sâmbătă, 31 martie 2018

Uite cine m-a ajutat la vopsit oua, anul acesta!

☺☺☺☺☺ Nu e pacaleala de 1 April! ;-) ☺☺☺☺


Atât celor care astazi serbeaza Pastele, cât si celor care serbeaza Floriile, gânduri bune si zile senine alaturi de cei dragi va doresc! Sarbatori cu tihna si pace în suflet!

joi, 29 martie 2018

Flori pentru participantii la "Miercurea fara Cuvinte" (s.13)


Lumea lui AlexandruRux Copilarim, Floarea BunicaPoteci de dor, Diana, Matilda, prietena-japoneza, Cristi, Silvia, Flaviana, Laura C.ELENA, ZinaSuzana, Nima, Liliana si pentru comentatorii rubricii MfC: Gina, Alex si Roxi.
În tarile Europei de vest si toate celalalte tari catolice, astazi este Joia Verde. Mâine, Vinerea Mare si duminica se vor serba Sfintele Paste. În România, duminica se vor serba Floriile.
Tuturor, sarbatori cu  sanatate si pace în suflet!

PS: Florile sunt bineînteles si pentru toti fanii Clubului "Miercurea Fara Cuvinte"

marți, 27 martie 2018

Viată, Muncă, Echilibru

Work-life balance - Nigel Marsh - Consultant în management, specialist în comunicare, autor și întreprinzător
Din timp în timp, firma la care lucrez organizeaza cursuri pentru dezvoltarea profesionala, cursuri facultative, plasate in zilele de sâmbata si considerate "în afara timpului de lucru". Sunt cursuri interesante si ma înscriu cu placere de cate ori tema afisata are tangenta cu problemele cu care ma confrunt eu la locul de munca.
Firma închiriaza mereu pentru seminare una din salile de conferinta ale unui hotel (de 4 stele si jumatate) si preia toate costurile pentru cafea, ceai si alte bauturi nealcoolice pe tot parcursul seminarului, pentru masa de prânz la restaurantul hotelului si pentru prajituri si fructe, în pauzele aditive.
Sâmbata am fost întreaga zi (de la ora 8:30 la ora 17) la un seminar pe tema "Metode eficiente de gestionare a timpului - procedee concrete pentru aplicare la locul de munca".
Cursul mi-a facut o deosebita placere, atmosfera a fost placuta si cunostintele cu care am plecat dupa cele 8 ore le-am putut imediat aplica chiar si în viata privata. Am învatat sa privesc viata (prifesionala sau privata) din alte perspective, am capatat o mai mare siguranta în puterile mele si o putere mai mare de discernamânt.
Videoclipul prezentat aici ne-a fost recomandat de docentul care a tinut seminarul.

PS: Pentru cei care nu înteleg engleza, prezint mai jos traducerea videoclipului facuta de Brandusa Gheorghe /Magda Marcu:
00:00
M-am gândit să-ncep printr-o simplă rugăminte. „Aş vrea ca voi toţi să vă opriţi pentru o clipă, ticăloși netrebnici ce sunteți şi să vă uitaţi la existenţa voastră mizerabilă”. (Râsete)
00:18
Ăsta a fost sfatul dat de Sf. Benedict discipolilor săi uimiți, în secolul V. E sfatul pe care am hotărât să-l urmez când am împlinit 40 de ani. Până atunci, fusesem clasicul luptător corporatist: mâncam prea mult, beam prea mult, lucram prea mult şi îmi neglijam familia. Am hotărât că voi încerca să-mi schimb viaţa. Mai concret, am hotărât să încerc să mă ocup de problema spinoasă a echilibrului viaţă personală - muncă. Am ieşit din câmpul muncii şi am petrecut un an acasă cu soţia şi cei patru copii ai noştri. Tot ce-am învăţat despre echilibrul viaţă-muncă din acel an a fost că mi se părea destul de uşor să echilibrez munca şi viaţa când nu munceam. (Râsete) O abilitate nu foarte folositoare, mai ales când se termină banii.
01:17
Așa că m-am întors la muncă, şi de atunci încoace, în ultimii 7 ani, m-am străduit să studiez și să scriu despre echilibrul viaţă-muncă. Am patru observaţii pe care aş vrea să vi le împărtăşesc. Prima: ca societatea să facă vreun progres în această problemă, avem nevoie de o dezbatere sinceră. Problema e că foarte mulţi oameni spun foarte multe prostii despre echilibrul muncă-viaţă. Toate discuţiile despre orar flexibil, sau vineri în ținute lejere, sau concedii de paternitate, nu fac nimic decât să mascheze miezul problemei și anume: că anumite alegeri de carieră şi serviciu sunt fundamental incompatibile cu implicarea reală, zilnică, într-o familie tânără. Primul pas în rezolvarea oricărei probleme e să-ți dai seama de situația în care te afli. Realitatea în societatea noastră e că sunt mii şi mii de oameni în lume trăind vieţi chinuite, urlând într-o disperare tăcută, muncind din greu ore întregi la servicii pe care le urăsc, să-și cumpere lucruri care nu le trebuie ca să impresioneze oameni pe care nu-i plac. (Râsete) (Aplauze) Mă îndoiesc că mersul la muncă vinerea în blugi şi tricou e rezolvarea problemei.
02:49
(Râsete)
02:53
A doua observaţie pe care aş vrea să o fac e că trebuie să acceptăm adevărul că guvernele şi corporaţiile nu ne vor rezolva problema. Nu mai căutați înafară, depinde de noi ca indivizi să luăm controlul şi responsabilitatea pentru tipul de viață pe care vrem să o ducem. Dacă nu-ţi creezi tu viaţa, altcineva o va face pentru tine şi s-ar putea să nu-ţi placă ideea lor de echilibru. E foarte important – asta nu-i pe net, nu-i așa? că voi fi concediat – e foarte important să nu-ți lași calitatea vieții pe mâinile unei corporaţii comerciale. Nu mă refer doar la companiile rele – abatoarele sufletului uman, cum le numesc eu – (Râsete) ci vorbesc despre toate companiile. Pentru că companiile comerciale sunt proiectate prin natura lor să ia de la tine cât pot de mult cât să scape cu fața curată. E natura lor, e în ADN-ul lor, ele asta fac, chiar şi companiile bune, bine intenţionate. Pe de-o parte, să ai creșe și grădinițe la serviciu e minunat și măreț. Pe de altă parte, e un coşmar: petreci mai mult timp la nenorocitul de birou. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru stabilirea și impunerea limitelor pe care le dorim în vieţile noastre.
04:22
A treia observaţie e că trebuie să fim atenţi cu perioada de timp pe care o alegem pe care o considerăm echilibrată. Înainte să mă întorc la serviciu după anul de stat acasă, m-am aşezat şi am scris o descriere detaliată, pas-cu-pas, a zilei ideale, echilibrate la care aspiram. Era ceva de genul ăsta: mă trezesc bine odihnit după un somn bun. Fac sex. Plimb câinele. Iau micul dejun cu soţia şi copiii mei. Fac sex din nou. (Râsete) Duc copiii la şcoală, în drum spre birou. Lucrez trei ore. Fac sport cu un prieten la prânz. Lucrez încă trei ore. Ies cu niște prieteni la pub la un pahar la începutul serii. Merg acasă pentru cina cu soţia şi copiii mei. Meditez jumătate de oră. Fac sex. Plimb câinele. Fac sex din nou. Merg la culcare. (Aplauze) Cât de des credeţi că am acea zi? (Râsete) Trebuie să fim realişti. Nu le putem face pe toate într-o singură zi. Trebuie să prelungim timpul care ne oferă echilibru în viață, dar să-l prelungim fără să cădem în capcana: „Voi avea o viaţă când ies la pensie, când copiii mei vor fi plecat de acasă, când am divorţat de soţie, sănătatea mi se șubrezește, nu mai am prieteni sau pasiuni." (Râsete) O zi e prea scurtă, după ce mă pensionez e prea târziu. Trebuie să fie o cale de mijloc.
06:21
A patra observaţie: trebuie să abordăm echilibrul într-un mod echilibrat. O prietenă m-a căutat anul trecut, – nu se supără dacă vă povestesc – mă caută și-mi spune: „Nigel, ţi-am citit cartea și mi-am dat seama că viaţa mea e complet dezechilibrată. E dominată total de muncă. Lucrez 10 ore pe zi, fac naveta două ore pe zi. Toate relaţiile mele au eşuat. Nu există nimic în viaţa mea în afară de muncă. M-am hotărât să-mi vin în fire şi să rezolv problema. Aşa că mi-am făcut abonament la sală.” (Râsete) Nu vreau să ridiculizez, dar să fii un șobolan în formă care stă 10 ore la birou, nu înseamnă mai echilibrat, înseamnă mai în formă. (Râsete) Oricât de drăguţ ar fi exerciţiul fizic, există şi alte lucruri în viață. Există o parte intelectuală, una emoţională și una spirituală. Ca să fim echilibrați, cred că trebuie să ne ocupăm de toate acele părți, nu doar să facem 50 de abdomene.
07:28
Asta poate fi descurajator. Pentru că oamenii spun: „La naiba, n-am timp să intru-n formă; vrei să merg la biserică şi să-mi sun mama.” Şi înţeleg. Chiar înţeleg cum poate fi asta descurajator. Dar un incident de acum câțiva ani, mi-a oferit o nouă perspectivă. Soţia mea, care e undeva în public azi, m-a sunat la birou: „Nigel, trebuie să-l iei pe cel mic, pe Harry, de la școală.” Ea trebuia să fie altundeva cu ceilalţi 3 copii în acea seară. Deci am plecat de la serviciu cu o oră mai devreme în după-amiaza aceea şi l-am luat pe Harry de la poarta şcolii. Am mers pe jos până în parc, ne-am dat în leagăn, ne-am prostit cu niște jocuri. Apoi am urcat dealul la cafeneaua locală, şi am împărţit o pizza la vremea ceaiului. Apoi am coborât dealul până acasă, i-am făcut baie şi l-am îmbrăcat în pijamaua cu Batman. Apoi i-am citit un capitol din „James şi Piersica Uriaşă” de Roald Dahl. Apoi l-am pus la culcare, l-am învelit, l-am pupat pe frunte, i-am spus, „Noapte bună, prietene” şi am ieșit din dormitorul lui. Pe când ieşeam din dormitor, mă strigă: „Tată!” „Da, prietene?” „Tată, asta a fost cea mai tare zi din viața mea.” „Din toată viața mea.” Nu făcusem nimic, nu-l dusesem la Disney World, nici nu i-am cumpărat un Playstation.
08:53
Ideea e că lucrurile mici contează. Să fi mai echilibrat nu înseamnă să-ţi schimbi viața radical. Cu cea mai mică investiţie în locurile potrivite, îți poţi transforma radical calitatea relaţiilor şi calitatea vieţii. Ba mai mult, eu cred că poate transforma societatea. Dacă suficient de mulţi oameni fac asta, putem schimba definiţia succesului, de la noţiunea idioată şi simplistă că cine are cei mai mulți bani când moare e cel mai câștigat, la o definiţie mai profundă și mai echilibrată a cum arată o viaţă bine trăită. Şi asta, cred, e o idee care merită să fie răspândită.
09:40
(Aplauze)

luni, 26 martie 2018

În fata oglinzii... timp investit?

O spun din capul locului: nu investesc mai mult de 20 de minute zilnic aranjatului în fata oglinzii. Întotdeauna am optat pentru solutii rapide ☺
Dupa ce fac dus dimineata, îmi pieptan parul, aplic o crema hidratanta pe fata si gât, trag o linie cu dermatograful pe pleoapa superioara, rimelez un pic genele si ma rujez. Gata! Timp pentru o alta întâlnire cu oglinda în cursul zilei nu mai am. De aceea folosesc produse bune si care se pastreaza timp lung. Spre exemplu, dermatograful si rimelul sunt waterproof..
Parul îl spal de obicei o data (cel mult de doua ori) pe saptamana si pentru ca nu am rabdare sa îl aranjez, în ultimii 20 de ani îl fac permanent. De doua ori pe an - o data înainte de ziua mea de nastere (în octombrie) si o data în preajma Pastelui.
Este un permanent lejer, spiralat, cam ca în anii '90. Din punct de vedere al coafurii si al manichiurii sunt o tipa retro ☺ Îmi place mult "manichiura franceza" si doar ocazional (de revelion sau în concedii) folosesc o culoare pentru unghii.

Revenind la coafura, port parul tuns în scari si nu mai lung de linia umarului. Multi ani am purtat parul tuns scurt, pe principiul "îl întretin usor". Am constatat însa ca nu este deloc adevarat! Când aveam parul scurt, ma spalam pe cap în fiecare dimineata, pentru ca în functie de cum dormeam, mereu aveam un vârtecus sau o parte mai turtita. Automat, parul devenea gras si chiar daca as fi vrut sa nu-l spal zilnic, trebuia sa o fac pentru ca avea un aspect neplacut. Din când în când îl uscam cu foenul, ceea ce agresa în plus constitutia firului de par. Mergeam la coafor sa tai vârfurile cam o data la 5-6 saptamâni, deci în 6 luni, cam de 3-4 ori. Daca socotim pretul unui tuns, cu spalat si uscat, plus bacsis, obtinem aproximativ pretul unui permanent (permanent, spalat, tuns, uscat) plus un bacsis ☺ Dar nu doar din punct de vedere financiar permanentul este mai avantajos! Din experienta mea, parul permanent se lasa înretinut mult mult mai usor. Dupa ce îl spal, aplic pe parul umed putina spuma de modelaj, apoi ori îl usuc cu difuzorul (daca vremea este rece) ori îl las sa se usuce la temperatura aerului. Si coafura sta perfect, nu trebuie sa mai fac nimic. Urmatoarele zile nu trebuie sa folosesc nici spuma, nici gel, nici fixativ. Trec de cateva ori cu mâna umezita printre firele de par, apoi ma pieptan si îl aranjez masând usor cu mana. Atât! Daca ma ploua sau merg la piscina, nu este nicio problema - coafura mea ramâne neschimbata.

Bineînteles ca în ultimii 10 ani, toate produsele pentru îngrijirea parului s-au perfectionat. Solutiile de permanent sunt mai delicate, nu mai contin amoniac sau alte componente agresive. În plus, samponul si masca de par pe care le folosesc, protejeaza si hranesc firul de par. Ba mai mult, salonul de coafura pe care-l frecventez are si un aparat Vita Hair Light. Dupa permanent, în primele 10 zile merg de 3 ori si stau cate 10-12 minute sub casca (despre ce înseamna VitaHAirLight - în articolul urmator). Eu sunt foarte multumita de rezultat ☺☺☺

vineri, 23 martie 2018

Apoteoza Savchenko-Massot


Acesta este titlul pe prima pagina a celor mai mari reviste de sport din întreaga lume!
Cuplul Aljona - Bruno a emotionat juriul Campionatelor Mondiale de patinaj artistic (Milano 2018) si a ridicat în picioare spectatorii aplaudând. Un spectacol de vis, perfectiune, gratie, frumusete! De 22 de ori nota 10,0 si un punctaj final de 245,84 a adus aur celor doi patinatori germani.
Aljona este nascuta in Ucraina si patineaza de când a invatat sa mearga ☺ S-a stabilit în Germania din anul 2002 si aici si-a continuat marele vis, patinajul artistic. Si... patineaza ca o zâna! Constituatia eu fina (1,53 m / 46 kg) se potriveste perfect cu statura atletica a lui Bruno (1,84 m / 90 kg). Bruno s-a nascut în Franta si din 2014 s-a stabilit în Germania, devenind cetatean german. Antrenorul lor comun, Ingo Steuer este cel care a descoperit potentalul artistic al acestui "cuplu de aur". Actual, cei doi sunt antrenati de Alexander König si Jean-François Ballester. Dupa aur la Jocurile Olimpice Pyeongchang 2018, iata din nou aur la Campionatul Mondial Mailand 2018.
Tare dragalasa, Aljona a declarat într-un interviu imediat dupa ce a obtinut medalia de aur, ca sotul ei (Liam Cross - angajat în armata britanica si detasat în Oberstdorf-Germania pâna in august 2018) a rugat-o "fa-mi un copil si dupa aceea poti sa-ti continui cariera în patinaj artistic" ☺ Si pentru ca Aljona a împlinit 34 de ani, a declarat ca se gândeste tot mai seios la a deveni mamica. Este foarte probabil ca acest CM sa fi fost ultima mare competitie la care Aljona a luat parte.
Bruno are 29 de ani. Probabil ca el înca nu se gandeste la încheierea carierei... Va mai avea însa sansa sa întâlneasca o partenera atât de perfecta precum Aljona?!
In fotografii, Bruno cu logodnica lui - Sophie Levaufre, Aljona cu sotul - Liam Cross si cei doi antrenori actuali ai patinatorilor.

joi, 22 martie 2018

Clubul MfC ♥

Toti participantii la "Miercurea fara cuvinte" sunt bloggeri entuziasti, pasionati de fotografie, atenti la micile amanunte care dau sens vietii. Anul acesta doar datorita frumusetii lor sufletesti vor înflori florile de primavara ;-)
Chiar daca înca nu pare, primavara îsi va darui în curând prospetimea în buchete de culori si parfumuri si ne va inspira pozitivitate si bucurie. Primii care vor fotografia florile primaverii vor fi cu siguranta membrii Clubului MfC si propun pentru saptamânile care urmeaza temele urmatoare:
Saptamâna 13 - Muguri si flori de primavara
Saptamâna 14 - Specific de Paste, cum ne pregatim, ce facem în Saptamâna Mare.
Saptamâna 15 - Oua de Paste
La întâlnirea de ieri au raspuns prezent: Iulisa, Matilda, Illusion, Suflet, Daurel, MfC, CalinZina, Lumea lui Alexandru, Roximoronica, Cristi, Nima, Poteci de dor, ELENA, Laura C., Suzana, Diana, Rux si subsemnata ☺ Zilele urmatoare ne vom reîntâlni pe undeva în blogosfera  sau cel mai târziu din nou miercuri aici, pe acest blog, la "Miercurea fara Cuvinte".
Happy WW, happy everyday life! ☺

miercuri, 21 martie 2018

vineri, 16 martie 2018

Sapte zile fara internet

... suna groaznic, nu-i asa? Experimentul ne-a fost impus spontan, prin întreruperea accidentala a cablului. În primele doua zile m-am chinuit sa intru pe blog, sa citesc postari si sa las comentarii de pe telefonul mobil. Problema cea mare este ca display-ul si asa miniaturistic, se împarte în trei parti - în partea superioara se vad fragmente din articolul pe care doresti sa-l comentezi, în partea de mijloc este caseta pentru comentariu si în partea inferioara este pusa la dispozitie mini-tastatura. Doar cei care au trait astfel de situatie înteleg perfect despre ce vorbesc! Daca scrii doua, trei vorbe, este realizabil, altfel… este horror! Nu doar pentru autor ci si pentru adresant ☺ Daca doar lipsesc pe ici pe colo câteva litere, nu este foarte rau, dar de cele  multe ori, apasând lânga litera dorita apare o alta si cuvântul nu mai poate fi dedus din context! Ca sa verifici înanite de expediere este imposibil. Abia dupa ce ai plasat comentariul, dispare tastatura si display-ul ramâne împartit doar în doua sectiuni si atunci, poti sa citesti „perlele“ pe care tocmai le-ai facut public… Te jenezi si sper sa fii iertat...
Pachet de nervi am fost! Am sunat zilnic la Vodafone sa întreb cât mai dureaza pana?! Mai întâi au trimis un tehnician sa verifice legaturile la noi în casa. Ziua urmatoare a venit un alt tehnician care a verificat legatura exterioara, de la panelul de distributie pâna la casa si acesta a constatat o întrerupere de semnal pe mijlocul trotuarului, pe aleea din fata casei. Ne-a comunicat ca acum trebuie sa scrie un raport si o cerere la primarie, pentru obtinerea acordului de a sapa strada! Mi-a fost clar ca defectiunea nu va fi prea curând înlaturata!
A treia zi nu am mai rezistat! Am sunat la usa vecinilor cu curtea cea mai apropiata de a noastra si mi-am spus oful. Ca în filmele cu „Co-Dependents Anonymous“ am spus „Ma cheama Carmen si sunt dependenta de internet“ ☺ „Hello Carmen“. Mi-au înteles pe deplin suferinta, mi-au dat parola pentru internet si mi-au permis sa ma racordez la abonamentul lor. Uff, ce noroc! Mai departe, totul a decurs normal.
Ieri, când m-am întors acasa de la serviciu, boxa W-LAN stralucea! Wow, avem din nou internet?! Helmut mi-a spus ca de bucurie, i-a servit cu câte o cafea pe cei trei specialisti de la Kabel D care au sapat si înlocuit cuplajul defect din fata casei. Nu observasem nimic stricat pe alee, de aceea am iesit sa verific unde au sapat?! Solutia a fost eleganta! Cu burghie lungi si subtiri, au îndepartat placile pavajului fara sa le sparga, apoi au sapat exact în locul indicat de aparatul de masura. Au scos cablul, au înlocuit cuplajul defect, au acoperit groapa si au plasat placile ca într-un puzzle, perfect, fara sa lase urme! O tehnica de laudat!

joi, 15 martie 2018

Un trandafir virtual, membrilor Clubului "MfC"

Miercurea fara Cuvinte a revenit "acasa". La editia din saptamana calendaristica 11 au fost 28 de înscrieri, dintre care 18 (+1) au fost bloggeri români:.✿*E LENA*✿., Lumea lui AlexandruRux CopilarimIllusionPoteci de dorPandhoraaCalinCristi, NimaAlexBDianaFREE Nature PhotosFloareaGhitaBLAURA C.SuzanaZina si domnu'io. Îi salut, asa cum se saluta în blogosfera cu câte un ping si le multumesc pentru timpul rezervat jocului ♥
În ultimii 2 ani la MfC a fost introdusa ideea unei teme generale pentru fotografiile pe care le folosim în postarea înscrisa. Din respect pentru munca lui Calin, propun sa pastram acest concept cu mentiunea ca tema nu este strict obligatorie.  Singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea înscrisa în tabel sa nu contina text scris ☺ 
Propun pentru miercurea viitoare tema: "Cana / Ceasca mea preferata" si va invit sa prezentati fotografii cu cana de ceai sau ceasca de cafea.
Si mai propun începând de miercurea viitoare, ca cea /cel care se va înscrie primul în tabel sa propuna (în comentariul la MfC) tema pentru urmatoarea saptamâna. Va multumesc anticipat si va astept cu bună dispoziție, voie bună, veselie si toane bune ☺ Happy WW, happy every day!

miercuri, 14 martie 2018

luni, 12 martie 2018

Rusii si americanii

Nu stiu daca trebuie sa ma amuze, însa acum, în prima faza, privesc si râd. Blogul meu e asaltat de rusi si americani, sau ma rog, Blogspot indica vizitatori abundenti astazi din SUA si Ucraina  (pâna la aceasta ora "doar" 1374 vizite) si ieri din Rusia, SUA, UK si Polonia (2556 vizite) !!! Ma întreb oare de ce?! Articolele mele scrise au sens doar pe româneste - am încercat de câteva ori sa citesc traducerea automata în germana si... haha se pierde toata noima! Iar articolele ce contin fotografii, nu au o asemenea calitate încât sa provoace un amplu interes! ☺☺☺ De aceea astept sa vad, ce se mai întâmpla... Sper ca nimic rau, practic nu m-am referit nciodata la politica mondiala sau nationala, nu m-am legat de niciun presedinte sau ministru, nu am facut propaganda pentru vreun partid sau vreo organizatie. Ca vor poate sa-mi paseze vreun virus, deasemenea nu vad motivul... De aceea, acum doar privesc si râd! ☺☺☺ Însa daca ar fi sa tes o teorie conspirativa, as spune ca si nemtii au ceva cu mine, ca poate nu degeaba de patru zile mi-a fost întrerupt accesul la internet ☺☺☺☺☺☺ Bineînteles ca glumesc, dar adevarul este ca pe stada noastra numai casa noastra a ramas fara conectare! Au fost deja doua echipe de tehnicieni sa verifice, dupa ce am reclamat ca nu-mi mai functioneaza telefonul fix si internetul. O echipa a verificat daca defectiunea s-a produs în casa si o alta echipa a verificat cu un aparat special, cablul împamântat, de la panelul de distributie din capatul strazii, pâna în pivnita casei. La ce mi-a folosit?! Acum stiu oficial ca exista o defectiune în afara casei ☺ Cica Telekom-ul asteapta acum aprobarea primariei de a sapa strada, apoi va veni o echipa care va escava si va înlocui cablul si... cândva, sper ca voi avea din nou acces la internet! Deocamdata, vecinii din stânga, a caror semnal WLAN a fost cel mai puternic la mine în casa, mi-au permis sa ma cuplez pe abonamentul lor...

Calin preda stafeta MfC

Au trecut doi ani si 10 saptamani de cand am fost ultima data gazda a rubricii "Miercurea fara Cuvinte" si saptamana aceasta voi avea onoarea si bucuria sa preiau stafeta de la Calin - inimosul blogger datorita caruia MfC exista înca!
In ultima miercuri a lunii decembria 2015 am anuntat ca voi înceta activitatea bloggeristica si grija mea cea mai mare a fost sa gasesc pe cineva de încredere, care sa se ocupe în continuare de jocul care a cuprins întreaga blogosfera româneasca. Mai întâi am întrebat prietenele, cele mai active participante la MfC - pe Diana si pe Pandhora, daca nu doresc ele sa preia organizarea rubricii de miercuri. Raspunsul a fost negativ si fiecare a avut motive bine întemeiate...
Apoi am facut apel pe blog. Singurul care a raspuns pozitiv a fost Calin Hera. Cât m-am bucurat! Am luat legatura imediat pe Whatsapp si i-am explicat tot ceea ce a trebuit sa stie pentru a putea fi gazda jocului. Tin minte ca am facut un filmulet, pentru ca explicatiile sa fie cat mai clare. Calin a învatat rapid si nu a fost nevoie decât sa supraveghet si sa sprijin primele doua editii. Apoi a devenit independent, a organizat tabelul pe puterile proprii si a manifestat inițiative personale, introducând nou la MfC tematica saptamânala. Timp de mai bine de doi ani a facut ca rubrca sa atraga noi participanti, pe lânga membrii de onoare ai MfC-ului.
Întâmplarea face ca la sfârsitul lunii noiembrie 2017, mi-a revenit pofta de a-mi relua activitatea de blog. Imi aminesc ca la prima mea participare la MfC, Calin m-a întrebat daca acum ca am revenit, doresc sa preiau rubrica. I-am spus ca nu, bneînteles. Am savurat rolul de participant si am admirat modul în care a reusit sa aduca Mirecurea fara cuvinte în anul 2018. Inca din prima saptamana a noului an, Calin a început sa fie nemultumit pentru participarea scazuta la joc, însa stie toata lumea, ca în general, blogosfera româneasca a intrat în slow-motion ☺ Mi-a placut remarca Ruxandrei "una dintre cauze este oboseala cauzata de fenomentul sufocant "mult si prost" - au aparut multe chestii care obosesc foarte tare si in viata reala si in cea virtuala. Si probabil ca asta se resimte pe noi toti." Nemultumirea lui Calin si probalil si oboseala acumulata profesional si privat, au dus la cateva pane, pe care toti membrii Clubului MfC le-au luat normal, fara critica sau suparare. Ba chiar a fost amuzant ca o data în titlul temei au foat înlocuite cuvinte si sensuri (Apa trece, pietrele ramân - Timpul trece, pietrele ramân ☺) si ultima data am avut doua teme ☺☺☺ A fost dragut ☺ Pentru Calin însa a fost semnul ca nu mai poate continua. Am luat apelul lui în serios si m-am oferit sa reiau rubrica pe care am initiat-o în anul 2010... Wow cum trece timpul! Timp de sase ani am organizat cu multa placere "Miercurea fara Cuvinte" pe blogul meu. Calin a adaugat înca doi ani si iata-ne ajunsi în cel de-al optulea an de existenta! Fara Calin posibil ca MfC sa nu mai fi fost astazi decât o amintire.
Incepând cu ziua de mirecuri a acestei saptamâni, "Miercurea fara Cuvinte" revine pe blogul meu. Diana a scris un articol emotionant legat de pregarea stafetei. Ii multumim cu totii lui Calin! Din partea mea, întreaga recunoștința celui care a salvat MfC - Calin Hera! Viva MfC!
Tema pentru miercurea care urmeaza?! PRIMAVARAAAAA☺

joi, 8 martie 2018

De 8 Martie


Primul meu gând se întreapta spre Mama. La multi ani, cu drag! 

La multi ani, bloggeritelor cu suflet frumos! La multi ani prietenelor care comenteaza pe acest blog! La multi ani tuturor femeilor!

miercuri, 7 martie 2018

Vine primavara


Mai sunt doar patru saptamani pâna la Paste... nici nu-mi vine sa cred! Parca mai ieri serbam Craciunul...
Timpul zboara nemilos însa, bilantul ultimelor doua luni este multumitor. Am avut parte de iarna ca-n povesti, scurta dar cu multa zapada si ger, asa cum imi amintesc ca erau iernile în copilarie.
La 1 Martie ne înconjurau înca nemetii, iar astazi, zapada s-a topit si au rasarit ghioceii. Bagheta fermecata a Primaverii a facut posibil ca într-un interval de patru zile sa trecem de la -15°C la +15°C. Meteopatia sâcâie un pic persoanele sensibile, însa de bucurat se bucura toata lumea ca doamna Iarna si-a infasurat pelerina stâns în jurul umerilor si a plecat grabita. Sa-i uram "drum bun si sa nu ne mai vedem pâna la sfârsitul anului!" ;-)