vineri, 18 septembrie 2015

Jurnal de Vacanta de vara - Spre stâna


A doua drumetie pe care am facut-o alaturi de prietenii nostri Alina, Maria si Cristi, a fost: Valea Cernei - Cheile Ţâşnei, Moara Dracilor - stâna - un traseu de o ora si jumatate dus, o ora si jumatate întors, plus pauza la stâna ☺
Daca la ultima drumetie eu am fost codasa, trebuie sa ma laud ca de data aceasta am fost mereu între primii ☺ M-am simtit bine si am savurat din plin frumusetea naturii.
Prima bucata de drum am facut-o cu masina, din Baile Herculane pâna la granita dintre judetul Mehedinti cu judetul Caras-Severin si traseul a început imediat în spatele motelului Dumbrava.
La intrarea în padure, imposibil sa treci fara sa observi anuntul prins pe copac, la marginea potecii.
"Bine ati venit! Stimaţi turişti excursionişti, dacă doriti sa faceti o plimbare pe acest traseu (crucea albastra) pe Cheile Tâsnei în sus, va veti bucura de frumuseţile muntelui, izvoare cu apa rece, poienite, pajisti înverzite în care va puteti instala cortul, unde nimeni nu va deranjeaza decât murmurul izvoarelor si fosnetul padurii. Pe acest traseu întâlniti traditionala Moara pe apa, care este înca în stare de functíonare.
Stimati vizitatori, de la Moara mai mergeti 5-7 minute, travesati apa si puteti face un popas la Stâna noastra, unde noi, ciobanii, va asteptam cu urmatoarele produse naturale si cu multa placere: brânză, caş, urdă dulce, lapte, mămăliguţă calda. Va putem da explicatii si despre alte trasee ale muntelui. Câinii nu sunt răi! Va asteptam cu drag!"
Cum sa nu-ti doresti sa ajungi la stâna, sa-l cunosti pe autorul acestei încântatoare invitatii?!
Alina ne-a povestit ca prima data când au facut ei drumetia la stâna, acum cativa ani, anuntul era scris de mâna si avea o exprimare simpla, pura, de-un farmec deosebit. Fotografia acelui anunt, cât si fotojurnalul drumetiei le puteti admira pe blogul ei, în articolul intitulat "Pe-un picior e plai"☺

Prima jumatate de ora este doar urcuş, panta este abrupta iar stâncile rostogolite si macinate de vreme îngreuneaza înaintarea. Portiunile în care radacinile fagilor formeaza scari naturale sunt rare, noi le-am folosit pentru scurte pauze, sa ne tragem sufletul. Peisajul este fermecator si linistea profunda. Mereu observi ceva care te încânta: o iasca, o scorbura, câteva crengi rupte de vânt, un colos de calcar împresurat de licheni... Pe masura ce înaintezi, vârful copacilor devine tot mai luminos si frunzisul te apara tot mai putin de dogoarea soarelui. La iesirea din padure, descoperi o lume de basm... te gasesti pe stânci, undeva între cer si pamânt. Privelistea este grandioasa!
Peretii verticali ai cheilor sunt împodobiti din loc în loc cu pini negri sau tufisuri iar poteca îngusta merge în sus, de-a lungul vaii. Alina ne-a spus ca acest drum era batut odinioara de granicerii Imperiului Austro-Ungar si al Tarii Românesti.

Pe poteca se zareste o cruce - nu am gasit informatii cine a ridicat-o si ce simbolizeaza... poate ca stie unul din cititori? Crucea din lemn roscat este dotata cu lampi - acum doua, dar cred ca au fost trei - ne-am întrebat cum functioneaza sau cum au functionat?! ...
De aici, portiunea de poteca pare scobita în stânca. Pe partea stânga este peretele de calcar, pe dreapta prapastia... Daca nu urmaresti cu privirea zborul vreunui fluturas, poteca este foarte sigura ☺
Din loc în loc, dintre arbusti si ierburi apar stânci tuguiate, modelate parca în joaca de un urias.

Drumul are usoare urcusuri, însa în cea mai mare parte coboara, pâna când întâlneste pârâul Ţăsna. Cum am ajuns în preajma apei, imediat verdele a devenit mai verde si florile mai viu colorate. Fluturi de toate formele si nuantele zburau fara teama, statura omului nu impresioneaza aici, între stânci. Maretia peisajului este coplesitoare. Daca stâncile au suflet, atunci cu siguranta ele ne vad ca pe un grup de fluturi... minusculi, fragili si efemeri.

Precum beduinii care ajung în oaza, ne-am bucurat de apa rece si limpede si am facut un popas sa ne spalam mânile si fata.
Mai departe, o bucata de drum am mers pe firul Ţăsnei, trecând pârâul de câteva ori de pe o parte pe cealalta, asa cum ne-a condus poteca. Căldura dogoritoare parca se mai domolise si noi capatasem pasul mai vioi.

Asa cum stiam din anuntul ciobanilor, cararea trece pe lângă o moara.
De ce  se numeste "Moara Dracilor"? Se spune ca necuratul si-ar fi bagat coada si a făcut ca roata morii să se învârteasca în sens invers acelor de ceasornic ☺ Mecanismul era încuiat cu lacat si lant. Mai târziu, la stâna am aflat si motivul. Ciobanul ne-a povestit ca turistii inconstienti se amuza macinând pietre... Ne-a mai povestit ca de curând, moara a necesitat o scurta reparatie la fundatie. A asigurat consolidarea cu ceva ciment. Câteva zile mai târziu a auzit bubuituri si ciocanituri la moara si ciobanul a surprins un... ciudat, care spargea cimentul! Singurul motiv al acestui act de vandalism a fost jaful - cica individul a sperat sa gaseasac aici ascunsa averea ciobanului!

Ceva mai sus de moara - o superba cascada ne-a oferit motiv pentru înca o pauza. Racoarea din aer, reflexiile si clipotul caderii de apa ne-au încarcat sufletul de frumos. Nu ne-am mai saturat privind aceasta bijuterie a naturii... Am admirat fiecare strop de apa!
De la cascada, poteca intra din nou într-o padure de fag si la nici cinci minute departare, se ajunge în Poiana Tâsnei. Câteva vaci erau la pascut si dulaul care le pazea, a latrat doar ca sa-si semnalizeze prezenta. Pe dreapta, am zarit acoperisul din tabla rosie al stânei.

Ciobanul ne astepta sezând pe o bârna. Imdediat l-a recunoscut pe Cristi, si-au strâns mâinile ca doi vechi prieteni si ne-a invitat pe toti la o portie de mamaliguta.
În vatra ardea focul, apa era deja pusa la fiert. Pâna când noi am facut o plimbare la izvor (trecând pe lânga "frigiderul" ciobanului, unde erau puse la racit câteva sticle cu lapte), masa a fost pusa si mamaliguta aurie aburea pe farfurii. Am servit cu brânza dulce sau sarata - dupa preferinte si am baut câte o canita cu lapte batut... Delicioasa masa de prânz!
În timp ce noi ne-am potolit pofta, dulaii s-au tolanit în tarâna, de jur împrejurul mesei. Se bucurau parca sa vada figuri noi, la fel ca si stapânul lor.
Înainte sa pornim din nou la drum, Cristi a umplut o plasa cu pungi cu telemea si cas, tocmite la pret în asa fel încât ciobanul sa fie în avantaj, pentru ca la anul când vor mai trece pe aici, stâna sa mai existe si privirile ciobanului sa fie la fel de senine si prietenoase.

Pe drumul înapoi, grupului nostru s-a atasat o familie din Moldova. Simpatici si vorbareti, ne-am întretinut în fel si fel de discutii asa încât traseul ne-a parut mult mai scurt ☺ În parcarea motelului, la granita dintre judete, ne astepta masina.
Cum am ajuns acasa la pensiune, ne-am îmbracat costumele de baie, am luat prosoapele la subrat si ne-am dus la baile sulfuroase, asa cum am facut în fiecare seara pe timpul sejurului în Herculane.
Am încheiat superba zi ca de obicei pe terasa, la un pahar de vorba...

32 de comentarii:

  1. o scriere demna de Calistrat Hogas! :)
    ce locuri!
    mai mult decat frumoase...
    a fost usor sa citesc descrierile tale dar nu cred sa fi fost prea usor parcursul, pentru mine cu siguranta nu! :))
    cred ca si toamna, cand culorile se incalzesc, locurile acelea sunt de vis!
    grozav de mult mi-a placut cascada, imi place zgomotul pe care il fac caderile de apa...
    nu mai zic nimic de popasul la stana! :))


    multumim pentru plimbare, te pupacesc! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) în afara de prima jumatate de ora, acest traseu este usor - cred ca si tu te-ai fi descurcat foarte bine.
      Din cauza caniculei din vara aceasta, am observat deja la mijlocul lunii august ca padurea de foioase începuse sa schimbe culoarea frunzelor... Cu siguranta pe aici este frumos, indiferent de anotimp.
      La stâna - ospitalitatea a fost exact cea la care ma asteptam - se vedea sincer ca ciobanul a fost bucuros de oaspeți. Sotia acestuia era plecata pentru câteva zile în sat, sa ajute la pregatirile pentru o nunta în familie.
      pup draga mea draga, în curând vei fi acasa. Savureaza sfârsitul de saptamâna! :*

      Ștergere
  2. Ce noroc ca mai exista ciobani care sa ofere o masa calda si oameni buni care sa rasplateasca munca ciobanului.:)
    Parca eram si eu cu un pas in urma voastra.:)
    Pupici!
    Ce amintiri frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cred ca a fi cioban presupune în primul rând sa iubesti natura, sa-i întelegi semnele si sa doresti sa-i pastrezi armonia, sa te contopesti cu mediul înconjurator.
      Ma bucur ca ne-ai însotit în drumetie, pupici :-*

      Ștergere
  3. Superba descriere! Din cuvintele tale-mi dau seama cat de mult ti-a placut aceasta drumetie si ma bucur tare mult. Si in gluma te-ntreb "Si viperele, unde-s viperele?" No, iaca m-ai facut sa-mi frunzaresc blogul pana la primele postari ca s-arat anuntul ciobanilor din primul an cand am facut noi acest traseu (poti da tu un link catre ea). In poiana de langa cabana Dumbrava (apropo, se numeste Dumbrava pentru ca asa-l chema pe proprietar;a murit acum un an si le-a ramas mostenitorilor) fusesem in anii anteriori, dar nu stiam de acest traseu pana-am vazut anuntul, asa ca ciobanii pot fi considerati si promotori de succes ai turismului. http://pauza-de-ceai.blogspot.ro/2009/09/pe-un-picior-de-plai.html Va pupam cu mult drag si dor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ooooo... am mers la link si mare placere mi-a facut sa (re)citesc descrierea facuta de tine si sa va vad în fotografii! Uitasem complet de acest articol al tau, era vremea când eu tocmai faceam primii pasi în blogisfera - si nu voi uita niciodata, aceasta sa întâmplat datorita tie ☺
      Viperele... Doamne mult'am ca nu le-am întâlnit, dar de existat exista, sunt mentionate de turisti, pe ici pe colo, nu doar de panourile si ghidurile turistice :) Noi am avut noroc sa nu le întâlnim. Dar chiar si ciobanul ne-a povestit doua cazuri petrecute recent lânga stâna lui!
      Citisem ca motelul Dumbrava apartine familiei Dumbrava, nu stiam ca a murit - Dumnezeu sa-l ierte! Citisem ca isi insotea deseori oaspetii, pe cararile muntelui, facând prezentarea locului. Dumnezeu sa-l odihneasca!
      Voi schimba textul cumva si voi introduce linkul spre postarea ta din 2009. Cu drag ♥
      va pupam si noi. Spor la treaba, la stors stugurii, acum ca ati cules via! Iubesc mustul proaspat, sa bei un pahar si pentru mine :)

      Ștergere
    2. Pai sigur ca sunt vipere, n-am zis ca n-ar fi, dar uite ca noua nu ni s-au aratat! Semn bun, zic eu! :) Daca respecti natura, se-arata si ea-ngaduitoare cu tine :)

      Ștergere
    3. pai nici eu nu am sustinut niciodata ca ne vom întâlni cu vreo vipera ☺☺☺

      Ștergere
  4. Bună CARMEN!
    Ce fotografii frumoase și ce locuri încântătoare ne arăți tu aici,îți mulțumesc pentru plimbarea
    oferită acum la început de weekend!
    Îți doresc un weekend pe placul tău,draga mea!
    Te îmbrățișez cu mare drag și mulțumiri pentru vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc mult Elena. Un weekend minunat iti doresc si deasemenea, iti multumesc pentru vizita!

      Ștergere
  5. Postarea ta, cu astfel de locuri frumoase, chiar m-a deconectat.
    Iti multumesc din suflet!
    Un weekend minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. atunci, postarea mea si-a atins scopul, multumesc :)
      weekend fain sa ai, deasemenea! ☺

      Ștergere
  6. Ce bine ca nu ai mai patit ca la drumetia despre ai povestit si ca de data aceasta a fost totul bine. Se simte si din scrierea ta deosebit de frumoasa, cat de bine ti-a priit aceasta drumetie si ce bine v-ati simtit cu totii. Subsciu la ce a spus Pandhoraa, chiar este o descriere frumoasa ca cele ale lui Calistrat Hogas.
    Si mi-a facut si mie placere sa citesc despre muntele, apa, miscare si ciobanul atat de primitor. Si invitatia lui a fost plina de farmec!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, probabil ca Alina a avut dreptate când a pus starea mea de atunci pe seama oboselii acumulate pe drum (1250 km) si a baii sulfuroasa din dimineata acelei zile - prima din seria pe care am facut-o la Herculane. Ah da... si vârsta :)) Chiar daca nu o aratam (apropo de articolul tau de astazi) din când în când, ne trage de mâneca ☺☺☺
      Multumesc draga mea pentru aprecieri si ma bucur mult ca ti-a facut placere articolul meu. :)

      Ștergere
  7. Locuri de basm la propriu! Frumos traseu! De festinul de la stana nici nu mai pomenesc ca deja îmi lasă gura apa....;))))
    Cățeii, dragii de ei....relaxați! Oamenii frumoși sunt bine primiți oriunde....oricând!
    Te pup! 😀

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cateii... dragii de ei. Ne-au privit cum mâncam si le curgeau balele, noi le-am fi aruncat un bot de mamaliga însa ciobanul ne-a interzis categoric, a spus ca-i subminam respectul pe care si l-a câstigat! Doar el îi hraneste - la ore fixe!
      Câinii erau atât de dornici de o mângâiere! Am facut un videoclip dragut :)) unul din catei cerea sa fie mai departe scarmanat si pentru ca Helmut se îndeparta putin câte putin, catelul se apropia din nou si din nou, pâna când si-a pus laba peste bocancul lui Helmut! ☺
      te pup :*

      Ștergere
  8. Superbe locurile descrise !
    Am fost si eu in drumetii in jurul statiunii Herculane, dar a trecut ceva vreme de atunci !
    Ma bucur ca v-a priit sejurul in Banat si astept sa citesc si continuarea ...
    Sfarsit de saptamina fain !
    4xMW

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. noi profitam de fiecare zi, dupa mottoul "niciodata nu vom mai fi asa de tineri ca azi" ☺☺☺

      Ma bucur mult ca înca ma citesti! ☺ Oare Maia a început scoala sau înca e la gradi?
      salutari celor dragi! un weekend placut va dorim!

      Ștergere
  9. Și totuși, moara cu pricina nu este acolo... :)
    Însă este ciudat că ambele au aceeași cădere de apă. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tja... o fi mâncat-o lupu' ☺
      Poate ca e timpul sa-ti reîmprospetezi amintirile si sa dai o tura prin Herculane si împrejurimi ☺

      Ștergere
  10. Ati avut ceva activitate si multa miscare in zilele concediului.Imi amintesc ca este total diferit ,de la o croaziera pe Mediterana la drumetiile in jurul bailor.Fiecare cu farmecul ei.Sotul tau e pentru prima data pe-aici?Cred ca aveti amintiri placute,cu toate neajunsurile specifice noua,romanilor.Un weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daca iti amintesti bine din jurnalul croazierei, o singura zi am ramas la bordul vasului, în rest, am umblat de dimineata si pâna la lasarea serii, vizitât orasele în care vasul a ancorat. Niciodata înca nu am facut concediu undeva unde sa stau tolanita la soare si sa fiu atenta doar sa nu pierd orele de masa ☺
      La fiecare doi-trei ani petrecem câte un concediu în România si de fiecare data ne-am organizat în asa fel încât sa urcam si pe munte.
      Într-adevar, amintirile sunt placute, mai ales pentru anturajul pe care l-am avut :)
      Multumesc, si tie un weekend minunat!

      Ștergere
  11. Minunată călătorie! Şi tare faină pagina de jurnal de călătorie. Îmi doresc din suflet să ajung acolo cu fetele mele. Este o zona plină de frumuseţe şi cu puncte de atracţie tentante pentru amatorii de drumeţii. Mă bcur mult pentru voi că aţi avut parte de aşa bucurii în vacanţă
    Weekend frumos şi liniştit, dragă Carmen! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu va mai dura mult pâna când mamaruta Sara va avea piciorusele destul de puternice sa faca traseul alaturi de voi. Este într-adevar o zona plina de frumuseti naturale si merita vizitata.
      Multumim mult, Alex draga! Un weekend minunat si voua! ☺

      Ștergere
    2. Sigur aşa va fi şi prevăd că nu mă voi putea ţine după "căpriţa" tatei, căci e tare căţărătoare şi iubitoare de plimbări, ceea ce mă bucură nespus.
      Numai bine să vă fie, dragilor! :-)

      Ștergere
    3. mi-am dat seama din articolele tale ca Sara este jucausa si isteata, nu doar frumoasa si dragalasa! Sanatate sa aveti, toata familia! Gânduri bune trimitem deasemenea. ☺

      Ștergere
  12. O fila de jurnal foarte reusita, vreme, natura, traseu, companie, bucate...o invitatie perfecta la drumetie! Si eu care credeam ca drumul din sat la mare va fi obositor pentru voi...:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) esti draguta, Silvia draga, m-ai facut sa râd.
      Adevarul este ca am luat de cateva ori Trocariciul când ne-am întors de la plaja, pentru ca eram lesinati de caldura :) pupici

      Ștergere
  13. Eu nu cred ca mai pot sa fac un traseu ca asta , dar ma bucur si savurez fiecare cuvintel si poza !
    Pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pâna când nu încerci, nu vei sti cu siguranta ;)) pup

      Ștergere
    2. hahaha...de incercat am tot incercat cu trasee mult mai usoare, dar genunchii au inceput sa scartaie, la fel si soldurile...deci s-au dus vremurile traseelor mai greute!
      pup

      Ștergere
    3. eiiii, stai sa vezi ce te va "antrena" nepotica :))) Abia astept fotografii :-* pup

      Ștergere