Afara-i toamna

Mihai Eminescu - Afara-i toamna

Afara-i toamna, frunza 'mprastiata,
Iar vântul svârla 'n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si într'un ceas gândesti la viata toata.

Pierzându-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, când afara-i sloata,
Sa stai visând la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceata creste rânduri-rânduri;

De odat'aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subtiri si reci mi-acoper ochii.