Ieri am fost invitați la un grătar în curte, de Rosi, Klaus și Ginny, șorecuța lor jucăușă, cu care Leo e prieten la cataramă. Am petrecut clipe foarte frumoase în gospodăria lor impecabilă, unde fiecare detaliu arată grija și ordinea care îi caracterizează.
De pe masă nu au lipsit cârnăciorii tradiționali de Coburg, preparați din carne de vițel și prăjiți pe jar de conifere (Kiefernzapfen – conuri de pin), a căror aromă ușor rășinoasă le dă un gust aparte și îi face unici. Au fost și două salate francone clasice: Kartoffelsalat – salata de cartofi în stil francon, cu dressing acrișor și ceapă fină, și Krautsalat – salata de varză ușor marinată, simplă și foarte gustoasă, specifică bucătăriei locale.
Am stat la povești până la miezul nopții, cu luminițe în curte, aer cald de vară și sentimentul acela rar că ești exact unde trebuie. Coburgul nu ne-a oferit doar un oraș nou, ci și oameni care fac locul să se simtă ca acasă.
PS: despre figurina (din prune uscate) din videoclip, am scris in postarea anterioara 😀
PS: despre figurina (din prune uscate) din videoclip, am scris in postarea anterioara 😀
Indiferent care au fost motivele acestei schimbari, pare ca 'alegerea' se dovedeste a fi benefica. Vecinii buni sunt un dar minunat, generand acel sentiment de apartenenta atat de placut.
RăspundețiȘtergereZile frumoase si linistite, draga Carmen!❤️😘
Dragă Suzana, îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele tale. Așa este — vecinii buni sunt un dar rar și prețios, iar sentimentul de apartenență pe care îl aduc face ca un loc nou să devină repede acasă. Ne bucurăm si aici de liniște, de oameni calzi, de locuri și peisaje minunate.
ȘtergereZile senine și ție, cu mult drag! ❤️😘Pupici si îmbratisari.
Mă bucur că vă simţiţi bine în noua locuinţă, că vă bucuraţi de frumuseţea oraşului şi de noii prieteni!
RăspundețiȘtergereAşa să fie mereu, dragă Carmen! 🤗😘
Multumim, Vero draga.
ȘtergereNe bucuram enorm si stim sa fim recunoscatori acestui mare noroc.
Gânduri bune și îmbrățișări 😘🤗