Doctore, simt ceva mortalAici, in regiunea fiintei mele.
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut niciun efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.
Omagiu marelui poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător, nascut pe 19 februarie 1936 - MARIN SORESCU
L-am vazut odata demult, cand eram liceana, in Craiova mea, la o expozitie de pictura a unui pictor oltean, un vernisaj... Studia cu atentie unul dintre tablouri, pipaindu-l cu degetele, simtindu-l... mirosindu-l. Si punea intrebari tehnice artistului...
RăspundețiȘtergerece frumos spus! si ce trist in acelasi timp...
RăspundețiȘtergereAcuarele,
RăspundețiȘtergerel-ai vazut?! esti de invidiat!
simpatica amintirea :)
pupici
Alina,
RăspundețiȘtergerehm... asa e! contrastele ne impresioneaza cel mai mult...