joi, 3 februarie 2011

În plina iarna

Nisipul cald s-a modelat perfect sub forma corpului meu, oferindu-mi cea mai confortabila susţinere. Ma întind ca o pisica lenesa si las soarele sa ma mângâie în voie. Degetele fine de la capatul razelor încearca sa-mi desfaca genele încâlcite; cochetez, dar nu cedez! Ma prefac adormita.
Ma joc mai departe cu simţurile si încerc sa percep minunile din jurul meu. Ascult valurile. Sunt ca niste copii galagiosi ce sar si se agita, chicotesc, se alearga, se ciocnesc si se întorc cu viteza în braţele mamei Marea. Nu se aventureaza niciodata prea departe. Fac pauza preţ de câteva secunde si se avânta din nou spre plaja. Filtrez murmurul lor ritmic si caut mai departe sa numar câte scoici si câte pietricele se rostogolesc la ţarm. Încerc sa le deslusesc culorile, dar nu reusesc. "Ca sa pot face deosebire între cum suna o scoica roz-sidefie si o pietricica neagra, îmi trebuie exercitiu zilnic!" îmi spun, amindindu-mi cu tristeţe statutu-mi de turista. Si atunci egoismul meu creste. "Sunt doar pentru zece zile aici! trebuie sa asimilez TOTUL!" Inspir cu lacomie aerul umed. Ador gustul sarat-amarui si izul de alge îmi creeaza brusc dorinţa de a fi un Cameleon. Nici nu duc gândul pâna la capat, ca si simt cum ma transform! Pielea mea capata culoarea nisipului si pletele-mi prind viata, se încolacesc verde-albastrui, umed si lipicios ca o molusca, tragându-ma cu putere spre mare. La început nu ma opun. Accept sa fiu târâta pe nisipul ca mierea încinsa si savurez pentru moment, senzaţia de masaj. Simt cu placere fiecare graunţa de nisip, fiecare ciob pilit de scoica. Doar când ajung cu umarul peste un muc scârbos de ţigara, tresar. Deschid genele, albastrul senin al cerului îmi inunda ochii si-mi îngreuneaza vederea. Dintr-o data am senzatia de pericol. Încerc sa frânez, transmiţând degetelor puterea de a se împlânta adânc în nisip, dar ele nu fac altceva decât sa se împrastie, contopindu-se cu mediul înconjurator. Sunt aproape în apa, pericolul e iminent, valurile ma înghit si eu nu am nici o putere... Mă împrăștii în mii de piese puzzle, cu tot atâtea nuanţe de turchiz. Cu ultimul strop de umor îmi spun: "Tot nu-i rau, macar am capatat culoarea mea preferata!"
Sunetele în jurul meu sunt estompate. Câteva clipe mai târziu sunt din nou clare si devin din ce în ce mai puternice. Un ţiuit infernal îmi umple timpanele. Tut-tut-tut! În urmatoarea secunda deslusesc vocea crainicei de la postul de radio: "Buna dimineata în aceasta zi geroasa de 3 februarie! Este ora 5:30 si termometrul arata -7°C" Încet-încet, încep sa înţeleg ca este timpul sa ma trezesc si sa ma pregatesc pentru servici.
Ma mai cuibaresc o data sub plapuma calda si-mi spun zâmbind: "Ce vis ciudat!"

Pingback: Vania, Teo, Mirela, Cristian, Nabadaiosul, Caius, Carmen, Ana Usca, Ioan Usca.

20 de comentarii:

  1. pfffff...era prea de tot sa fi fost adevarat.
    As fi fost invidioasa, recunosc sincer si tare. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. VertAnge,
    dam un pic frâu liber imaginatiei, sa putem trece peste iarna lunga :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sophie,
    te cred! daca eu ma plâng ca e frig la -7°C... tu la -25°C ce sa mai zici?! decât ca visezi la soare, plaja, mare... :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Carmen draga,eu care mai supravietuiesc datorita viselor, vreau sa interpretezi acest vis ca pe o mica avertizare zilele acestea atunci cand conduci.

    RăspundețiȘtergere
  5. Steliana,
    multumesc pentru avertizare dar...povestea este pura fictiune! ha-ha, cine-si mai aminteste ce a visat? :) O zi faina!

    RăspundețiȘtergere
  6. Poate visul asta e doar o premonitie? Cine stie cu ce te surprinde sotul? Poate 10zile in Tenerife sau Seychelles?

    RăspundețiȘtergere
  7. Interesant vis! Se spune ca mai rar visam in culori, sau ca cel putin nu ne amintim ca ar fi fost asa.

    RăspundețiȘtergere
  8. visele sunt reflexia dorintelor si aspiratiilor noastre. Te gandesti de pe acum la vacanta si la zilele frumoase de vara. Sunt bune visele acestea. Fac asteptarea verii mai scurta. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Carmen, ești o adevărată scriitoare! Vis sau realitate, mi-ai făcut un dor nebun de mare, de soare și de vară! Stați bine, la Cluj au fost minus 15 gr C, azi s-a mai potolit gerul. Pfui, iarnă geroasă și monocromă! Pleacă și lasă Primăvara să vină mai repede!
    Foarte frumos articol, Carmen! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Cand spuneam ca trebuie sa te apuci sa scrii o carte...
    Uite, si Mirela P spune ca esti o adevarata scriitoare...

    RăspundețiȘtergere
  11. si eu vreau in visul tau! si promit ca te voi feri de orice rele; voi fi cu ochii-n patrum in timp ce tu vei visa linistita :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Ceska,
    :)) rau nu ar fi! ideea ta însa chiar ca ramâne doar un vis!

    RăspundețiȘtergere
  13. lunapatrata,
    pai tocmai! ceea ce am scris eu aici este imaginatie pura :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Gabriela,
    asa este! îmi e dor de Mare! mi-e foarte dor de Soare!...

    RăspundețiȘtergere
  15. Mirela,
    :) multumesc! doar literatura puerila, dar uite ca ceva a ajutat: astazi avem brusc +9°C! Asa ca vara nu mai poate fi departe :)) si eu abia o astept!

    RăspundețiȘtergere
  16. Lukluk,
    multumesc mult! :) daca ma mai nasc o data, zau ca ma apuc de învatat gramatica si tehnica literara!

    RăspundețiȘtergere
  17. Alina,
    ce mi-ar place sa fim noi fetele câteva zile, undeva la mare! ooooo, ce fain ar fi!

    RăspundețiȘtergere