joi, 28 octombrie 2010

Julia Roberts

M-am gândit ca faptul ca astazi e ziua de nastere a Juliei Roberts, poate fi folosit ca pretext spre a merge saptamâna aceasta din nou la cinema, sa vizionam "Eat, pray, love" :)
Nu am citit-o pe Elizabeth Gilbert, nu am citit recenzii, am intrat pur si simplu în sala de cinematograf. Dupa prima jumatate de ora mi-am spus ca... trebuie sa am înca un pic rabdare si... filmul ma va captiva. Dar aceasta nu s-a întâmplat nici pâna la sfârsit! Pacat! Mi-a fost dor de-un Pretty Woman sau de-un Erin Brockovich... Câteva replici interesante, câteva melodii frumoase si cam atât. Hm, au fost asteptarile mele prea mari sau, pur si simplu filmul nu este de calitate?! Oare sa am curaj si sa caut romanul?

9 comentarii:

  1. Dupa exact 4o de ani de cand a luat nastere,
    astazi ii putem ura internetului LA MULTI ANI!
    Pentru mine este o parte a vietii de fiecare zi,
    prietenul cel mai fidel si de mare nadejde.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu cred ca asteptarile prea mari sunt cauza dezamagirii, ci nevoia ta interioara de consistenta. aceasta te face sa nu mai poti "consuma" ceva superficial.

    RăspundețiȘtergere
  3. Filmul incearca sa arate "calatoria spre sine " a unei persoane debusolate, care dupa despartirea de sotul ei isi pune intreaga viata sub semnul intrebarii si cade intr-o depresie pe care incearca prin calatoriile ei in cele trei tari sa o vindece. Din film nu prea reiese asta, deci in alta ordine de idei, cartea trebuie citita inainte, pentru a intelege si savura filmul... Nu stiu daca sa iti cumperi cartea, cu toate ca autoarea incearca sa isi arate numai punctul de vedere si emotiile "gegenüber" ideologiilor estice mi se pare un pic "esoterisch angehaucht". (Dar daca stau sa ma gindesc bine oamenii in depresie sint foarte receptivi pentru ideologii noi... asa ca nu este de criticat) Egal, in faza de tristete in care ai fost tu ai nevoie de ceva mai vesel :-)
    Daca vrei telefonam saptamina viitoare ( de miine sint pentru citeva zile in concediu si "weg").
    Hugs!

    RăspundețiȘtergere
  4. Pacat! N-am citit cartea, dar mi-a fost recomandata ca fiind foarte buna. Pacat si pentru Julia, dar din nefericire numai cu jocul ei nu poti asigura succesul unui film. Din cele ce spui, probabil ca scenaristul a facut o treaba jalnica :(

    RăspundețiȘtergere
  5. Steliana, asa este! nici eu nu mi-as mai putea imagina viata fara internet! (1969 – The first-ever computer-to-computer link is established on ARPANET, the precursor to the Internet.) :) ma bucur ca ne-am cunoscut!

    RăspundețiȘtergere
  6. Donca,
    nu ma consider ar fi mult peste media de cultura, deci... am asteptat acel "ceva" de la film, care sa-mi justifice macar timpul investit :(

    RăspundețiȘtergere
  7. Mara,
    mi-a fost clar ca Liz Gilbert- personajul, e o femeie debusolata care si-a parasit sotul fara motiv, si l-a înlocuit cu altul de care stia din start ca nu are nevoie...Si mai departe pentru ca si-a prea permis financiar, a facut o cura de îngrasare în Italia si apoi a dorit sa traiasca în saracia din India, pentru ca în final sa vada raportul valorilor mai aproape de realitate... Stiu, sunt rea, am ales cea mai anosta descriere!!! dar...nu înteleg de ce aceasta carte a fost un Bestseller?! - nu reiese din film! de aceea cred ca am sa iau cartea la citit...poate ca descopar ce a uitat regizorul si scenograful sa redea aici :)
    "Faza de tristete"- în care am fost eu nu are nicio legatura cu subiectul filmului, spre norocul meu :)) si tu ma cunosti de...40 de ani? :)) na ca am spus-o! deci stii care este stabilitatea mea psihica.
    Te pup si-ti doresc un Wochenende minunat!

    RăspundețiȘtergere
  8. Alina,
    din câte te cunosc eu pe tine, cred ca avem cam aceleasi gusturi cinefile, însa parerile sunt împartite. Sunt multe voci care au ovationat filmul. Dupa ce m-am întors de la cinema, am citit pe net recenzii... Hm! De gustibus non est disputandum!

    RăspundețiȘtergere
  9. Parerea mea este ca aceasta carte a atins nervul timpului in America. Povestea a fost un bestseller pentru ca americanii iubesc povestile dramatice care se termina frumos,pentru ca momentan "meditatia" este total "in" acolo si cultura orientului este raspunsul la toate intrebarile si rezolvarea problemelor care le au...
    Si eu sint de parere ca filmul a fost bine realizat, "das Buch gibt leider nicht mehr her"
    Si voua un WE placut!

    RăspundețiȘtergere