Un oaspete delicat în mijlocul toamnei

Astăzi am avut parte de o întâlnire neașteptată și plină de farmec — am descoperit un fluture „ochi de păun” în casa mea... O fi căutat un colț liniștit unde să se ascundă de ploaia și vântul de ieri? L-am găsit nemișcat — poate obosit, poate doar contemplativ. L-am ridicat cu grijă într-o lavetă moale și l-am dus afară, în curte, pentru că astăzi soarele strălucește larg pe cer.
🦋 Și-a desfăcut aripile superbe — roșu intens, cu pete ca niște ochi care privesc lumea cu curiozitate și mister. Le-a fâlfâit de câteva ori, ca și când și-ar fi făcut încălzirea pentru zbor... apoi s-a dus. Dar... nu prea departe! L-am regăsit pe peretele casei, lângă taxus. Și atunci mi-am dat seama că fluturașul nu era pierdut, ci în căutarea unui adăpost pentru hibernare.
Septembrie e luna în care fluturii ca el se retrag din zbor și se pregătesc pentru lunile reci, ascunși în scorburile copacilor, în poduri sau în colțuri tăcute. Sper că fluturașul meu și-a găsit un loc sigur până la venirea frigului.
 

Am făcut câteva fotografii ca să păstrez magia acestei întâlniri. Unele surprind reflexii delicate, perfect potrivite rubricii noastre săptămânale: „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN).

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit cu drag să participați. Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel: