joi, 30 octombrie 2014

Opera verdiana "I due Foscari"


Orasul stat Republica Veneția, cunoscut și sub numele de "Republica Sfântului Marcu" (La Repubblica di San Marco), "Republica Leului" (La Repubblica del Leone) sau "Prealuminata" (Serenissima), a dominat regiunea Marii Adriatice si s-a impus secole la rând ca fiind cea mai mare putere economica si navala a Europei în secolele VII-XVII. Conducătorul politic - dogele, era teoretic ales pe viață, însa s-a întâmplat deseori sa fie constrâns să renunțe la mandat, ca urmare a unor rezultate nemulțumitoare ale guvernului.
Francesco Foscari (19 iunie 1373 – 1 noiembrie 1457) a fost doge al Veneției între anii1423 - 1457, la începutul perioadei Renașterii italiene. A domnit peste 34 de ani, mai mult decât oricare alt doge din istoria Venetiei. Sfârsitul lunii octombrie a anului 1457 a fost cea mai urâta perioada din viata sa, tradarile infame si intrigile tesute în jurul dogelui, emotiile si provocările cu care s-a confruntat au dus la decesul acestuia... Dupa mai bine de 350 de ani, legat de aceste evenimente, Lord Byron - unul dintre cei mai cunoscuți poeți romantici englezi, a scris poemul narativ "Cei doi Foscari" ("The Two Foscari").
Doua decenii mai târziu, în anul 1844, Giuseppe Verdi a folosit acest poem ca sursa de ispiratie pentru opera ce avea sa poarte acelasi nume "I due Foscari". Premiera operei a avut loc la Teatro Argentina din Roma si cu toate ca s-a bucurat de un mare succes în epoca respectiva, în decursul anilor opera nu a fost pusa în scena la fel de des ca celalalte opere verdiene, în prezent fiind aproape necunoscuta.
Royal Opera House a hotarât sa introduca aceasta opera în programul stagiunii 2014-2015 si seara premierii a fost transmisa live saptamana aceasta, în 29 de tari si 987 cinematografe. Pâna luni seara, nu ascultasem niciodata în întregime aceasta opera, doar câteva arii intrepretate de marii tenori contemporani si... gândindu-ma la renumitele capodopere (La Traviata, Aida, Nabucco, Rigoletto), m-am dus la spectacol fara sa astept ceva extraordinar. Probabil tocmai din aceasta cauza, surpriza a fost enorma.  Emotiile m-au coplesit poate mai mult decât la oricare alt spectacol de opera verdiana! Magia serii este greu de descris în cuvinte!...
Unul din marile avantaje ale spectatorului din salile de cinema este ca, inainte de începerea spectacolului, când în sala din Covent Garden ultimii spectatori îsi cauta înca locurile, o echipa reporter-cameraman transmite din culise scene inedite sau interviuri spontane. Ca simplu spectator, nu esti constient de forfota din spatele cortinei, dar este foarte interesant de vazut cum se aduc decorurilor ultimele îmbunatatiri, cum costumierul efectueaza ultimele ajustari sau cum artistii aplica machiajului ultimele retusuri. Dirijorul Antonio Pappano a fost vizitat de acest reporter în cabina, înainte ca gongul sa anunte începerea spectacolului si explicatia pe care ne-a oferit-o în legatura cu uvertura a fost deosebit de pretioasa! Doar întelegând despre ce este vorba în opera, poti aprecia talentul compozitorului, valoarea operei sau evolutia artistilor.
Pappano a spus ca primele acorduri sunt ca unduirile serpilor si primele cuvinte cântate de cor - "Silentium - Mysterium" - sunt folosite ca metafore pentru a defini Venetia secolului XV,  un oras al intrigilor politice, dominat de membrii Conciliului celor Zece Inchizitori. Alesi initial de popor spre a preveni coruptia sau luarea de mita, acesti nobili de prim rang nu faceau altceva decât sa-si urmareasca propriile avantaje si sa-si sporeasca averile, profitând de pozitia ocupata. Consiliul celor Zece a fost creat în vara anului 1310, conceput fiind ca un răspuns temporar la o revolta împotriva Dogilor. Deși stabilit inițial pentru o perioadă de două luni, autoritatea acestui consiliu a fost reînnoita continuu, până când, în anul 1334 a devenit un organ permanent.
Multe din actiunile celor Zece au fost negre si pastrate în mare taina. Prin uneltiri perfide, puteau acuza fara dovezi pe oricine le statea în cale. Cei arestati erau supusi unor torturi inumane, pâna când din disperare - spre a-si curma chinurile, recunosteau toate acuzatiile.
Intr-o situatie asemanatoare se gasea Jacopo Foscari la data de 23 octombrie 1443, arestat sub acuzatie falsa de crima si înalta tradare.
Actiunea primului act se desfasoara în Palatul Dogilor.
Impresionant este decorul. Simbolic, podeaua salii palatului este ridicata si usor rotita în plan - tocmai pentru a sugera unghiul strâmb din care era privita lumea, de aici. Dogele Venetiei - Francesco Foscari, tatal lui Jacopo, este cel care va trebui sa rosteasca decizia definitiva luata de Consiliul celor Zece Inima lui Francesco este sfarâmata de durere, constient fiind ca în scurt timp va trebui sa-si trimita propriul fiu in exil, datoria politica fiind pusa în fata sentimentelor paterne.
Lucretia, sotia lui Jacopo si nora dogelui, cere audineta si cu lacrimi în ochi, implora clementa. Chiar daca nu poate dovedi, ea  este sigura de nevinovatia lui Jacopo si atrage atentia socrului ca au de a face cu un complot care vizeaza distrugerea Dogelui.
În rolul dogelui, este celebrul tenor spaniol Plácido Domingo, care la cei 72 de ani împliniti, a trecut de la registrul vocal tenor la bariton. Duetul pe care-l interpreteaza aici alaturi de soprana Maria Agresta, reprezinta una din cele mai emotionale arii ale operei.
Lucretia si Jacopo Foscani au împreuna trei copiii si în cazul deportarii acuzatului, sotia acestuia are un statut mai dezastruos decât al unei vaduve. Întreaga familie este disperata însa batrânul tata, din functia de doge, nu poate sa schimbe cu nimic decizia celor Zece (Consiglio dei Dieci).
Actul doi si scena întâi se desfasoara în pivnitele închisorii din Palatul Dogilor.
Lucretiei îi este permis sa-si vada sotul înainte de pronuntarea verdictului. Acesta zace pe pamânt, incatusat, sleit de puteri, plin de cicatrice si sânge.
Dogele vine deasemenea sa-l vada pe Jacopo în calitate de tata, pentru ca la scurt timp, în sala palatului si în calitate de Doge al Venetiei sa pronunte sentinta. Cei doi Foscari se îmbratiseaza pentru ultima data.
Duetul tata-fiu este unul din cele mai impresionante si sensibile pasaje muzicale. Verdi a compus numeroase duete emotionante tata-fiica (La Traviata, Aida, Nabucco, Luisa Miller, La forze del destino), insa mai rar a abordat perspectiva tata-fiu. Acest duet este o bijuterie muzicala! Rolul fiului este interpretat grandios de tenorul Francesco Meli.
Actul doi, scena doi se desfasoara în Sala de Judecata.
Consiliul comunica Dogelui hotarârea pe care a luat-o si Francesco Foscari citeste fiului sentinta: deportare pe insula Creta si intrezicerea de a mai calca vreodata teritoriul venetian.
Lucretia, sosita sa asiste împreuna cu copiii, cere sa-i fie îngaduit sa îsi însoteasca sotul în exil. Cominteul refuza si sentinta devine definitiva urmând sa fie imediat executata.
A urmat o pauza si ca de obicei la astfel de spectacole, am iesit în foaier sa servim Sekt si Canapés.

(va urma)

16 comentarii:

  1. Ce file de istorie fascinante. O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  2. nu mi-e cunoscuta nici macar o arie din aceasta opera dar ceea ce ai povestit tu aici mi-a trezit maxim curiozitatea.
    ai reusit ca d efiecare data sa ne transpui in atmosfera salii de spectacol, ai reusit sa ne transmiti emoriile, de abia astept urmarea si o foto cu tine, trebuie sa te vedem, da? :)
    pup draga mea draga! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cele mai des interpretate arii din aceasta opera, le-am prezentat marti, la rubrica Meloman pentru o zi.
      Eu am fost deosebit de tulburata de aceasta poveste iar interpretarea pe careau oferit-o artistii a fost GRANDIOASA! Am avut permanent ochii in lacrimi, atat de patrunsa am fost de emotiile transmise de pe scena. Iar la final, putin inainte de miezul noptii - cand de obicei abia astept sa ajung acasa, sa ma bag in pat - am fost trista ca spectacolul s-a incheiat. As fi dorit sa mai continue, nu vazusem/ascultasem destul aceasta minunata opera! As fi fost in stare sa raman sa mai vad o data totul de la capat, atat de fascinata am fost de tot - muzica, interpretare, decoruri, costume... Opera I due Foscari este pentru mine revelatia anului!
      :-) mi-a facut Helmut o fotografie acasa, inainte de a pleca la spectacol ;-) am sa o pun cand voi povesti continuarea ;-)
      Te pup draga mea draga. O zi faina!

      Ștergere
    2. am zis eu ca urmeaza o poveste superba privind aceasta opera! ! si nu m-am inselat! si stiu ca partea a 2 a va fi la fel de interesanta! :)
      te pup!

      Ștergere
    3. Adevarul este ca pe scena Operei Royale din Londra nu au sansa sa urce decat cei mai buni dintre cei mai buni artisti ai lumii... deci spectacolul nu avea cum sa nu fie bun ;-)
      te pup. Sa ai o zi cu soare!

      Ștergere
  3. Pandhora a gasit cuvintele potrivite, multumesc si astept continuarea. Am sa caut sa ascult mai multe fragmente din opera. Pe la 12 ani am fost in corul de copii al Operei Romane. Timp de 2 ani mi-am ridicat onorariul de la casieria Operei, alaturi de marile voci ale scenei de atunci. Cunosc forfota culiselor si iubesc opera nespus. Din pacate, ultima oara cand am fost la Opera a fost acum 2 ani...
    Draga Carmen, mai ai timp de continuare? Nu pleci?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumoooooooos! Uite detalii din viata ta care ma fac sa-mi fi si mai draga! :-) mai am timp, asa printre picatele :-)) Astazi sau maine vin copiii sa cioplim bostanii, pe 31 avem o serbare de Halloween, luni pana vineri lucrez program normal si in cursul noptii, vom porni spre Genova. Teoretic, am timp berechet :-))

      Ștergere
  4. Cat de frumos si interesant este aceasta opera!Noi traim alaturi de tine tot spectacolul.Trebuie sa fim recunoscatori pentru asta si sa-ti multumim.Astept continuarea,dupa cum am citit in comentariile de mai sus.Te imbratisez cu mult drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Floarea draga! cuvintele tale motivatoare, sunt calde si bune.
      imbratisari si pupici. Sa ai un weekend placut!

      Ștergere
  5. Am intrat in atmosfera spectacolului, ca intr-un miraj,datorita talentului tau literar,de a trezi emotii,de a vizualiza drama petrecuta.As fi dorit extrem de mult sa fiu si eu in sala,intr-un coltisor...
    Cum ti-am mai scris ,sunt o mare admiratoare a operei, mai ales in astfel de distributii !
    Astept cu nerabdare ce va urma !
    Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga Natalia, multumesc mult pentru frumoasele cuvinte. Si noi iubim opera, dar nu ne permitem sa mergem atât de des cat ne-ar placea. Nu doar din motiv de timp, cat mai ales din motiv financiar. Marii artisti nu apar decât pe marile scene - în orasul meu nu sunt astfel de concerte extraordinare, deci când mergem la München - nu drumul este o problema, pentru ca 90 kmii parcurgem intr-o ora, ci mai ales ora la care se încheie astfel de spectacole, în jurul miezului noptii - trebuie sa luam camera la hotel, costuri ce se adauga la pretul biletelor. Spre exemplu un bilet la Anna Netrebko a costat anul trecut 250 euro de persoana - si locurile au fost din categoria mijlocie! De aceea ma bucur enorm ca exista aceasta posibilitate, de ai vedea si auzi pe cei mai buni dintre cei mai buni, in transmisiune directa, in sala de cinema, pentru doar 30 euro de persoana.
      te pup draga mea. Sa ai un weekend minunat!

      Ștergere
  6. Am citit şi m-a impresionat foarte tare povestea, cu atât mai mult cu cât nu ştiam nimic despre ea. Ai scris aşa de frumos, ne-ai introdus în atmosfera spectacolului şi chiar a acelei Veneţii dominate de inchizitori. Îţi citeam rândurile despre ei şi mă gândeam cum s-a păstrat cu secolele acest obicei al celor ajunşi în funcţii înalte, de a se preocupa cel mai mult de propria avere, decât de orice altceva.
    Mulţumim, draga mea, pentru această frumoasă poveste şi spectacol. Aştept şi eu continuarea, desigur1
    Week-end plăcut, draga mea! Şi spor la împachetat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihaela draga, ce ma bucur ca ti-a placut articolul. Nici eu nu am cunoscut povestea si tare m-a impresonat ca se respecta atat de aproape istoria, povestea adevarata. Am vazut de curând filmul "Los fantasmas de Goya" (2006) si in acest film metodele Inchizitiei spaniloe sunt aratate si sunt infioratoare! Iti recomand filmul, este extraordinar de frumos! Da... faptul ca puterea ia mintile oamenilor este dovedita în toate epocile si colturile lumii, probabil ca sta in firea omului, pentru ca rar, etxtrem de rar auzim despre cei a caror caracter a fost puternic si numele nu le-a fost mânjit cu afaceri de luare de mita sau comploturi si uneltiri, spre a distruge persoane care le pun piedici în ascensiunea rea si megalomanie. Proverbul "banul este ochiul dracului" este general valabil.
      te pup draga mea si-ti doresc un weekend minunat!

      Ștergere