vineri, 29 iunie 2018

Provocare muzicala (6)


Cei care nu au vazut (înca) filmul "Top Gun" (1987), sper ca macar au auzit despre grupul californian Berlin care a interpretat melodia "Take My Breathe Away", melodie care a facut parte din coloana muzicala a filmului mai sus amintit.
Melodia a fost compusa de Giorgio Moroder si Tom Whitlock si a obtinut în anul 1987 un Oscar la categoria "Best Original Song" si deasemenea un Golden Globe.  Din anul 1986 pâna în 1990, melodia a ocupat locurile fruntase în toate topurile europene si americane si a intrat în Europe’s Top 10 Movie Soundtracks pe canalul de televiziune VH1.
Filmul îi are ca protagonisti pe Tom Cruise si Kelly McGillis si povestea de dragoste a personajelor pe care le interpreteaza aici, este una din cele mai frumoase povesti de dragoste ale tuturor timpurilor!
Titlui "Take My Breathe Away" a fost recoverd de-a lungul timourilor de numerosi interpreti - Diana Ross (2007), Jessica Simpson (2004), Howard Carpendale (1990), The Shadows (1987), The Flying Pickets (1986), Gérard Lenorman (1986), etc. - însa varianta originala este pentru mine cea mai valoroasa!
Filmul a cârigat doar Goldene Leinwand (1897) si People’s Choice Award. În inima mea a câstigat un loc pentru totdeauna ;-)
Va învit si astazi - asa ca în fiecare vineri, sa facem împreuna o selectie a celor mai frumoase videoclipuri pentru melodii.
În fiecare vineri:☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!

Pe urmele Etruscilor - Populonia si Baratti (1)

(Jurnal de Vacanta - Toscana)
Populonia este o localitate la 8 km nord de Piombino, situata pe o colina la 170 metri de la nivelul zero, al marii. Orasul medieval este înconjurat de ziduri de aparare foarte bine conservate si este înca locuit. Localitatea a avut înregistrati în anul 2001 (doar) 17 locuitori – acestea au fost informatiile pe care le-am citit în ghidul turistic toscan. Nu suna foarte atractiv, însa gazda nostra Valerio ne-a recomandat zona, pentru ruinele medievale si mai ales pentru situl arheologic etrusc. Ne-a fermecat dintotdeauna ideea de a pasi pe urmele vechilor civilizatii, asa ca am hotarât sa vizitam zona.
Am introdus numele localitatii în sistemul de navigare si am pornit la drum.

Cum nu exista nume de strazi sau numare de casa, dupa ce am trecut de panoul ce indica intrarea în localitate a trebuit sa ghicim unde trebuie sa oprim ☺ Am gasit o parcare marcata, la intrarea careia era un panou cu harta sitului arheologic… deci am crezut ca am ajuns. In parcare mai era un barbat care studia panoul. Nu stiu ce nationalitate avea pentru ca am încercat sa comunicam pe engleza si nu am reusit, am înteles însa ca avem acelasi tel – cetatea si situl arheologic. O sageata indica o poteca prin padure si dupa câtiva pasi am chiar gasit un panou cu trasee desenate. Am presupus ca acesta este drumul si l-am invitat pe drumetul singuratic sa ni se alature. Ne-a refuzat si a ramas sa rasfoiasca carticica pe care a scos-o din buzunar. Noi am pornit pe poteca, afundându-ne tot mai mult în padure. Din loc în loc, erau sageti însa la un moment dat poteca noastra a intersectat soseaua pe care am trecut noi în masina, cu un sfert de ora mai devreme ☺ Ne-a fost clar ca ceva nu e în ordine, asa ca ne-am întors pe sosea la parcare. Am urcat din nou în masina si am pornit pe sosea, sa vedem unde duce. La ultima serpentina drumul s-a luminat si la orizont am vazut ruinele castelului… Am ajuns!

Castelul Poggio, ridicat în secolul 15 de Jacopo II Appiani a fost ultima data restaurat în secolul 18 si vremea sau vremurile l-au macinat pâna la temelie. Biserica Santa Maria della Croce crutata si neabandonata, a ramas ca marturie a timpului si a credintei localnicilor. Am pasit prin usa bisericii cu pietate. Semiluminata, umeda, rece, împodobita decent cu câteva flori si lumânari Biserica a fost pictata în anul 1516 de pictorul Sadoma, însa restul celor mai frumoase fresce au fost extrase si depuse în muzeu, spre a nu se deteriora total.

Turnul cetatii atrage turistii ca un magnet. Este cea mai vie parte a locului. Tineri si vârstnici, parinti cu prescolari sau bebelusi în rucsac, turisti cu catei în lesa, toti urca veseli scarile ce duc în vârful turnului. Terasa superioara ofera o superba panorama la 360 de grade. În partea continentala, se vad pâna departe plaiurile Toscanei, în partea marii, la orizont se vad insulele Elba, Capraia si Corsica.



Cele câteva case ale cetatii si-au deschis la parter buticuri cu suveniruri si artizanat. Am servit la taverna satului câte o cafea si o brioșă, apoi am intrat în muzeul local.
Înainte de a fi ocupate de romani, aceste plaiuri au fost locuite pâna în secolul 9 î.e.n de etrusci. Odată cu includerea etruscilor în Imperiul Roman, civilizația lor a luat sfârșit
Cum s-a ajuns la aceasta descoperire arheologica? Terenul foarte bogat în zacamânt de fier a atras aici firma Ferromin care, când a începus sa foreze, a dat peste Mormântul Tholos si asa a început dezgroparea orasului antic
Muzeul Gasparri, prezinta colectia privata "Curzio-Desideri". Muzeul a fost inaugurat în anul 1959.
Ceea ce m-a impresionat deosebit de placut a fost ca Leo a avut voie sa ne însoteasca peste tot: în muzeu, în turn, pe ziduri, în biserica, pe întreg situl arheologic – în Acropola si Necropola. (va urma)

joi, 28 iunie 2018

Buchet de Sânziene...

... cu drag, participantilor la Miercurea fara Cuvinte, saptamâna 26Matilda, Lumea lui Alexandru, Daurel, floarea bunica, Diana, GhitaB, Rux Copilarim, MfC, Carmen, Poteci de dor, Nima, prietena-japoneza si Zina.

Va reamintesc ca oricine poate participa si singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

A dream didn’t come true

Succesul echipei nationale de fotbal masculin a Germaniei dureaza din anul 1954, când Echipa /die Manschaft (cum este supranumita) a dobândit primul titlu la Campionatul Mondial de Fotbal. De atunci, a mai câstigat de trei ori titlul mondial (1974, 1990, 2014), a fost de alte patru ori vicecampioana mondiala (1966, 1982, 1986, 2002) si s-a calificat întotdeauna macar în optimile de finala. De aceea asteptarile suporterilor au fost anul acesta foarte mari si… proportional, dezamagirea dupa înfrângerea din meciul de ieri. Nimeni, absolut nimeni nu a mizat cu pierderea meciului!
Dar… asa este în sport, o echipa câstiga, alta pierde! Meciul a fost fairplay, Echipa a avut o contributie slaba, a lipsit ceva important, ceva ce nimeni nu poate defini exact. Poate a fost greseala antrenorului de a numi în teren jucatori care nu au meritat într-adevar, poate ca responsabilitatea care a apasat pe umerii jucatorilor a fost prea mare, poate ca starea de spirit a jucatorilor cheie nu a fost cea pentru o competitie de acest nivel, poate ca…. Sute de „poate ca“ pot fi numite, însa rezultatul nu se mai schimba! Germania a fost eliminata din CM în runda preliminară – ceea ce nu s-a întâmplat înca niciodata pâna ieri!

Ca întotdeauna, firma la care lucrez ne-a invitat la Public Viewing în hala Hasen-Bräuhaus Kälberhalle (fabrica de bere Hasen-Bräu) si bucuria ca putem sa vedem meciul împreuna a fost mare. Entuziasmul s-a mentinut pâna la jumatatea primei reprize când am râs, am facut group-selfies, am ciocnit câte o halba cu bere si am comandat de mâncare. În jumatatea a doua a primei reprize am simtit toti ca echipa nu este în cea mai buna conditie. Dupa pauza s-a confirmat tot mai mult starea de spirit slaba a echipei germane… Cu toate ca au dominat permanent si poarta echipei coreene a fost mai tot timpul atacata, golul victoriei nu a fost marcat! Între timp, în sala s-a anuntat ca în meciul paralel: Suedia – Mexico, domina suedezii - contrat asteptarilor generale. Ceea ce  a adus un avantaj pentru echipa germana, în sensul ca nu conta câte goluri vor fi marcate, conta doar sa câtige cu macar un gol diferenta. Pe masura ce se scurgea timpul, parca echipei germane îi scadea tot mai mult vigilenta. Trei minute înainte de încheierea partidei, coreenii au reusit printr-o actiune fulger sa marcheze, moment în care la noi în sala televizorul a pierdut semnalul de transmitere ☺ Emotiile crescusera pâna la nivel de explozie si noi am stat „pe ne-ve“ cum se zice, pret de cateva minute – cele mai decisive secunde ale meciului! Când semnalul TV a revenit, golul era oficial recunoscut si echipa germana avansase în atac cu 11 jucatori (adica si cu portarul), într-o actiune disperata de a încerca sa mai salveze ceva! Eheei… coreenii mici si rapizi, supraîncarcati de mândria de a parasi campionatul cu fruntea sus (a fost din start cunoscut ca lor, o victorie nu le-ar fi schimbat nicidecum sansa de a se califica în optimi), au intrat în posesia mingii si profitând de faptul ca poarta era neaparata, au mai marcat un gol… Tja, atunci, pentru toti suporterii echipei germane s-a spulberat visul… Visul de a-si sustine echipa mai departe, în „vânatoarea celei de a cincea stele“ (pentru fiecare titlu mondial, echipa poarta pe tricou cate o stea si acum, tricourile echipei nationale au 4 stele)…
Ce s-au mai bucurat coreenii (cu drept real!) si ce or fi râs italienii (pe care echipa germana i-a eliminat în calificari)… Asta e!
De astazi toata lumea este mai linistita la serviciu, pe strazi nu mai flutura nimeni stegulete (am vazut nu doar masini împopotonate cu fan-articol ci si biciclete!), clasamentul celor care au pronosticat integul CM nu mai este subiectul numarul unu… Viata reintra în normal ☺

Un vis s-a spulberat, un altul prinde aripi… Cine stie?! Poate ca a trebuit sa fie asa, pentru ca fotbalistii germani prea erau siguri pe ei, prea aveau aer de vedete?!? Probabil ca dupa pauza de vara, echipa va fi restructurata si tinerele talente ce-si vor face aparitia, vor aduce noi sperante natiunii, care prin traditie stie foarte frumos sa-si sustina sportivii. Oricum suporterii germani au declarat în majoritate ca „pierdem cu ei, câstigam cu ei, fotbalistii echipei nationale sunt ai nostri si noi suntem cu ei“! ;-)

miercuri, 27 iunie 2018

Miercurea fara cuvinte (s.26) - Trei zile dupa Sânziene


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

marți, 26 iunie 2018

duminică, 24 iunie 2018

Zile de plaja / Piombino


Iubesc vacantele la mare. Nu stiu daca mi-ar fi placut sa locuiesc undeva pe malul marii, dar stiu ca fara sa vad marea macar o data pe an, mi-ar lipsi ceva, nu as mai avea liniste spirituala, nu as mai fi în balans. De când ma stiu, în fiecare vara am petrecut macar o saptamâna la mare.
Pe timpul comunismului, nu cunosteam alta mare decat Marea Neagra. Copil mic, am fost cu parintii, pe vremea când am fost eleva, am mers în tabere- la Navodari, Mamaia sau Eforie. Ca studenta la Costinesti, apoi ca familisti - cu copiii, luam bilete prin sindicat unde se nimerea: Mangalia, Saturn, Venus, Jupiter, Eforie... niciodata Neptun - ca statiunea era pe-atunci doar pentru straini! Cât priveam cu jind cele trei hoteluri ridicate direct pe plaja - Panoramic, Amfiteatru si Belvedere! Pe vremea aceea mi se pareau un lux pe care nu voi putea sa-l simt niciodata... Acum îmi vine sa râd (sau sa pâng?!) ca mi-am împlinit visul si am petrecut o vacanta în Hotel Amfiteatru (am scris aici si aici). Pot sa ma laud ca am prins si vremurile bune ale Hotelului Neptun din Neptun! În verile anilor 1999 si 2000, acest hotel era înca unul din cele mai luxoase si daca nu ma însel, era singurul care avea piscina cu apa de mare. Tja... în anul 2007 era deja închis si lasat în paragina. Am petrecut concediul în acel an la H.Cocor (din Neptun).
Din 2012 nu am mai fost deloc pe litoralul românesc si probabil nici nu o sa mai merg... nu mai are nimic care sa ma atraga! Nici macar nostalgia nu mai are suficienta putere...
Din 2001 am vazut si alte litoraluri: Marea Nordului si Marea Baltică, Marea Mediterana - Marea Egee, Marea Liguriană, Marea Adriatica, Marea Tireniană, Marea Cretei, Marea Libiei, Marea Mânecii, apoi Oceanul Atlantic si Marea Roșie...
Ador aerul umed cu gust sarat-amarui si iz de alge. Ador si vuietul marii. Întotdeauna mi-am dorit sa aud doar valurile spargându-se de tarm, fara muzica din difuzoare sau voci murmurând în jurul meu. Sa fie plaja doar a mea... Dar unde sa gasesc asa ceva?!  În general, acolo unde e frumos, vor toti sa fie!
Ei, anul acesta am reusit sa traiesc aceasta liniste mult jinduita, în Piombino, pe "plaja din golful cu roci", cum am botezat-o noi. La doar zece minute de mers pe jos de la frumoasa noastra casa de vacanta. Plaja e îngusta si la reflux aproape ca-si dubleaza latimea. Lungimea plajei este data de peretele de stânca din stânga si platforma înalta a plajei artificiale a Hotelului Esperia, în partea dreapta. Norocul nostru a fost ca acest hotel, efectua operatii de renovare si nu avea clienti aproape deloc. Liniste deplina! Barul era deschis - asta a fost pentru noi important, pentru ca am putut servi din când în când câte o cafea, Cola, Limo sau bere.













Pe limba îngusta de plaja nu a fost loc decât pentru maxim 10 persoane. Noi, pentru ca suntem matinali, am ajuns mereu primii si am ales locul care ne-a placut. Cei care au venit dupa noi - doar bastinasi - au venit în general dupa ora zece si au plecat la orele amiezii. Seria a doua a venit pe la ora 15. Pe niciunii nu i-a deranjat Leo, care a fost liber (nu a fost legat în lesa). Noi am ramas deobicei pâna dupa-amiaza târziu.
Am montat cortul - scoica la baza peretelui de stânca, pentru a avea umbra si cu scaunele de plaja ne-am mutat unde ne-a picat mai bine. Eu spre exemplu mi-am pus de cele mai multe ori scaunul direct în apa, în asa fel încât valurile sa nu-mi treaca mai sus de jumatatea gambei.
Am stat ore în sir privind orizontul, ascultând valurile si pescarusii... Am înotat (intrarea în mare printre pietre nu este deloc anevoioasa când ai slapi de baie), am rasfoit reviste de moda, am dormit la ora amiezii în cort, ne-am jucat, am construit Stone-Balance, ne-am relaxat total.,,
Între doua zile de plaja am facut câte o zi de excursii, asa încât sa luam soarele doar în portii mici, pe piele ☺
În cele doua saptamâni de vacanta, doar de doua ori am fost pe plaja speciala pentru catei, restul zilelor am preferat acest golf pierdut de lume si totusi... în mijlocul orasului :-)

De Sânziene

sâmbătă, 23 iunie 2018

Concediu în Toscana - Program Review


S/ 9.06 - drum spre Piombino cu pauza în Verona (*cap.1*, *cap.2*, *cap.3*; *cap.4*,*cap.5*; *cap.6*)
D/ 10.06 - Piombino, tur în centrul istoric (*cap.1*; *cap.2*;*cap.3*; *cap.4*)
L/ 11.06 - Excursie pe Insula Elba (*cap.1*; *cap.2*; *cap.3*; *cap.4*)
M/ 12.06 - Zi de plaja, in golful cu roci
M/ 13.06 - Pe urmele Etruscilor - Populonia si Baratti (cap.1*, cap.2*, cap.3*, cap.4*)
J/ 14.06 - Plimbare în Massa Marittima si San Galgano
V/ 15.06 - Zi de plaja, în golful cu roci
S/ 16.06 - Plimbare în Suvereto, Motesudaio Marittima si Pisa
D/ 17.06 - Plimbare în Campiglia Marittima
L/ 18.06 - cu Leo la doctor; plaja la Dogs beach
M/ 19.06 - zi de plaja, în golful cu roci
M/ 20.06 - Plimbare în Siena si Arezzo
J/ 21.06 - zi de plaja Dogs beach, plimbare de ramas-bun în Piombino
V/ 22.06 - drum spre casa cu pauza la Laggo di Garda

vineri, 22 iunie 2018

Provocarea muzicala (5)

Melodia "Endless Love" (1984) interpretata în duet de Diana Ross si Lionel Richie a fost compusa si înregistrata pentru coloana sonora a filmului cu acelasi nume, regizat de Franco Zeffirelli (dupa romanul omonim scris de Scott Spencer) si avându-i în rolurile principale pe Brooke Shields si Martin Hewitt.
Consider ca este una din cele mai emotionante melodii de dragoste, o interpretare calda in perfecta armonie a vocilor si instrumentelor. Melodia a fost ulterior intrepretata de diverse duete sau interpreti solo, unele chiar dobândind succes mare, pentru mine îna varianta originala este singura perfecta. Si o asociez permanent figurilor delicate ale celor doi adolescenti îndragostiti, jucati briliant de Brooke si Marin, pe când Brooke avea doar 16 ani (în paranteza, sunt de aceeasi vârsta cu Brooke si la vremea aparitiei filmului si eu traiam sentimentul primei iubiri ☺).
Cu toate ca filmul a avut succes la public, criticii au nominalizat pelicula la Goldene Himbeere, în sase categorii (pentru Franco Zeffirelli, Brooke Shields, Martin Hewitt, Shirley Knight und Judith Rascoe)!. Deasemenea, melodia compusa de Lionel Richie a fost nominlizata la Oscar si Golden Globe, dar nu a câstigat decât premiile "American Society of Composers", "Authors and Publishers Film and Television Music Award" si "American Movie Award".
Melodia Endless Love a ocupat locul întâi pe lista Chart Billboard Hot 100.
În anul 2004, filul Endless Love a fost remaked, avându-i ca protagonisti pe Alex Pettyfer si Gabriella Wilde, sub îndrumarea regizoarei Shana Feste.
Alte interpretari de succes ale melodiei "Endless love": Luther Vandross & Mariah Carey, Whitney Houston si ftratele ei Gary Houston, Lionel Richie si Shania Twain, Giorgia - Domenica

Va învit asa ca în fiecare vineri, sa facem împreuna o selectie a celor mai frumoase videoclipuri pentru melodii. În fiecare vineri:☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!

miercuri, 20 iunie 2018

Miercurea fara cuvinte (s.25) - Ochelarii de soare


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

marți, 19 iunie 2018

Excursie pe Insula Elba (4)

{continuare la "Excursie pe Insula Elba (3)"}
Pe Insula Elba, ca de altfel si pe continent în Toscana, localitatile - majoritatea vechi asezaminte medievale, se gasesc pe vârfuri unui deal. Strada principala ocoleste si urca dealul in spirala - o spirala îngusta, ce traverseaza porti de cetate, de la un nivel la altul. Stradutele secundare, taie strada principala de la un etaj la altul - daca ma pot exprima asa. Aceste strazi secudare sunt in majoritate practic scari. A conduce masina în astfel de orase este un talent, pe care doar localnicii îl poseda ☺ Pentru turisti, cea mai buna idee este sa-si abandoneze masina undeva într-o parcare si sa o ia pe jos, prin labirintul de strazi, sa descopere frumusetile orasului. Mult talent trebuie sa aiba si turistii, talent de orientare... altfel risca sa nu-si mai gaseasca masina! În general, aceste orase medievale, au casele netencuite si construite din acelasi material - fie caramida rosie, fie piatra de râu. Astfel încat toate strazile seamana cumva între ele, dar fiecare are un farmec aparte. Peste tot descoperi ceva deosebit de frumos.


Palatul lui Napoleon I se afla în vârful colinei pe care s-a dezvoltat orasul Portoferraio. Drumul spre port este spectaculos si serpuieste pe lânga biserici, ziduri si turnuri de aparare, curti si piatete, care mai de care mai frumos amenajate sa atraga atentia turistilor. Pracic, Portoferraio traieste în cea mai mare parte din turism.
Biserica catolica "Chiesa del Santissimo Sacramento" a fost ridicata în anul 1551. Biserica apartine înca si astazi Frăției Sacramento, fondată în 1566. Exteriorul bisericii este destul de simplu însa are un interior baroc magnific! A fost reconstruită parțial după distrugere în cel de-al doilea război mondial.
Primaria din apropierea portului, are arborat înca si azi, steagul alb, cu diagonala groasa rosie pe care sunt rânduite trei albine aurii. Este steagul pe care l-a comandat Napoleon Bonaparte în drumul sau de exil spre Insula Elba, este steagul care a simbolizat titlul "Principe de Elba".
În Piata Eroilor am facut popas pe terasa unui restaurant. Am baut bere italiana Forst (îmbuteliata în Palermo) si am servit la aperitiv bruschetta, apoi eu am optat pentru piept de pui în sos de lamâie, reteta "Milanese" si Helmut pentru "Spaghetti alla carbonara". Totul a fost delicios ♥

Dupa masa, am trecut Porta al Mare, zidul cu poarta si ceas, datând anul 1549 si ne-am plimbat agale în portul vechi, numit Port Darsena. Orașul vechi înconjoară portul pitoresc ca un amfiteatru. Astazi, acest port gazduieste iahturile si salupele bogatasilor. De-a lungul promenadei "Calata" datând secolului al XVIII-lea, se gasesc numeroase restaurante și magazine. Aici în port, viața pulsează până noaptea târziu. Noi ne-am luat la revedere înainte de lasarea serii si am urcat la bordul ferryboatului cu destinatia Piombino.
Ne vom aminti cu placere de aceasta minunata zi - plina de aventuri, petrecuta pe Insula Elba.



(va urma)