duminică, 30 noiembrie 2014

Prima duminica de Advent

Sa fie prilej de bucurie, sa aduca în case pace, tihna si credinta în Lumina Lumii.



pentru rubrica "Buna dimineata Soare"

Târgul de Advent din Augsburg

Augsburger Christkindlesmarkt si-a deschis anul acesta portile pe 24 noiembrie la ora 21:30 si se va închide pe 24 decembrie la ora 14. Bradul din fata primariei are 20 de metri înaltime, cântareste 4,3 tone, este împodobit cu 1000 LED-uri si 350 stelute aurii si actualmente reprezinta cea mai mare atractie în oras. Fara pic de zapada, sarbatorile de iarna au început în orasul meu! ☺

Sfârsit de noiembrie


S-a facut frig, aerul e umed, văluros si albicios. Cerul are aspect lăptos, ceata învaluie totul si se încapatâneza sa dainuie ziua întreaga. Pentru a schimba peisajul urban, iesim pentru o plimbare la marginea orasului.
În padure linistea este parca mai adânca decât în orice alta luna a anului... Pare ca timpul s-ar fi oprit!
Pe crengile golase ale copacilor ceata se transforma în picaturi ce sclipesc precum cioburile de cristal. Ici colo, câte o frunza se străduie cu îndârjire sa se opuna desprinderii de pe ram. Ramâne sa fluture victorioasa precum steagul zdrentuit pe turnul unei cetati medievale... Pâna la primul înghet.
Singurul loc animat este lacul. Doua lebede plutesc gratioase pe luciul apei, neimpresionate de zgomotul pe care îl fac pescarusii adunati în cerc. Este semn ca pescarii le-au aruncat resturi...Vine o perioada grea pentru pasarile cerului. Trebuiesc rasplatite pentru onorul pe care ni-l fac ramânându-ne alaturi spre a înfrunta iarna cea lunga.
Mâine este întâi decembrie, începe ultima luna a anului... Sa fie una fericita, pentru fiecare din noi!

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Seara din-naintea primei duminici de Advent

Perioada din-naintea zilei în care serbam naşterea lui Iisus Christos se numeste Advent (în latina: adventus = sosirea, advenit = el soseste). Este perioada de timp în care functioneaza si Târgul de Advent (care se va închide pe data de 24.12 la ora 14).
Anul acesta, prima duminica de Advent este pe 30.11, a II-a este pe 7.12, a III-a pe 14.12 si ultima duminica înainte de Craciun este pe 21.12.
În legatura cu Coronita de Advent exista o poveste venita din Hamburgul anului 1839, care spune ca teologul Johann Hinrich Wichern slujitor în Biserica Evanghelică-Lutherană avea în îngrijire un mic orfelinat. Pentru ca în perioada de Post, cei mici întrebau zilnic "cât mai este pâna la Craciun?" a pregatit o coronita de brad cu 19 lumânari mici rosii si 4 lumânari mari albe, a aprins zilnic câte una rosie, seara în zilele lucratoare si câte una mare alba, duminica dimineata. Si asa s-a dezvoltat ideea Coronitei de Advent.
Despre Calendarul de Advent se spune ca în anul 1904, Gerhard Lang a avut ideea comerciala de a tipari un calendar al lunii decembrie pâna în seara de ajun, cu figuri de lipit pentru cele 24 arcuri - simbolizând ferestre. Câtiva ani mai târziu, în anul 1920 reuseste sa-si îmbunatateasca propria idee, realizând calendare cu usite, în spatele carora sunt mascate figuri de ciocolata, calendare care pâna în ziua de azi, încânta în aceeasi masura pe cei mici si pe cei mari! Fetelor mele le-am cumparat calendare Smarties, pentru mine Milka.




Adventul marcheaza în casa noastra începutul pregatirilor de Craciun. Încet-încet, terminam curatenie generala si decoram întreaga casa de sarbatoare, montam instalatiile luminoase în jurul casei, scriem felicitari prietenilor, alegem retetele si coacem fursecuri, ne gândim la meniul pe care-l vom pregati pentru zilele de sarbatoare si pregatim în secret mici cadouri care sa ne faca bucurie în Seara de Ajun, când pregatirile vor culmina cu împodobirea bradului. Câta bucurie pentru o singura luna! Luna decembrie este cea mai frumoasa luna a anului!

Croaziera - Sfârsitul celei de-a doua zi

Înainte de a intra la masa de seara, am servit câte un drink la bar. Eu am baut un Campari Orange si Helmut un Cuba Libre. În loc de longdrink-ul cafeniu si clar, Helmut a primit un pahar cu un continut oranj...  Chelnerita i-a citit nedumerirea din priviri si a întrebat rapid daca este vreo problema... pentru ca ea a înteles Colibri (cocktail). Câteva seri mai târziu, un alt chelner a înteles din nou Colibri în loc de Cuba Libre, asa ca a treia oara Helmut a învatat sa comande: I'll have a Cuba Libre, not a Colibri, please! ☺ Tare ne-am amuzat!

Când am intrat în restaurant, am constatat ca vecinele noastre de masa înca nu erau venite. Joriz, chelnerul din raionul nostru, ne-a întâmpinat zâmbind si ne-a adus imediat lista de meniu. Am facut alegerea si ni s-a servit vinul. Apoi au sosit Margot si Laura si ne-am povestit ce a facut fiecare în Marsilia. Între timp, pe masa noastra s-au perindat farfuriile ☺
Meniul celui de al doilea dineu a fost la fel de rafinat ca în ziua precedenta! Si eu si sotul meu, am optat la aperitiv pentru "salata Nizza" (carpaccio de ton afumat, ou fiert, fasole-verde si pesto). La felul urmator, eu am ales "supa-crema de tomate cu crutoane" si Helmut "spagetti cu veneridae si broccoli". Fara sa ne influentam unul pe celalalt, am facut aceeleasi alegeri pentru urmatoarele trei feluri☺ Au urmat deci "filé de pastrav alb si crevetă roiala cu sos de migdale", "mini-platoul cu brânzeturi, mustar, stafide, nuci si alune" si la desert, câte o felie de "tort de ciocolata cu bezea si sos de căpşuni".

Fix la ora 20 - pe când noi ne savuram desertul, am simtit ca vaporul s-a pus în miscare. Aruncând o privire pe geam am observat ca ploua din nou. Paraseam Marsilia luând curs spre Golful Lion în directia Barcelona.
Dupa servirea mesei Helmut a dorit sa bea un Whisky si sa fumeze un trabuc, în Cigar Lounge, unde l-am însotit. Apoi am vazut sfârsitul unui varieté.


Ulterior ne-am dus în RockClub, unde ne-a prins ora 1 noaptea! Conform radarului, eram deja în Spania, navigam în zona Cap de Creus - locul de nastere al lui Salvador Dali. De pe terasa nu am putut zari nimic, în afara de luna înca plina.
În drum spre cabina am trecut pe lânga Casino... era lume ca ziua! Nu am jucat niciodata si de aceea probabil nici nu voi putea întelege vreodata cum pot deveni unii oameni dependenti de jocurile de noroc...

În fata cabinei, în cutia-postala am gasit exemplarul "Jurnalului de zi" pentru portul Barcelona. Eram atât de obosita încât nu m-a interesat decât la ce ora este programat startul în excursia. Întâlnirea era marcata pentru ora 9:15 - ceea ce înseamna ca ne ramân de dormit sapte ore! ☺ (va urma)

Croaziera - A doua zi la bord

Ultima jumatate de ora în Marsilia a fost mai putin placuta din cauza ploii, de aceea imediat ce ne-am întors din excursie am hotarât sa petrecem cel putin o ora în centrul wellness. În piscina din hala acoperita erau câteva persoane, pe când piscina de afara era complet goala, asa cum dealtfel era de asteptat ☺ Am facut un dus fierbinte si am decis sa mergem un etaj mai sus, pe platoul extern în bazinul cu jacuzzi unde nu era nimeni. Înca ploua dar aerul era atât de curat!
În bazinele cu jacuzii, peretii sunt prevazuti cu orificii prin care sunt împinsi în apa curenti de aer cald sau jeturi de apa fierbinte. Apa din bazin se afla într-un circuit neîntrerupt, fiind mereu împrospatata si filtrata. Astfel, apa rece de la suprafata iese prin sistemul de surplus si este înlocuita cu apa calda sub presiune, în asa fel încât în bazin sa se mentina permanent atât temperatura cât si nivelul de apa. O adevarata desfatare! Sa traiasca Roy Jacuzzi! ☺

[Aparatul meu foto începuse sa dea rateuri, obiectivul nu se mai deschidea complet... fotografiile pe care le-am facut sunt oribile - sorry! Pâna când mi-am dat seama si l-am "mesterit" un pic, am ramas cu amintirile astea :) Urmatoarele fotografii le-am facut cu telefonul mobil, apoi... mi-am cumparat un nou aparat de fotografiat ☺]
Dupa 20 de minute de jacuzzi, am intrat 20 de minute în sauna, la abur de cedru si portocala...o combinatie desavârsita! Destinsi, binedispusi, reechilibrati... Jocurile discrete de lumini si muzica de relaxare au avut un efect în plus de reenergizare asupra noastra. Am încheiat sedinta wellnes în salonul pentru ceai. Lânga samovarul de argint si vasele cu frunze de ceai verde, erau mereu aduse cesti curate.
Acest serviciu de lux - pe care din pacate l-am folosit mult prea putin - este pus doar la dispozitia celor din Clubul Samsara (pentru câte ne-am propus noi sa facem pe durata croazierei, ar fi trebuit ca ziua sa aiba cel putin 30 de ore!☺). În comparatie cu piscinele si zonele de relaxare deschise pentru orice turist la bord, Clubul Samsara are capacitate limitata, tocmai pentru a asigura o anumita intimitate si comfort sporit. Intrarea aici se face pe baza unui cip cu curea pentru purtat pe brat, exact ca un ceas de mâna. Lânga fiecare din cele opt bazine, se gasesc rafturi cu prosoape la discretie. Exista perimetre în care prosoapele sunt albe ca neaua, altele ofera prosoape bej si altele albastre. Halatele bej, extrem de moi si pufoase, le-am primit la îmbarcare, împreuna cu cipul.
Energizati, stimulati, relaxati, eliberati de orice urma de stress, am fost apti pentru a ne continua ziua printr-o plimbare pe vapor. "Orasul plutitor" avea înca multe de exporat! :) Am început sa cercetam etajul cinci, dintr-un capat în celalalt... Nu cred însa ca am intrat peste tot, este imposibi, vaporul e enorm! Ai nevoie de harta, altfel risti sa te ratacesti ☺

În teatrul Emerald, inginerul de lumini experimenta câteva efecte speciale pentru un spectacol. Prin cofetarie am trecut rapid - altfel nu as mai fi încaput în rochia de seara ;). Restaurantul Corona Blue curăța dupa servirea mesei de prânz în sistem bufet. Pe o fereastra am observat ca vasul Croisières de France - Horizont tocmai parasea portul Marsiliei.
Restaurantul japonez Teppanyaki avea închis, am fotografiat doar inscriptia si covorul de la intrare ;) Barul Bollicine era arhiplin, se faceau înscrieri pentru cursul de dans de dupa dineu. Pizzeria avea câtiva clienti si... am ajuns în capatul celalalt de vapor, la barul Teodora - cel cu piscina sub cerul liber. Am facut turul înapoi prin afara, pe promenada. Începuse sa se lase înserarea, nu mai ploua, doar picura si luminile din port si de pe vapor se dublau fermecator în fiecare băltiță.



Era vremea sa ne pregatim pentru masa de seara... (va urma)

vineri, 28 noiembrie 2014

Croaziera - Cinci ore si jumatate în Marsilia (3)


Nemuritor și foarte popular "le Panier" este cel mai vechi și mai pitoresc cartier din Marsilia. Este un cartier tipic mediteranean, ridicat pe agora orasului antic grecesc Massilia. Cufundat în istorie, le Panier leagă orașul ancestral și Marsilia de azi printr-un dram de nostalgie.
Atrăgând un constant flux de imigranți, cartierul dovedeste ca rămâne atașat trecutului său, evidentiindu-se ca o insulă de pace și amestec cultural. Mult râvnitul orasel a atras multi napolitani la sfarsitul secolului al 19-lea, dupa primul razboi mondial a fost invadat de corsicani si catalani, iar acum în ultimile decenii, le Panier capata noi pete de culoare, prin imigrantii din nordul Africii, Vietnam si Insulele Comore. Mozaicul cultural al cartierului se extinde permanent, fiecare nou venit ataseaza obiceiuri noi, vechilor traditii marsilieze.

În secolul 17, cartierul a fost frecventat de burgezime si a capatat popularitate. Doua sute de ani mai târziu, în mijlocul revolutiei industriale si comerciale, le Panie a decazut ajungând treptat sa se vorbeasca despre "reputatia proasta"a acestui cartier. Mai marii orasului au stampilat zona ca "deal supraaglomerat si neîngrijit" - un obstacol în calea modernizarii Marsiliei. Cu toate acestea, cartierul si-a dezvoltat mai departe propriul stil, pescarii si micii mestesugari acceptând cu bucurie sa locuiasca aici.
Printre celebritatile contemporane ce pot fi întâlnite pe strazile le Panier se numara Gilles del Pappas (fotograf, pictor, scriitor) si Philippe Carrese (scriitor, scenograf).
Cartierul a fost în parte restaurat si cele mai multe fatade ale cladirilor stralucesc în nuante calde de ocru. Stazile înguste ascund numeroase comori arhitecturale.
Hôtel-Dieu este faimos pentru cele trei galerii arcuite (foto 2, stânga jos). În apropiere se afla Clocher de Accoules, una dintre cele mai vechi biserici din Marsilia. O alta cladire istorica este Hôtel Daviel (foto 2, dreapta jos) - fost Palat de Justitie (1743). Balconul din fier forjat este decorat cu margarete - motivul preferat al mestesugarilor din Marsilia secolului 18.

Însa cea mai frumoasa bijuterie arhitecturala a cartierului le Panier este La Vieille Charité - opera arhitectului  Pierre Puget. Construit în perioada 1671-1749 pentru a servi ca adapost de caritate pentru saracii din oras, grupul de cladiri este înconjurat de o curte superba cu arcade din piatra roz. În spatele cladirii centrale este capela acoperita cu o cupola ovoidala. Ansamblul monumental conceput în stil baroc, functioneaza actualmente ca centru cultural, adapostind numeroase muzee. De-a lungul istoriei sale, complexul a foat atât adapost pentru copii si batrâni, cât si spital pentru ranitii din razboie. Salvat de la demolare, a fost restaurat în anul 1968 si introdus pe lista patrimoniului national.

Urmatoarea surpriza pe care ne-au facut-o organizatorii excursiei a fost ca popasul urmator sa fie la o patiserie traditionala. Cel mai consumat biscuit în Marsilia este asa numitul Navette de Marseille. Pregatit initial pentru sarbatoarea de Întâmpinare a Domnului, acest biscuit în forma unei barcute, este consumat zi-de-zi însotind cafeaua sau ceaiul. În mod tradițional este aromatizat cu flori de portocal, însa navetele (sau navetii?!?) de azi sunt aromate cu fe de fel de condimente.
Ultimul obiectiv turistic pe lista noastra a fost Cathedral la la Major, catedrala catolica, ridicata între anii 1852-1893 în stil neo-bizantin, dupa planurile arhitectilor  Léon Vaudoyer si Henri-Jacques Espérandieu. Am admirat din exterior elementele decorative bogate si ni s-a atras atentia ca modul în care a fost combinata piatra de constructie - alternarea unei placi deschise la culoare cu alta închisa, o face unica în lume, la fel ca si combinația dintre arcadele rotunde cu frontoanele triunghiulare.

Ne aflam din nou în portul vechi, ploua cu galeata asa ca în cele câteva minute libere pâna la sosirea autocarului, am intrat în Galeriile Lafayette, am servit câte un espresso si am scris câteva vederi prietenilor.
În drum spre nava, am mai aruncat din autocar o ultima privire orasului si am cântat la Marseillaise împreuna cu simpatica noastra ghida. Noi nu am stiut decât cuvintele câtorva versuri din prima strofa, însa am acompaniat-o prin murmur, sapte stofe! ;-)
Ghida ne-a povstit si câte ceva despre personalitatile nascute în Marsilia, dintre care cei mai cunoscuti sunt Fernandel - îndragitul actor, fotbalistul Zidane si sculptorul Honoré Daumier.
Ne-am despartit într-o nota vesela, impresionati si multumiti de tot ce ce am vazut si am aflat!

Urcarea la bordul vasului s-a facut oferind cardul pentru verificare si trecând prin filtrul de control. Ajunsi în camera, am dezbracat hainele ude, ne-am îmbracat costumele de baie si halatele, ne-am încaltat slapii si am urcat doua etaje cu liftul, îndreptându-ne spre complexul wellness (va urma).

Croaziera - Pavilionul cu oglinda, Marsilia

În anul 2013, orasele Marsilia si Košice (din Slovenia) au fost investite cu titlul de capitale Europene ale culturii.
Cu aceasta ocazie, pentru a înfrumuseta aspectul portului vechi din Marsilia, firma londoneza Foster + Partners, a facut cadou orasului un pavilion cu tavan-oglinda. Astfel în Vieux-Port a fost ridicat un acoperis subțire cu suprafețe conice, sustinut de piloni zvelti inoxidabili. Având dimensiunile 46x22 metri, pavilionul oglindeste atât portul si casele plutitoare, cât si tot ce se întâmpla sub acoperis. Rezultatul este un spatiu public în inima orașului vechi, ce farmeca deopotriva localnicii și turiștii.
La inaugurarea din martie 2013, Spencer de Grey - șeful biroului din Londra, a numit proiectul "o invitație adresata tuturor locuitorilor din Marsilia spre se bucura de locul magnific si de a organiza festivaluri, târguri, expozitii sau alt gen de evenimente".




pentru rubrica "Reflexii în Oglinda"

joi, 27 noiembrie 2014

Croaziera - Cinci ore si jumatate în Marsilia (2)


Pe colina cea mai înalta a Marsiliei - la 160 metri deasupra marii, se înalta biserica neo-romanico-bizantina Notre Dame de la Garde. Silueta bisericii este inseparabilă de imaginea Marsiliei si reprezinta "La Bonne Mère" a orasului. Anual este vizitata de peste 2 milioane de pelerini apartinând tuturor confesiunilor. Turnul clopotnitei este înnobilat de statuia ce reprezinta Fecioara Maria - "buna mama", o sculptura în bronz acoperit cu foita de aur, opera a sculptorului Eugène-Louis Lequesne.
Se spune ca cine ajunge în Marsilia si nu urca la Notre Dame de la Garde, savârseste un "pacat capital" pentru ca de nicaieri nu poti avea o panorama mai frumoasa a orasului (la 360 grade)!
Ca o rasplata suplimentara la efortul de a urca lungul sir de scari, în capat la poarta, cineva interpreta la corn francez, "Ave Maria" lui Franz Schubert. I-am dat cu drag un banut mai mare ;)


Constructia bisericii a început în anul 1241 sub patronajul abatiei Saint Victor dar lacasul nu putea adaposti mai mult de 60 de persoane. A devenit loc de ruga special pentru marinari. În anul 1524 în jurul bisericii se construiesc ziduri de aparare si biserica devine totodata un loc strategic de observare, la ordinul regelui Frantei, François 1er. Împreuna cu Chateau d'If de la intrarea în port, fortareata din vârful dealului si-a luat rolul de control şi apărare maritimă. Secole la rând, biserica si-a îndeplinit acest triplu rol, fiind gardian, punct militar și loc de cult și pelerinaj.
În anul 1807 se ridica turnul clopotnitei si în anul 1845 biserica înalta clopotul Marie-Joséphine, cu greutatea de 8,23 tone. Catedrala a capatat forma pe care o are acum, odata cu începerea lucrarilor dupa proiectul arhitectului Henri-Jacques Espérandieu, începând cu anul 1853. Inaugurarea a avut loc la 5 iunie 1864.

Basilica dobândeste sub Napoleon III grandoarea ornamentelor interioare în stil romano-bizantin - cupole acoperite cu foita de aur, piatra policroma, picturi murale si mozaicuri. Cripta boltita protejează un crucifix policrom și "Mater Dolorosa" este lucrat în marmură de sculptorul Jean-Baptiste Carpeaux. În biserica mare, dedicata Fecioarei Maria, ornamentele abunda în mozaicuri aurii și marmură si creaza aspectul unui relicvariu.

Usile de la intrare sunt lucrate în bronz de sculptorul Henry Révoil. Deasupra usii, un basorelief policrom în ce­ramică smălţuită realizat de artistul florentin Luca della Robbia.

Încântati de toate splendorile vazute, ne-am reîntors la autocar si am pornit sa vizitam cartierul "Panier" (va urma)

Croaziera - Cinci ore si jumatate în Marsilia (1)

[Asa cum ne-a prevenit Diario di Bordo, în Marsilia cerul a fost întunecat. Soarele a luptat cu norii plumburii, dar nu a reusit sa-i strapunga.
La începutul excursiei vremea a fost relativ placuta, dar dupa doua ore a început sa picure. Ploaia s-a întetit treptat si spre sfârsitul plimbarii noastre, în Marsilia a plouat cu galeata! Am avut însa în rucsac geci impermeabile si umbrele.]

Cu toate ca Marsilia este cel mai mare port comercial al Frantei, cel de-al doilea mare oraș al țării si a treia mare aglomeratie urbana franceza, când se pomeneste despre Marsilia, cu siguranta cei mai multi se gândesc la soldații republicani din secolul al 18-lea, la meciurile OM sau la turneele de pétanque
Situat pe coasta Mediteranei în vechea Provența - una din zonele cu cele mai frumoase peisaje din Europa, Marsilia detine un bogat patrimoniu cultural si arhitectural pe care îl conserva cu respect si-l pune în valoare. Fondat de greci cu 2600 de ani în urma, orasul are o istorie zbuciumata si fascinanta în acelasi timp. Este un oraș plin de contraste, ce-si promoveaza cu succes traditiile si obiectivele turistice.

Am iesit din portul nou cu autocarul si am urmat La Corniche du Président John Fitzgerald Kennedy - bulevardul de la marginea plajelor des Catalans si du Prado. Primul punct de oprire a fost în golful Le Vallon des Auffes, cel mai pitoresc cartier pescaresc, botezat dupa numele meseriei "Auffier" - cei care în evul mediu confectionau aici articole de pescuit din auffe (o planta ierboasa folosita pentru frânghii de nave, rogojini și plase de pescuit). Meseria a murit încet- încet peste generatii. Cele aproximativ cincizeci de casute pescaresti gazduiesc astazi restaurante. În golf sunt ancorate bărci de pescuit traditionale, denumite "les pointus" - cu capete ascuțite, oferind locului un caracter incomparabil. Pe Valea Auffes pare ca s-a oprit timpul. Despartita de podul din beton, zona si-a pastrat autenticitatea si farmecul, continuându-si propriul curs în Marsilia moderna.
Peste drum, Monumentul Eroilor Armatei de Est, ridicat în anul 1927 de catre Gaston Castel (arhitect) si Antoine Sartorio (sculptor).
De pe tarm se vede insula Île d’If, pe care este contruita fortareata-închisoare Château d’If, devenita celebra prin romanul "Contele de Monte Cristo", scris de Alexandre Dumas.

Ne-am întors pe acelasi drum cu autocarul, am trecut pe lânga basilica Saint-Victor de Marseille si am urcat pe colina în cel mai înalt punct al orasului, de unde troneaza Notre-Dame de la Garde supranumita si La Bonne Mère.

(va urma)