joi, 19 februarie 2015

Drumul spre Slovenia


Am pornit dimineata din Augsburg, pe timp de ceata. Când esti doar co-pilot te cufunzi în fotoliul confortabil, alegi muzica potrivita si ai timp sa admiri peisajul care se desfasoara în fata geamurilor. Vazduhul plumburiu relaxeaza si elibereaza imaginatia... Ceata este fâsia de pamânt pe care realitățile înconjurătoare se contopesc cu închipuirile, este zona în care oricând se poate întâmpla orice. Imaginile vin spre tine secvential, podurile de peste sosea par suspendate în aer iar crengile copacilor par a fi tentacule prin care pamântul s-a agatat de cer.
Putin înainte de a intra în Austria am trecut prin ninsoare, ca printr-un tunel. Apoi ne-a întâmpinat vreme cu soare si cer azuriu. Zapada stralucea ca pulberea de diamante iar copacii încarcati de promoroaca, pareau monumente din argint si cristal.

Cu cât am patruns mai mult Alpii, cu atât mai des am întâlnit nori albi si pufosi, traversând soseaua. Großglockner (3.798 m), este vârful montan cel mai înalt din Austria.
Soseaua strapunge repetat pântecul muntilor, lantul de tuneluri scurteaza drumul considerabil. Granita dintre Austria si Slovenia se situeaza la jumatatea unui tunel lung de 8 kilometrii. Karawankentunnel reduce timpul călătoriei între Villach (Austria) și Ljubljana (capitala Sloveniei) cu peste o oră.
Slovenia este o tara mica, cu doar 2 milioane de locuitori. Nu am mai fost niciodata in Slovenia si surpriza neplacuta a fost sa constatam ca navigatorul nostru are toata Europa, mai putin Slovenia! Ne-am spus însa ca nu vom întâmpina probleme - citim indicatoarele rutiere. Cu toate ca folosește alfabetul latin, limba slovena este pentru un turist european foarte greu de citit sau înteles. De altfel chiar si slovenii între ei întampină câteodata probleme în a se întelege, deoarece limba slovena are 48 de dialecte foarte diferite între ele.
Asa se face ca de acasa si pâna în apropierea statiunii balneare unde aveam facuta rezervarea ne-au trebuit mai putin de cinci ore, dar pâna când am gasit hotelul a mai trecut o ora! Am trait însa o experienta unica! ☺
Neobisnuiti cu densitatea redusa a populatiei, o senzatie ciudata ne-a însotit pe drumurile din Slovenia. Case razlete, sate pustii, nici tipenie de om pe strazi... cui sa ceri un sfat?! Într-un sfârşit am întâlnit un sprinter parcat si soferul la volan. Cetateanul nu vorbea niciuna din limbile internationale în care am încercat sa luam legatura, însa când i-am aratat brosura hotelului la care doream sa ajungem, a zâmbit si ne-a facut semn sa îl urmam. Dupa ce ne-a condus pe câteva stradute, se pare ca nu a mai fost atât de sigur ca stie unde merge si a oprit într-o intersectie în mijlocul unui câmp, lânga un grup de camioane încarcate cu busteni. Soferii au început sa discute la nivelul geamului, sotul meu a oprit automobilul paralel cu ei, cel de-al doilea sofer vorbea ceva engleza. Ne-a explicat cum ajugem la hotel - nu mai erau decât 10-15 minute de mers cu masina. Prinsi în discutie, nici nu am observat ca "drumul de tara" era de fapt o sosea principala pe care noi o blocasem, autobuzul din sens opus nu a avut loc sa intre în intersectie si în spatele lui a mai venit un camion. Nimeni nu a claxonat, nimeni nu a strigat sau înjurat, ba dinpotriva toti cei implicati s-au dovedit extrem de întelegatori. Doi calatori din autobuz au cerut sa li se deschida usa, spunându-si probabil ca decât sa astepte sa eliberam noi intersectia, vor ajunge mai repede pe jos. Am fi dorit sa punem imediat capat situatiei penibile în care ne alfam, însa soferul cu explicatiile parea fericit ca cineva are nevoie de sfaturile lui rutiere, noi multumeam la fiecare cuvânt si am fi vrut sa plecam, el însa mai adauga înca un amanunt si înca unul... Acum când îmi amintesc, faza îmi pare ca o întoarcere în timp! Este singura tara în care, în secolul 21 fiind, parea ca nimeni nu se grabeste... recunosc, a fost o senzatie tare placuta!

15 comentarii:

  1. uitandu-ma la imaginile de la carnaval chiar m-am gandit! unde e lumea multa? cand spui carnaval spui puzderie de oameni...:))
    pai daca nimeni nu s-a grabit inseamna ca vacanta a fost una foooarte asezata...:)
    faine imaginile surprinse pe drum!
    te pup!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) În toate tarile de religie catolica, saptamâna dn-naintea lasarii Postului Pastelui este serbata prin carnavaluri. Daca în Rio sau Itlia, carnavalul se desfasoara pe strazi, în tarile unde temperatura aerului are valori negative, carnavalul se organizeaza în sali. Exista o data oficiala când în localitate are loc asa numita "parada a costumelor" si participantii la carnaval traverseaza înclonati centru localitatii. Intâmplator ne-am aflat într-un sat în care coloana tocmai pornea, erau -6°C si valull de promoroacă învaluia inconfortabil... toata lumea însa cânta si dansa :)
      Cum scopul concediului nostru în Slovenia a fost sa petrecem câteva zile la schi si bai termale, am privit carnavalul ca pe un "cadou" suplimentar :)) In timpul plimbarilor noastre prin Ljubljana am întânit multi pietoni mascati.
      te pup si eu. O seara faina!

      Ștergere
  2. Și nemții ăstia: cum ajung într-un teritoriu nou, cum se pun pe ocupat... :p
    Degeaba Slovenia este promovată pentru turism dacă pentru a te înțelege cu cineva ai nevoie de noroc...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ☺☺☺
      în prima zi nu am fost prea încântati... chiar ne gândeam sa scurtam cât se poate sederea, însa... a doua zi am început sa ne obisnuim :) Daca am fi avut navigator, am fi scutit mult timp! Acolo unde ai impresia ca e capatul lumii, acolo începe "civilizatia" :)) Este o tara mai altfel... dar oamenii sunt deosebit de prietenosi si calmi :)))
      Tinerii vorbesc engleza, germana, italiana, vârstnicii doar iugo si slovena :)

      Ștergere
  3. Din aceasta serie de fotografii cateva sunt... teribil de potrivite sa devina carti postale. :)
    Descrii foarte frumos peisajele pe care le-ati vazut si oamenii locului. Intamplarea cu "blocarea circulatiei" mi-a lasat un zambet larg! "In secolul 21 fiind, parea ca nimeni nu se grabeste" e o fraza care ma face sa oftez de dorinta de a avea liniste-liniste vreo luna de zile, macar. :))
    Imbratisari si pupici cu drag de la noi pentru voi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc mult, Diana draga :-* esti o scumpa, mereu gasesti cuvinte frumoase.
      Primele doua zile am locuit la 25 de km de capitala, într-o zona în care "atata liniste" a fost... prea mult, atmosfera era cumva ciudata... nu ne-a placut!
      [Cu toate ca sunt obisnuita cu linistea, mamica ta stie, eu locuiesc într-un cartier în care se poate spune ca "aud cum creste iarba" ]
      Urmatoarele zile ne-am mutat în inima capitalei. Ljuljana are doar 280 mii de locuitori, aproape tot atâti cât are Brasvul. Mie mi s-a parut un oras linistit :)
      Pup si va trimit salutari si îmbratisari ♥

      Ștergere
  4. Cred ca aceasta calatorie cu bune si mai putin bune,a fost facuta cu mult drag si documentare.Pozele tale sunt minunate,povestea atat de realista, ma face sa -mi schimb un pic parerea,de ce auzisem s-au citisem despre Slovenia.Important ca v-ati simtit bine si v-ati incarcat bateriile.Multumesc ca ai avut timp si pentru mine.E un cadou minunat si a venit la fix.O sa vezi. Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitări! Încă o plimbare minunată. Este cea mai bună alagere, să mergi în locuri minunate din lumea asta, plină de minunăţii. Mi-a povestit un prieten că Slovenia este o ţară mică, dar tare frumoasă, cu oameni foarte civilizaţi. Bravo lor, că au reuşit atât de bine.
    Aştept să ne mai povesteşti şi alte amănunte, dragă Carmen. Eşti un excelent "cronicar de călătorie"! Mulţumită ţie aflăm multe lucruri interesante, din locuri faine.
    Numai bine şi zile frumoase! :-)

    RăspundețiȘtergere
  6. chiar ca au aerul unor carti postale unele fotografii, bine zice Diana :)
    din ele se desprinde o atmosfera de iarna cuminte, curata si frumoasa, ai zice ca se apropie Craciunul :)
    faina intamplarea cu cu camionagii :)
    din astfel de intamplari, marunte se vede caracterul unei natii...nimeni nu s-a suparat ca drumul era blocat pentru ca cineva cerea informatii si oameni obisnuiti au incercat sa se faca utili...mi-a placut aceasta intamplare, le asteptam pe restul :)

    pup draga mea, draga, noapte buna! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pentru ca aminteam de carti postale, a ajuns la noi si cea de la voi :)
      multumim ca ati impartasit cu noi ganduri si locuri frumoase!
      va pupacim, sa aveti o seara mminunata si un inceput de saptamana perfect! :*

      Ștergere
  7. Eu n-am fost in SUA, insa sotia si fiicele imi povesteau ca li s-a intamplat ceva asemanator in Chicago, ca pietoni. Au intalnit mereu persoane amabile: inclusiv soferi la trecerile de pietoni.
    Asta era in urma cu vreo 5 ani.
    Nu acelasi lucru mi se povesteste despre L.A., unde imi sunt, de vreo 3 ani nepotii si parintii acestora

    RăspundețiȘtergere
  8. Abia aşteptam postarea asta (şi următoarele!).
    Slovenia şi slovenii sunt demni de admirat pentru cum au evoluat, de la desprinderea din fosta Iugoslavie, cum au ştiut să profite de tot ceea ce au şi să ajungă să aibă unul dintre cele mai ridicate niveluri de trai din Europa.
    Iar faza cu graba... chiar nu ştiu ce cuvânt admirativ să folosesc.
    Pe mină mă doboară graba lumii moderne - de aceea, poate, la munte, îmi regăsesc liniştea.
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  9. Începe interesant! :) şi se anunţă un concediu pe cinste! :)

    Am primit vederea de la voi şi ne-am bucurat foarte mult. Mai ales Bogdan a fost impresionat, nu credea că voi ajunge la astfel de relaţii prin intermediul blogului :) Iar eu m-am topit toată când am citit că v-aţi gândit la noi de Valentine,s Day. :)
    Cât de importanete sunt micile bucurii! Mulţumim frumos. Vă îmbrăţişăm cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  10. Cat de frumos!! Parca a fost o calatorie in timp :)! Imi aminteste de iernile de pe vremuri... parca as avea 1000 de ani :)). Imi e uneori tare dor de vremurile alea cand se intamplau lucrurile putin mai "incet" si parca erau ceva mai multe zambete... dar cel mai mult de politetea aceea:D. Care acum e cam pe cale de disparitie.
    Si de ierni. :P Era mai multa zapada...:D
    Mi-a placut mult si aceasta calatorie virtuala. Si eu adoram cand mergeam cu parintii in excursii cu masina, sa ascult muzica si sa admir peisaje.. :D
    cu drag
    rux

    RăspundețiȘtergere