mult decât toate notificările din lume.
Trimit pupici si imbratisari. Un weekend placut, draga Suzana! ❤️😘
Problema stii care este? Poate ca sunt persoane care nu vad zidul si nici nu ii simt prezenta. Si da, de fiecare data cand se updateaza ceva, calculatorul se blocheaza putin, de mereu trebuie sa rulez un cleaner. De o perioada parca se face o captura de ecran, fara ca eu sa intervin. Si se blocheaza de multe ori, ca si cum ceva se petrece in spate, ca si cum se fac update-uri fara sa le cer. Chiar daca doar am facut putina programare si am doar abc-ul, este chiar evident ca totul este monitorizat si doar asta se optimizeaza intr-un ritm alert. Si mai e ceva. Apare W11. Si la mesajul ca din luna asta pentru W10 bla, bla, bla, mi se spune ca al meu calculator nu suporta W11 din pdv tehnic. Asa ca se observa si din cosmos, ca sa nu zic luna ca e ceva in neregula.
ȘtergereAsa ca imi zic sa iau lucrurile cum vin, sa nu am enervez, sa caut solutii sa imi mentin mintea in parametri. Si poate sa mai merg prin tara sa o vad, cat s-o mai putea!
Pupici si toate cele bune, draga Carmen! Sa zambim, ca ne face bine la neuroni!❤️😘
nu mai avem alta solutie, decat sa ne aliniem... Luna asta am cumparat pentru Helmut un mini-PC cu Windows 11. Dar Helmut este disciplinat si lucreaza la computer doar la birou. Eu in schimb, doresc sa-mi pastrez mobilitatea si deci va trebui sa investim intr.un nou laptop (cu Windows 11)... poate ca luna viitoare, sau poate de Craciun... Aman cat se mai poate. In oriccecaz am nevoie de laptop, pentru ca eu sunt satula de loc fix, de la serviciu. Acasa doresc sa .mi ofer confortul de a deschide laptopul in dormitor, sau in living, sa-l iau cu mine in concedii... Altfel, midelul pe care il are Helmut este perfect! "BOSGAME E4 Windows 11 Pro Business Mini-PC AMD Ryzen 5 3550H, 4 Kerne, 8 Threads, bis zu 3,7 GHz, 16 GB DDR4 RAM, 1 TB SSD, 4K@60Hz Triple Display, HDMI, Type-C, USB3.2, Dual LAN, Wi-Fi 5, BT 5.0" pentru 203€!!!
ȘtergereSa auzim doar de bine!!! Pupici si toate cele bune, draga Suzana! ❤️😘
Uitasem de jocul de data trecuta. M-ai tii minte? In doua minute l-a transformat in draft din motive false. Mi s-a facut asa o sila, incat am rezistat cu greu tentatiei de a pune punct. Mai ales ca prioritatile sunt altele. Noroc ca si-au revenit. Insa cand asa ceva se intampla pe un motiv fals, lucrurile cam scapa de sub control. Doar sper sa nu se mai repete figura!
RăspundețiȘtergereSunt atatea lucruri de care ma pot bucura. Asa ca merita de triat ideile.
Pupici din nou si noapte buna!❤️😘
daaa, asa este draga Suzana!
ȘtergereNoapte buna ❤️😘 Ganduri bune si îmbratisari.
Nu știu. Eu am doar servicii gratuite, nu folosesc #, nici altceva. Mai mult, nu am izbutit să înțeleg logica zel.ist. Așa încât, am renunțat la examinări atente, mă mai uit doar la statistica traficului oferită moca de WP, despre care pot afirma că are mari inexactități.
RăspundețiȘtergereÎnsă, în ultma vreme, am găsit multe situri care nu mai răspund. Chiar mi-a comentat cineva că i-a fost blocat blogul WP pe care eu îl urmăresc de mult timp și nu văd vreun motiv.
Acum ceva mai mult timp, când au fost blocate fluxurile financiare și situri din stepă, au dispărut brusc ceva bloguri. Mai știu două cazuri de tipi condamnați (nu neapărat cu executare) cărora li s-au închis blogurile.
Nici eu nu plătesc nimic pentru blog. Merg pe principiul — nu câștig nimic și nici nu cheltuiesc nimic! Statistica despre care am pomenit aici este oferită de Blogspot, oricărui utilizator.
ȘtergereDa, Florin, și eu am observat că tot mai multe situri dispar fără explicații. Unele nu mai răspund, altele sunt blocate, iar motivele rămân neclare. Parcă se închide cercul, încet și tăcut.
Statisticile oferite „gratuit” sunt superficiale. Iar logica platformelor — cum ar fi ZeList — e greu de pătruns, poate pentru că nu e făcută pentru bloggerii simpli, ci pentru alt tip de utilizator, alt tip de consum.
Ai dreptate, e tot mai greu să rămâi vizibil, autentic, liber. Și tot mai ușor să dispari din cauza unui algoritm, printr-un index.
Poate că cea mai bună soluție e să continuăm să scriem, să fim prezenți, să ne lăsăm urmele — chiar dacă nu știm cine le mai vede. Pentru că, până la urmă, blogul nu e doar despre trafic. Blogul e spațiul în care îmi așez gândurile, exersez felul de a spune ce simt, păstrez clipele care contează și dezvolt idei împreună cu alți bloggeri sau prieteni care obișnuiesc să treacă pe aici, prin căsuța mea virtuală...
Toți cei care au blog fără a face din asta o meserie (ex. jurnaliști sau influenceri), o fac pentru un motiv personal. Probabil că pentru mulți este și o așezare a gândurilor, cum ați scris. Dar toți suntem păcătoși, fiindcă o facem ca să fim citiți și acesta este păcatul vanității.🙂 Până la urmă, vanitatea este și unul dintre motoarele de progres al societății.
ȘtergereM-am uitat pe restul comentariilor. Unul dintre răspunsuri la încetinirea treptată a unui calculator este Linux-ul. Dar încetinirea nu se datorează doar OS. Programele rulate devin mai pretențioase, mai complexe ... Eu folosesc doar Linux de prin '98. Am mai pendulat trei-patru ani cu Windows, apoi am renunțat complet la Windows. O instalare, nu minimală, dar chibzuită, de Linux crește viteza computerului. Dacă utilizezi programe pretențioase - de proiectare, de arhitectură, de ..., mai toate au versiuni pentru Linux.
Mulțumesc pentru comentariul tău atât de nuanțat! Mi-a plăcut mult cum ai pus problema vanității – e o perspectivă interesantă, dar sincer, nu mă regăsesc în ea. Eu nu simt că păcătuiesc atunci când scriu pe blog. Pentru mine, bloggingul e o formă de relaxare, de introspecție și de conectare. Mă bucur enorm când apar comentarii la ceea ce am scris – discuțiile care se nasc mă ajută să văd ideile din unghiuri noi și să le aprofundez.
ȘtergereȘi da, există o doză de dorință de a fi citit, dar nu o văd ca pe o vanitate, ci ca pe o nevoie firească de comunicare și de împărtășire. Blogul mi-a adus prieteni – unii virtuali, alții care au devenit reali – și cred că afinitățile care se nasc în spațiul acesta sunt autentice. E uimitor cum, din câteva rânduri scrise cu sinceritate, pot apărea legături bazate pe valori comune, pe sensibilități împărtășite.
Cât despre Linux – recunosc că nu am experiență cu el. Știu că e apreciat de mulți pentru stabilitate și eficiență, dar pentru mine, Windows rămâne mai confortabil, mai familiar. Poate și pentru că nu folosesc programe foarte complexe, ci mai degrabă aplicații uzuale, care merg bine în ecosistemul Windows.
Îți mulțumesc încă o dată pentru gândurile tale! Mi-au dat ocazia să reflectez mai profund asupra motivelor pentru care scriu și asupra felului în care blogul a devenit, în timp, o punte între mine și ceilalți.
Dpdv al aparenței, Linux și Windows sunt la fel, aceleași uzanțe. Însă abia pe la W10 au apărut la W lucruri pe care L le gestiona normal încă din anii '90. Spre exemplu: W nu potea copia dintr-un loc în altul un număr mare de file (să spunem peste 1.000) însumând mai mult de 1GB. Este doar un aspect al gestionării proaste a memoriei disponibile. Sau, sistemul de partiții utilizat foarte târziu de W, care este baza L. Apoi, un mare număr de tipuri de fișiere pe care L le deschide nativ, fără a instala alte programe. Și, de ce nu, poate fi moca. Eu sunt adeptul moca.😀
ȘtergereVanitatea am tratat-o de vreo două ori, în niciun fel n-am dorit să vă gândiți dvs.
În rest, ca să revenim la subiect, ați scris de câteva ori despre subiecte absolut serioase, politice. Nu mai știu dacă eu am comentat, dar comentariile au fost puține și reținute. M-am mirat, era important pentru oricare. Dar mi-e cunoscut fenomenul.
Vă doresc numai bine.
Florin, îți mulțumesc pentru mesajul tău atât de bine documentat și atent formulat!
ȘtergereRecunosc că am ZERO experiență cu Linux, si apreciez enorm perspectiva ta. E clar că ai o înțelegere profundă a diferențelor dintre cele două sisteme - o sa ma mai gandesc cand voi alege noul laptop! Mi-a plăcut cum ai punctat aspectele tehnice — mai ales partea cu „moca”, care m-a făcut să zâmbesc 😊.
Cât despre vanitate, nu am simțit nicio urmă de intenție negativă în ce ai scris, dimpotrivă — mi s-a părut o reflecție sinceră și interesantă.
Iar în privința articolelor politice… da, am observat și eu că reacțiile sunt mai reținute. Poate pentru că subiectele serioase cer timp, implicare și curaj. Sau poate pentru că oamenii preferă să nu se expună în spațiul public. Eu scriu ce simt, ce gândesc, ce mă preocupă în perioada în care aleg o temă anume. Nu scriu ca să impresionez sau să urmez vreun trend — scriu pentru că am ceva de spus, pentru că simt nevoia să dau glas unei emoții, unei idei, unei întrebări.
Dar comentariile… ele sunt cele care mă motivează să merg mai departe. Sunt dovada că cineva a fost acolo, a citit, a simțit, a rezonat. Fără comentarii, fără acel ecou, totul pare să se stingă în tăcere.
E ca și cum ai vorbi într-o cameră goală — cuvintele se aud, dar nu se întorc. Iar eu nu scriu pentru ca nu stiu cum sa-mi umplu timpul, nu scriu doar ca să vorbesc, ci ca să comunic...
Îți mulțumesc încă o dată pentru prezență și pentru gândurile tale. Îmi face plăcere să te citesc și să învăț din ce împărtășești.
Toate cele bune și un gând bun din partea mea! 🌿
Your words remind me that while algorithms may silence the echo, authentic voices still carry across time
RăspundețiȘtergereWhat a beautiful way to put it… I'm glad you felt that in this article. I truly believe it's authenticity that helps us resonate beyond the noise of algorithms. Thank you so much for your thoughtful words.
Ștergerenu pune la suflet! cred că o ”minte artificială” se străduiește să ne îndepărteze de normal, de firesc. acesta e doar începutul. umilul meu blog foto are maxim 50-80 vizualizări pe zi. săptămâna trecută am avut 28k! după cine să te iei?
RăspundețiȘtergereeu zic să nu-ți faci griji, cine te știe și vrea să te vadă, știe unde te găsește, n-are nevoie de gugăl. pace și bucurie la toată lumea!!
Oooo, Florin! Ce bucurie mi-a făcut vizita ta! Îți mulțumesc din suflet pentru gândurile frumoase și pentru încercarea de consolare…
ȘtergereRecunosc, uneori mă întristez când scriu ceva și nu apare niciun comentariu. Nu pentru că aș aștepta aplauze, ci pentru că îmi place să simt că cineva a fost acolo, a citit, a rezonat. Îmi plac conversațiile care se nasc dintr-un gând împărtășit.
Dar ai adus un pic de lumină cu vorbele tale – multumesc!
Felicitări pentru explozia de vizualizări! E un semn că ceea ce faci ajunge unde trebuie. Pace și bucurie și ție, cu drag! Ganduri bune si imbratisari si celorlati doi membrii ai familiei tale!
trec de multe ori pe aici pe la tine. iar dacă nu las un comentariu, e pentru că scrisul nu e punctul meu forte. de multe ori un gând bun face mai mult decât o grămadă de cuvinte.
Ștergeremulțumiri pentru urări! întorc împătrit!!
din Apuseni, cu drag!
Ooooo, ce pacat ca nu lasi un semn...aaa, eu habar nu am.Si ce m as fi bucurat!
ȘtergereEi lasaaaa, hai, că eu te știu... spiritualitatea transilvăneanului neaoș concentrează în două cuvinte cât alții într-o propoziție. Nu e lipsă de talent, e doar modestie — și prea multă modestie strică!
....Vacanta in Apuseni am pus o in rama de Aur!
Gânduri bune si imbratisari din Bavaria.
Sper să reuşesc să comentez de data asta! E prima dată după mult timp când intru de la PC pe blog, până acum am citit din aplicaţia de pe telefon, dar de acolo nu se poate comenta pe blogspot direct din aplicaţie, tot spre google mă ducea şi, aşa cum ţi-am zis, nu puteam comenta fiind logată.
RăspundețiȘtergereNu am înţeles niciodată cum e cu SEO şi alte prescurtări, nu am vrut să ştiu, nu mă pricep. Ştiu doar că pentru a fi indexat, trebuie să îndeplineşti multe condiţii. Nu m-a interesat asta, ştiam că nu voi avea reclame pe blog, deci nu am vrut să învăţ, deşi a fost o vreme când s-au scris multe articole legate de ce să faci pentru asta.
Eu ştiu că la mine vin cei câţiva care urmăresc blogul şi care vin pentru că ne ştim. A fost o vreme când m-a învăţat cineva unde să mă uit să văd vizualizările. Erau vreo 2000. Şi? Cele 40 de comentarii au fost mai importante şi sunt. Că nu ştiu cine sunt ceilalţi şi dacă au venit din greşeală, că i-a adus google, sigur nu vor rămâne. Şi cu ei sigur nu stau la o terasă în seri frumoase de vară, aşa cum, cu mare drag, am stat cu ştim noi cine :D
Aşa că, vorba ta, lasă-i să îţi ia ce vor ei, tu rămâi cum eşti, că ne face bine să te citim.
Te pup!
Bine ai revenit, POTECUTAAA! Ce bucurie să te regăsesc! 💛
ȘtergereMda, vezi tu… și asta e o problemă! Noi, cei din Blogspot, ne „luptăm” să lăsăm comentarii pe WordPress, și invers. De fiecare dată trebuie să mă loghez cu Google sau WordPress, apoi să ies din pagina blogului și să revin, pentru că abia la a doua încercare „am voie” să comentez! 🙄
Și mereu apare întrebarea: „Dorești să citești în continuare sau să te abonezi?”… sau mai rău, se deschide o listă întreagă în care trebuie să bifez că sunt de acord cu folosirea datelor mele în scopuri publicitare și alte bla-bla-uri! Oare de ce atâtea piedici? Parcă platformele se răzbună pe noi, utilizatorii, pentru că nu le alegem exclusiv pe ele…
Și mai e ceva ce simt nevoia să spun… Așa cum „ochii care nu se văd se uită”, tot așa se întâmplă și în blogosferă. Lumea virtuală are farmecul ei, dar și o fragilitate aparte. Dacă nu ne vizităm, dacă nu ne lăsăm un semn, o vorbă, un gând, legăturile se estompează, se pierd în tăcere.
Blogul nu e doar o pagină cu texte – e un spațiu viu, care respiră prin interacțiuni. Prieteniile care se nasc aici sunt speciale. Nu se bazează pe aparențe, ci pe afinități de gândire, pe sensibilități comune, pe felul în care ne atingem sufletele prin cuvinte.
Un simplu comentariu poate însemna enorm. E ca o bătaie discretă în ușă: „Hei, am fost aici, am citit, am simțit.” E o formă de prezență, de validare, de încurajare. Și toate aceste gesturi mici, aparent neînsemnate, țes o rețea de prietenii care merită păstrate cu grijă.
Pentru mine, blogul nu e doar despre scris, ci si despre a ști că undeva, cineva a rezonat cu o idee, cu o emoție, cu o poveste, o fotografie.
Cu tot cu algoritmii lor, eu tot te voi citi. Oricum, te-am citit din doasca in doasca , asa ca " te deschid" aproape zilnic ! Multa sanatate tuturor !
RăspundețiȘtergereWOW, Cristina!!! Ce surpriză minunată! Nu-mi amintesc să mai fi citit acest nume în comentarii, așa că mă gândesc că e prima dată când lași aici un semn… și ce semn!
ȘtergereCuvintele tale m-au emoționat profund. Să știu că mă citești aproape zilnic, că ai fost acolo, discretă și prezentă, înseamnă enorm pentru mine. E ca și cum, dintr-o dată, cineva care stătea în umbră a ales să aprindă o lumină și să-mi spună: „Sunt aici.”
Faptul că ți-ai făcut timp să scrii, să-mi dai curaj, să-mi arăți că ceea ce postez aici ajunge la sufletul cuiva — e neprețuit. Nu contează dacă ai sau nu blog /sau adresă de email, contează că ai ales să fii parte din poveste.
Îți mulțumesc din inimă! Sper să mai revii, chiar și doar cu un gând. Prezența ta contează 💛
Nu vreau sa fac pe misterioasa, dar pur si simplu nu sunt mai mult de atat : o mama, o bunica, o sotie foarte ocupata care intelege ca lumea asta mare ne contine cu ingaduinta pe toti, dar multora le lipseste de multe ori ingaduinta elementara fata de cei de langa noi. Asta asa, ca un comentariu apropos de tot felul de initiative care fac mai mult rau decat bine. Any way, eu voi continua sa citesc blogurile mele preferate, asa, din umbra. Ma incarca cu energie buna, imi dau senzatia placuta a unei cunoasteri dincolo de cunoasterea fizica si da, imi dau multe revelatii . Viata mea e mai buna cu voi, asa ca va rog sa continuati sa scrieti . Iar tu, Carmen, in mod special o faci cu talent si pricepere . Apropos, eu locuiesc in Cluj, am aproape varsta ta si iubesc Sibiul.
Ștergereadorabil acest comentariu!!!! Draga Cristina 💗 Mi-ai facut ziua mult mai frumoasa! .. A venit exact ca o rază de soare într-o zi mohorâtă ☀️. Cuvintele tale au o delicatețe aparte, pe care o simt ca o îmbrățișare.
ȘtergereÎți mulțumesc pentru aceste gânduri, sosite exact când poate am avut nevoie mai mult de încurajare...
Te îmbrățișez cu recunoștință, dragă Cristina, și trimit gânduri bune spre Cluj — oraș drag, plin de vibrații frumoase (am fost de doua ori, câteva zile )💛🌿
Foarte frumos trandafirul! Mulțumesc!
RăspundețiȘtergereConținutul trebuie optimizat, nu trebuie neapărat să scrii despre nutriție, sănătate, etc
Citez:
”Evoluția recentă a mediului digital arată că optimizarea vizibilității nu mai înseamnă doar SEO "clasic". În contextul în care generative AI și platformele conversaționale devin porți de acces la informație, paradigma se mută spre Search Everywhere Optimization (SEvO), iar Answer Engine Optimization (AEO) și Generative Engine Optimization (GEO) câștigă teren. Esențialul rămâne însă același: 𝐜𝐨𝐧𝐭̦𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐮𝐦𝐚𝐧, 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐫𝐨𝐬 𝐬̦𝐢 𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐮𝐜𝐭𝐮𝐫𝐚𝐭 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐩𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐫𝐞𝐥𝐞𝐯𝐚𝐧𝐭̦𝐚 𝐬̦𝐢 𝐬̦𝐚𝐧𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚 𝐟𝐢 𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭 / 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬 𝐢̂𝐧 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐨𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐀𝐈. ”
Să ai un weekend minunat! Pupici
Mulțumesc mult pentru vizită și pentru gândurile tale!
ȘtergereCât despre optimizare… sincer, textele mele sunt mereu cea mai bună versiune pe care am putut-o crea în acel moment. Scriu cu sufletul, nu cu algoritmi în minte. Nu urmăresc performanțe digitale, ci emoții reale.
Înțeleg că lumea digitală evoluează și că există tot felul de strategii și termeni noi, dar eu cred că autenticitatea rămâne cel mai valoros „motor” de căutare. Dacă cineva rezonează cu ce am scris, atunci textul și-a îndeplinit menirea.
Așa că, mai presus de AEO, GEO sau SEvO, eu aleg să rămân fidelă conținutului uman, sincer și viu.
Blogul meu are istorie, suflet și o identitate clară. Nu sunt de ieri în blogosferă și tocmai de aceea, formatul lui – devenit „vintage” în ochii unora – este pentru mine o emblemă, nu o limitare. Sunt mândră de cum arată, de cum se simte, de cum vorbește despre mine.
Nu am de gând să-mi schimb nici antetul, nici stilul sau ritmul doar pentru algoritmi sau concursuri (gen SuperBlog). Blogul meu nu e o vitrină, ci un jurnal viu, o parte din mine. Cine nu înțelege asta înseamna ca ori e superficial, ori nu mă acceptă așa cum sunt... si atunci, mai mult ca sigur caută altceva – și e în regulă.
Eu aleg să păstrez cât pot din esența lui, din atmosfera care l-a definit de la început. Modernismele au locul lor, dar nu aici. Aici e spațiul meu sincer, personal, necosmetizat.
Asta e părerea mea și o spun cu toată convingerea. 💛
Weekend frumos și pupici înapoi!
Mulțumesc pentru minunatul trandafir, Carmen dragă! 💗
RăspundețiȘtergereȘi îți mulțumesc și pentru toate informațiile din articol. Nu am primit mesaj despre "vitaminele" 😊 pe care le amintești, dar, poate, e motivul pentru care blogul meu Amator... a apărut un timp în căutările Google și acum nu mai apare... Nu prea îmi pasă, e adevărat - importanți sunt cei care știu adresa și vin, și rămân.
Am observat problemele care apar cu anumite sisteme de operare, dar le-am înlocuit doar când nu am mai avut de ales - la fel și în cazul aparatelor; cât timp funcționează pt ceea ce îmi trebuie nu le înlocuiesc - să moară producătorii de ciudă! 😅 Sigur că lor nu le pasa - sunt milioane de utilizatori care le schimbă. E drept: cât timp va fi posibil nu voi folosi plățile online, cumpărături și altele online - nu vreau să mă complic și să fiu obligată să tot cumpăr aparate și licențe pentru noile sisteme de operare...
Nu știu cum e cu statistica blogurilor mele, dar voi arunca o privire, să văd cum se "comportă". De vreo două ori am urmărit statisticile pt că ajunseseră la o mie și ceva pe zi!!! 😅 Evident, nu era real - de la cca o sută, două sute pe zi era imposibil să sară la o mie!
Îmi place ceea ce scrii, cum scrii și îmi plac pozele și imaginile pe care le publici - in toate e... spiritul tău, in toate se simte cum vezi lumea care te înconjoară - pentru mine e important acest aspect. 🌹
Prezența mea pe blog, in vizite 😊 a fost extrem de scăzută de prin iulie... Sunt multe mărunțișuri de făcut și când se lasă seara sunt extra-obosita să mai reacționez la blog; am multe articole în ciornă, dar nu le-am publicat pentru că nu aș reuși să întorc vizita celor care ar lăsa un gând la mine...
Îți doresc să ai un minunat sfârșit de săptămână! Îmbrățișări și gânduri bune de la quattro pentru trio! 😘🐾💞🌅💕🍀💗
Diana dragă, ce mesaj minunat mi-ai lăsat! 💗 M-a bucurat enorm să te citesc și să simt, printre rânduri, gândurile tale sincere, pline de umor și de acel farmec aparte care te caracterizează.
ȘtergereȘtii, mi-a plăcut mult cum ai spus că „importanți sunt cei care știu adresa și vin, și rămân” — exact așa simt și eu! Blogul nu e despre cifre sau algoritmi, ci despre oameni care revin pentru că le place ce găsesc aici, pentru că simt ceva, pentru că ne leagă o vibrație comună.
M-a amuzat teribil replica cu „să moară producătorii de ciudă!” 😄 — și da, te înțeleg perfect! Cât timp aparatele funcționează și ne servesc scopul, e clar că nu vom dansa după cum ne cântă industria. Însă… dacă privim atent în jur, vedem că lumea digitală a devenit tot mai vulnerabilă. Hackerii, atacurile cu drone, furturile de date – toate acestea se întâmplă la niveluri înalte, dar tocmai de aceea, pentru noi, cei „mici”, atacurile pot fi cu atât mai ușoare.
Nu știu cine are interesul, dar am senzația că pericolul vine tocmai din direcțiile în care ne așteptăm cel mai puțin. Iar când văd că Windows 10 nu mai oferă actualizări și protecție antivirus, mă gândesc că mesajul e dublu: pe de o parte ni se spune că e „timpul să trecem mai departe”, dar pe de altă parte, cine rămâne pe versiuni vechi pare că „nu-i pasă” și se oferă (in)voluntar, pradă...
Eu am câteva conturi pe care fac tranzacții bancare prin laptop, deasemenea pe laptop scriu declarațiile fiscale de sfârșit de an, stochez fotografii de familie, am documente personale… Ar fi groaznic ca toate aceste date să ajungă în mâini criminale.
Așa că da, poate că aparatul încă funcționează, dar în spatele ecranului, lumea s-a schimbat. Și trebuie să fim atenți, chiar dacă nu ne place să ne lăsăm conduși de ritmul impus de industrie.
Și îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase despre scrisul și imaginile mele… să știi că m-au emoționat. ♥
Te înțeleg și pentru pauza de pe blog — viața ne trage în toate direcțiile, iar oboseala de seară e reală. Dar să știi că și ciornele au răbdare, și cititorii fideli înțeleg. Si atunci când ai timp, ne bucuram aici, in blogosfera, pentru ca prezența ta e prețioasă.
Îți trimit îmbrățișări calde și gânduri bune înapoi, de la trio pentru quattro! 🐾💞🌸🍀💗 Să aveti un weekend tihnit și plin de lumină!
Mulțumesc pentru gândurile pe care le-au așezat în cuvinte la adresa mea. 😊😘
ȘtergerePericolul e real, in ceea ce privește furtul de date, bani etc.... Motiv pentru care evit, pe cât posibil, interacțiunile online unde sunt obligată să scriu in fel și fel de formulare cam toate datele personale - e un mod de a mă apăra cât de cât, pentru că și peste protecție se poate trece... și sunt total nepricepută!
In vremea când țineam evidențe contabile pentru câteva firme aveam un computer separat, fără acces la internet - o pățisem cu un virus (la sfârșitul anilor 1990) - și am muncit până la leșin 😃 să reconstitui bazele de date. Atunci am fost sfătuită că orice documente importante, baze de date etc. de maxim interes să fie "departe" de internet și să verific orice introduc în computerul "sigur". Tot atunci mi s-a spus că un sistem de operare vechi are șanse mai mici să fie "contaminat" pentru că virușii, viermii, troienii etc. digitali sunt "plămădiți" pentru noile sisteme și foarte puține "știu" să atace ceva vechi. E drept, cu un SO vechi se ajunge la anumite limitări - pentru că ceilalți își actualizează sistemele.
Pupici cu drag! 💞🍀
nu mai ai cum sa ramai offline! Nici eu nu ma aventurez, nu cumpar decat de la cei pe care ii stiu - dar uite - bilet de avion la Wizz air (apropo, o sa vin in noiembrie din nou la Sibiu, de ziua Mamei), la spectacole, la expozitii, la cinema - toate se fac in ziua de azi online! Comand multe alte maruntisuri, la Amazone ca mi-e comod si save (au un control extrem de riguros), cand fac rezervari la hoteluri... in strainatate mi se pare cel mai urat - ca nici nu inteleg ce vor de la mine (in Ungaria vara asta a fost rau de tot! Mai ales literele ciudate si cu forintul lor! )... In Italia deasemenea, nu ai nicio sansa daca nu faci rezervari online!
ȘtergereNici eu nu amestec laptopul de serviciu cu laptopul de acasa... Eu lucrez 40% remote, insa tunelul de comunicare este foarte securizat. Ma enerveaza de multe ori, ca dupa ce ca am trei parole speciale, trebuie sa mai fac si o confirmare pe telefon, cu cod si aprenta digitala! Asta tare m-a suparat cand a fost introdusa - acum au toate datele mele - inclusiv amprenta, foto biometrica, date medicale, date bancare, adrese, whatsapp - cine vrea sa-ti faca rau, poate cu siguranta! Atata ma gandesc mereu, bine ca nu sunt decat un om normal - cine ce sa vrea de la mine?!
Pupici si imbratisari, Diana draga, de la trio pentru quattro 😘🐾💞🌹💕☕💖
Mulțumesc pentru acest superb trandafir!🥀...
RăspundețiȘtergereștii că ador florile, dar frumusețea lui pălește în prezența acestui moment critic, acestor manipulări stupide...joc de culise cu algoritmi 🤔😶🤨 cum presupui...
De câteva zile, parcă am avut o presimțire că ceva în neregulă se derulează, vis-a-vis de numărul redus de comentarii la articole...eu recunosc că nu am prins startul răspunsurilor de fiecare dată la timp, uneori prea obosită la final de zi, sau lipsită de inspirație.
De altfel în ultimii ani am urmărit și comentat doar pe blogul tău, având o afinitate de peste zece ani😊🥰 la conținutul și maniera în care l-ai redat. E păcat să se inducă acest tip de dezarmare în rândul bloggerilor...această derută 🙈.
Căsuța ta virtuală și talentul excelent de gazdă, prin conținutul generat mi-au mângâiat sufletul cu povești, imagini și experiențe reale de viață!
Dezamăgiri de genul acesta la granița dintre virtual și real par insignifiante, dar totuși rănesc...dor☹️
Tot binele din lume să te îmbrățișeze...iar după cum afirmi, poate ne vom reciti!
Te pup și îți doresc o duminică senină în suflet...și nu numai...!🤗😘🩷🍂🐾🍁💞🥀
Gina dragă, ce mesaj tulburător de frumos mi-ai lăsat… 🥀 L-am citit cu emoție și cu un nod în gât. Cuvintele tale au o delicatețe aparte, o sinceritate care mângâie și în același timp trezește.
ȘtergereFaptul că esti alături de blogul meu de peste zece ani mă onorează și mă emoționează profund. E mai mult decât o afinitate — e o legătură tăcută, dar vie, care s-a țesut în timp, printre gânduri, imagini și povești. Sper din suflet ca într-o zi sa reusim sa ne si intâlnim în realitate! ❤️😘
Daaa… jocurile de culise, algoritmii, tăcerile neașteptate… toate lasă urme. Dar când primesc mesaje ca al tău, îmi amintesc cât de frumoasă este blogosfera, cât de minunat e că exiști tu, eu și alții asemenea nouă.
Căsuța mea virtuală e mai luminoasă când tu treci pe aici. Și chiar dacă uneori oboseala sau viața de zi cu zi ne țin departe, prezența ta — fie ea și rară — e ca o rază caldă care pătrunde prin fereastră.
Îți mulțumesc din inimă pentru tot ce mi-ai transmis. Mă simt norocoasă că te am printre cititori, și mai ales printre oameni apropiați de sufletul meu.
Te îmbrățișez cu drag și îți doresc o duminică senină, așa cum ai spus tu — în suflet și în toate colțurile vieții tale. 💞🍂🐾💗 Pupici 🤗😘
Scrie, dragă Carmen!
RăspundețiȘtergereȘi dacă ar fi doar 2-3 oameni cărora să le aduci bucurie, tot merită să împărtășești din lumea ta, din bucuriile ,călătoriile tale...Te îmbrățișez și iți mulțumesc pentru postările care îmi aduc o părticică din lumea pe care o văd prin ochii tăi!
Duminică frumoasă!
multumesc mult, Liliana draga! ♥ multumesc pentru cuvintele calde.
ȘtergereImbratisari si ganduri bune 🤗😘
O duminica minunata si tie!
Un mesaj plin de optimism, real și motivare!
ȘtergereAncorează-ne în realitatea ta minunată!
Mulțumesc pentru multiplele inspirații dăruite!
O duminică binecuvântată!🙏🥀💞😘
Gina draga... ești o prietenă prețioasă. Dacă tehnologia ar ține pasul cu sufletul, ți l-aș trimite trimite prin monitor buchețelul care e aici, langa mine, buchețel de maci și cicoare cules ieri, ca să-ți "zâmbească" ziua! 💞😘🍁
ȘtergereMulțumesc pentru gândurile frumoase și "darul ales!"🤗💓...la timp de octombrie mai există maci?
ȘtergereDadadaaaa, tocmai o sa scriu povestea macilor de octombrie!
ȘtergereTe pup 😘🤗
Eu nu mai imi amintesc cum am ajuns la blogul tau, cred ca prin MFC sau... chiar nu mai tin minte. Pentru mine blogul a fost un fel de ,,sedinte gratis la psiholog,,. Am scris multe lucruri personale, lucruri care alte persoane nu le-ar scris nici saca sunt plătite. Nu mi,am deloc problema asta, insa am avut o dezamagire initial când bloguri au fost defiintate in favoarea site-urilor pentru bani, reclame sau nu stiu sa mai zic. Se vorbea de trafic, reclame si evenimente. Multe postari imi pareau atat de imposibile pentru mine. Blogul care m-a fascinat la inceput in 2014 a fost al Irinei, probabil prin ea posibil sa fi ajuns sau... nu mai stiu exact. Cert este că, m-am trezit pe niste bloguri unde am simtit ca sunt la mine acasă. Pe vremea când erau forumurile acelea de mamici unde mi,am irosit timpul, acolo chiar a fost timp irosit fată de bloguri de unde mi,am luat multe informatii utile, stare de bine și inspiratie maximă. Am avut si momente nasoale, dar au trecut. Si mai ales in ultimul an si ceva blogul chiar mi,a fost un umăr pe care am smiorcăit de-a dreptul și am avut sustinere de la tine si nu doar. In final, alegerea apartine fiecăruia daca mai scrie sau nu. Am avut surpriza sa accesez bloguri unde au fost inchise publicului, unde am nevoie de invitatie. Conteaza starea de bine care ti,o da o postare sau un comentariu. Eu iti multumesc ca ai lăsat si blgul vechi să pot ,,călători,, în alte colturi ale lumi si nu doar. Te imbrătișez!
RăspundețiȘtergereDraga mea Tiza! Esti o dulce! Ce bine face sa citesti un asemenea comentariu! Te unge pur si simplu la suflet! 💞😘🍁
ȘtergereDar cel mai mult si mai mult, ma bucur ca tie iti merge bine! Iti doresc numai noroc si bucurie - in fiecare zi, draga Carmen! 💞 Sa ai parte de sanatate, sa.ti fie fiecare zi un progres! Iar fiul tau sa-ti fie alaturi, sa va bucurati de fiecare realizare!
Va îmbratisez si va trimit numai ganduri bune! Pupici 😘🤗
Multe s-au schimbat din acei ani când blogosfera era plină de efervescență creatoare! Noile tendințe sunt... altele. Dar oricât ar fi de „strălucitoare” rețelele de socializare, nu au nimic din farmecul vechilor bloguri, unde ne întâlneam atâția oameni pentru a discuta tot felul de subiecte sau teme de discuții. Plus relațiile de prietenie care se legau între cititori și autori.
RăspundețiȘtergereMă tot gândesc în ultima vreme ca să mă apuc din nou de blog, căci tare mă întristează cum stă așa.... părăsit...
Numai bine, dragă Carmen! Și multă inspirație aici, pe blog, printre atâția prieteni care te apreciază sincer! :-)
Servus Alexandru draga!
ȘtergereCat ma bicur sa gasesc un astfel de comentariu! Ce dor imi e si mie de acele vremuri! Cat ne bucuram sa povestim, sa impartasim din experiente, din cunostinte... Ce mai face draga de Sara?! Cred ca e domnisoara...imi amintesc cat de mandru ai fost sa ne prezinti bebelusul Sara, care practic a crescut aici, sub ochii nostri.! Doamne, ce vremuri frumoase!!! cat de repede zboara timpul!
Ce frumos ar fi sa iti redeschizi blogul! Eu nu te am sters din blogroll!
Abia astept prima postare 🤗 pana atunci, numai bine Alex draga!