Ai răcit? Ai strănutat? Iată de ce îți spunem "Noroc!"🍀

 

Este jumătatea lunii decembrie, vremea se joacă cu noi — ba e frig și vânt, ba străluceste soarele pentru câteva clipe și ne păcălește că vine primăvara. Suntem prinși în treburi, în grupuri, în întâlniri și pregătiri de sărbători. Și... cum se întâmplă adesea în această perioadă, unii dintre noi sunt răciți. Se aud strănuturi ici-colo, câte o tuse care întrerupe conversația... În mijlocul acestor momente, apare reflexul vechi și simpatic — cineva strănută și imediat ceilalți rostesc „Noroc!” sau „Sănătate!”
Se spune că obiceiul de a spune „Noroc!”/„Sănătate!” atunci când cineva strănută nu e doar un reflex de politețe, ci are o istorie lungă și plină de legende. 🤧

🌿În Roma antică, împăratul Tiberius ar fi cerut ca oamenii să ureze sănătate celor care strănută, pentru că se credea că strănutul era un semn divin. 📜🪶𓍢ִ໋🀦 Mai târziu, în vremea Papei Grigore cel Mare, Europa era lovită de ciumă, iar strănutul era privit ca un simptom primejdios. Papa i-a îndemnat pe oameni să spună „Dumnezeu să te binecuvânteze”, ca o rugăciune scurtă pentru protecție.
⌛🏛️🏺 În Grecia antică, strănutul era considerat un mesaj al zeilor: dacă cineva strănuta în timpul unei discuții, cuvintele rostite înainte erau privite ca adevărate. 🕌 În India, se credea că în clipa strănutului omul era vulnerabil și spiritele rele puteau pătrunde în trup, așa că urările de sănătate erau un fel de scut magic. 🗺️⁀જ În Spania și țările latine, oamenii au păstrat expresia „Salud!”, iar în Germania se spune „Gesundheit!”.
⚕️În România, s-a păstrat „Noroc!” sau „Sănătate!”, cu rădăcini în credința populară că strănutul ar putea aduce ghinion, iar urarea era menită să întoarcă soarta în favoarea celui care strănută. Și uite așa, un gest mic, care astăzi pare banal, a fost odată plin de semnificații și superstiții.
Astăzi nu mai credem că sufletul iese din trup sau că strănutul aduce ciuma, dar păstrăm urarea ca pe un gest cald și prietenos. E ca un mic dar de atenție — cineva strănută și imediat ceilalți îi urează bine. Un moment banal devine o clipă de solidaritate, un semn că nu ești singur și că cineva îți dorește binele.
😷Atunci când cineva tușește, de obicei nu spunem nimic — poate doar ne uităm îngrijorați sau îi oferim un pahar cu apă. Dar când cineva strănută, imediat apare reflexul colectiv: „Noroc!”, „Sănătate!”, „Gesundheit!”, „Salud!”. Și tocmai aici e partea drăguță — strănutul a primit de-a lungul istoriei o aură specială, cu legende și superstiții, în timp ce tusea a rămas un simplu simptom. Strănutul era văzut ca un semn divin, ca o vulnerabilitate a sufletului ... Tusea, în schimb, nu a fost înconjurată de aceleași povești și nu a primit „efecte speciale”.🤒

✨ Sănătate tuturor! Savurați la maxim clipele magice ale Adventului, cu bucurie, liniște și căldură în suflet! 🎄🌟