duminică, 31 august 2014

Recomandari de weekend

  • Am terminat de citit "Sub aceeasi stea" - roman scris de John Green (pentru cine este interesat, am descoperit varianta elecronica, în traducere româneasca - aici). Traducerea si adaptarea germana se intituleaza "Das Schicksal ist ein mieser Verräter" adica "Destinul este un trădător mizerabil" si aceasta varianta mi se pare ca exprima esenta acestui roman, o tulburatoare poveste despre curajul de a înfrunta destinul...
Titlul original "The Fault in Our Stars" este inspirat din celebra replica shakespeariana - tragedia "Julius Cesar", cea în care Cassius îi spune lui Brutus "The fault, dear Brutus, is not in our stars,/ But in ourselves, that we are underlings."("Vina, draga Brutus, nu este în stelele noastre, ci în noi însine, pentru ca suntem niste slugi." sau altfel spus - "vina nu este a stelelor ce ne guverneaza soarta, draga Brutus, ci a noastra").
Tema romanului este inspirata din perioada studentiei, când John Green a lucrat ca voluntar într-un spital de copii, iar personajul principal i-a fost inspirat de Esther Grace Earl, o prietena a scriitorului, care la vârsta de 16 ani a pierdut lupta cu cancerul tiroidian. Mesajul acestor copii rapusi de boala este ca vietile scurte pot fi cel putin la fel de bogate ca si vietile lungi, ale semenilor sanatosi. Complexitatea si profunzimea sentimentelor, cât si relatia parintilor cu acesti copii, sunt lectii pentru orice muritor de rând! Fiecare pagina a acestui roman este plina de emotii si sensibilitati, fiecare pagina citita ne face mai buni si mai întelegatori.
"Chinezul" este o poveste tragicomică în care eroul principal - un om de condiție modesta, se afla într-o mare intersecție la jumatatea drumului vieții! Filmul regizat de Henrik Ruben Genz si înscris în genul "drama" este o producție daneza 2006, cu Bjarne Henriksen, Vivian Wu, Lin Kun Wu si Paw Henriksen în rolurile principale.
Filmul prezinta numeroase aspecte ale vieții cotidiene, accentuând motivele pentru care de obicei se produc divorturile, menționând rutina si lipsa de comunicare în cuplu, dovedind fragilitatea iubirii dar si puterea obisnuiței. Este un film care emoționeaza prin subtilițati, un film ce aduce în prim-plan un barbat blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple, alaturi de o frumoasa chinezoaica, printr-o căsătorie de conveniență. Filmul trateaza cu umor si ironie relațiile între membrii familiilor implicate, obiceiurile si prejudecațile legate de apartența la o cultura sau alta. Este o poveste romantica, o poveste ce prezinta doua iubiri, una stinsa din lipsa de comunicare între soți si alta abia începuta, bazata paradoxal pe incapacitatea de comunicare între soți. Misterul ce intensifica sentimentele unei femei străine si frumoase, ciudate, care nu înțelege nimic din ceea ce spune el, un barbat fermecat zi de zi de grația soției pro-forma.
  • Va doresc atât lectrura cât si vizionare, cât mai placute! ☺

sâmbătă, 30 august 2014

Mai putin obisnuit

Am mai povestit pe ici-pe colo în comentarii, despre cât de mult admir familia care locuieste pe strada noastra - cea cu doi copii handicapati - însa niciodata nu am scris într-un articol despre ei.
Au fost colegi de facultate, au absolvit amândoi filologia, ea sectia de Romanistica, el cea de Germanistica. S-au casatorit din dragoste si s-a întâmplat ca primul lor copil - Johanna, sa vina pe lume cu grave dizabilitati. Înca de atunci parintii au fost înstiintati ca fetita nu va putea merge niciodata, nu va vorbi si ca viata ei nu va fi niciodata normala... Li s-a propus sa o lase într-un sanatoriu special, însa ei au decis sa o ia acasa si sa o îngrijeasca cum stiu ei mai bine! Dupa doi ani s-a întâmplat ca tânara mama sa fie din nou însarcinata, însa soarta a facut ca si al doilea copil, tot o fetita - Monika, sa fie bolnava, diagnosticata înca la nastere cu sindrom Down.
Incompatibilitate cromozomiala?! Instrucțiuni genetice combinate într-un mod nefavorabil?!... Cine sa poata preciza cauza?! Si oricum, cui sa ajute sa afle "de ce"?! Fapt este ca cei doi parinti nu au avut niciodata intentia de a-si interna copiii într-un sanatoriu, ci au hotarât sa-i iubeasca si sa-i ocroteasca asa cum pot ei mai bine, oferindu-le caldura propriului camin. Tânara mama a renuntat la ideea de a face vreodata cariera profesionala si înteaga ei activitate s-a concentrat doar asupra familiei si a celor doua fete grav bolnave. Tatal si-a asumat în întregime responsabilitatea întretinerii celor trei fete ale lui.
Când ne-am mutat în cartier, primii vecini pe care i-am cunoscut au fost ei. Ne-au invitat în prima saptamâna, într-o seara la masa si ni s-au prezentat. Hanni a împlinit 30 de ani, e transportata cu un carucior special si... e foarte trist sa o privesti. Familia însa o priveste cu toata dragostea, îi vorbesc permanent si în functie de mimica fetei si de sunetele nearticulate, recunosc exact ce are nevoie, cum se simte, ce doreste... Moni are 28 de ani însa nivelul ei mental este al unei fetite de 10 ani, este însa foarte vesela si prietenoasa. Mama este casnica iar tatal, unul din directorii Bibliotecii universitare. Figurile celor doi parinti sunt marcate de greutatile vietii însa stralucirea fețelor dovedeste ca nu au fost niciodata parasiti de speranta.
Ne-au asteptat în camera de zi si dupa ce am facut cunostinta am fost invitati în sufragerie. Am luat loc cu totii în jurul mesei, Hanni doar a privit - ni s-a spus ca ei i se administreaza mâncare aparte. Moni ne-a uimit cu comportamentul deosebit si tinuta speciala pe timpul mesei. Discutiile care s-au purtat au dezvaluit înca din primele clipe faptul ca în aceasta familie exista multa iubire, mult respect si bună-cuvință. Atmosfera traita a fost atât de naturala si calda, am citit atâta grija si dragoste în ochii si gesturile membrilor acestei familii, încât sufletul meu a fost coplesit de emotii.
Au trecut mai bine de doi ani de cât ne cunoastem, ne ajutam reciproc cu una, cu alta, asa cum fac vecinii buni. Între timp s-a dezvoltat o anumita prietenie, suntem pertu si ne întâlnim din când în când la o cafea, împreuna cu ceilalti vecinii de pe strada - suntem doar patru familii.
Astazi, ca în fiecare vineri, am avut zi de lucru scurta si pe la ora 13 eram pe aleea dintre case. Picura si parea ca ploaia se va înteti, asa ca am grabit pasul sa nu mai trebuiasca sa deschid umbrela.
În fata casei lor, Hanni era în carucior, pernuta si jucaria pe care le are intotdeauna când e scoasa la plimbare, erau pe jos, umede... Am salutat-o si i-am mângâiat fata... a parut ca zâmbeste. M-am uitat spre usa deschisa, asteptând sa o vad pe mama lui Hanni. Am strigat "Hallo" dar din casa nu se auzea nicio miscare. În capatul aleii a aparut silueta vecinei din prima casa, care apropiindu-se, a spus ca le-a vazut pe cele doua trecât spre casa, acum 10 minute... Faptul ca Hanni a fost lasata în ploaie ne-a parut foarte suspect, asa ca am pasit pragul casei. Mama lui Hanni a aparut încercând sa-si stapâneasca plânsul în hohote... Ne-a spus ca a fost cu Hanni la plimbare dar ca pe drum i s-a facut rau, dureri mari în sold si coloana vertebrala, transpiratii reci... abia a ajuns acasa. Nu a avut putere sa împinga caruciorul pe rampa asa ca s-a repezit în casa si plângând, l-a chemat pe sotul ei de la serviciu. Am îmbratisat-o si am încercat sa o linistim, am adus-o pe Hanni în casa, apoi ne-a spus printre lacrimi: "Astazi este ziua mea... Sunt în fiecare zi tot mai batrâna, mai bolnava si mai neputincioasa!" Am amutit... Ce poti sa spui în astfel de momente?! Orice cuvinte de încurajare suna banal din gura unui om care nu a facut nimic deosebit! Acesti doi parinti sunt adevarati eroi! Nu am putut decât sa o strâng la piept si sa o mângâi...
Au aparut Helmut si sotul primei vecine, amândoi barbatii au ridicat-o pe Hanni din carucior si au asezat-o pe saltea în tarcul special, la locul ei de joaca... Am asigurat-o ca oricând are nevoie de ajutor, nu trebuie decât sa sune la usa, cumva gasim solutie pentru orice situatie. Apoi a intrat si tatal lui Hanni, venit în goana de la serviciu, speriat sa vada atâta lume la el în casa.
Pentru ca situatia depasise momentul critic si ca sa destind atmosfera, am întrebat cum sarbatoresc ziua de nastere, unde este tortul? Sarbatorita a privit trist si a zis ca anul acesta psihicul nu o ajuta si nu are putere sa organizeze nimic. Pentru ca din concediul la Marea Baltica am adus o cafea deosebita, prajita special asa încât sa capete gust de ciocolata, le-am propus tuturor sa vina la noi sa o guste. Au acceptat si  am stabilit sa ne întâlnim peste o jumatate de ora.
Vecinii din prima casa au promis ca vor aduce un buchet frumos de flori, sa-l daruim împreuna sarbatoritei (pe germana se spune atât de dulce "das Geburtstagskind" "Copilul a carui zi de nastere e azi"), iar noi am fugit la cel mai apropiat conditor si am cumparat din fiecare sort de prajitura câte una. Am scos serviciul de cafea "de duminica" si am aranjat repede masa pentru sase persoane. Exact când am pus apa la fiert, s-a auzit soneria de la intrare.

Vecinii cu florile au sosit primii si când cei doi parinti-eroi au intrat, totul era gata pregatit pentru o mini-sarbatoare. I-am cântat în cor "La muti ani", am servit câte un pahar de sekt (scos dupa un sfert de ora din congelator), am mâncat prajituri si am savurat cafeaua cu gust de ciocolata. Noi am fost încântati si "Geburtstagskind"-ul a râs din nou. Chiar si spontana, sau poate tocmai de aceea, aceasta serbare de zi de nastere a fost reusita. Toti mi-au multumit pentru ideea avuta si ne-am notat sa stim de acum înainte, când are fiecare ziua de nastere.
Am trait o dupa-amiaza mai putin obisnuita, alaturi de oameni mai putin obisnuiti...

joi, 28 august 2014

Va invit la masa!

Ce doriti sa serviti? Dovlecel umplut cu carne tocata?
Simplu! Se pun la calit într-o lingura de ulei, o ceapa taiata fin si doi morcovi rasi pe razatoare. Se fierbe o mâna buna de orez si apoi se amesteca împreuna cu carnea, ceapa si morcovul si se adauga verdeata, sare si piper dupa gust. Se ia un dovlecel sanatos, se spala si se taie pe jumatate, se curata mijlocul si se umple cu amestecul de carne. Se asaza în forma Jena sau în tava si se pun la cuptor pentru aproximativ 30 minute la foc mediu. Se servesc cu cartofi gatin, cu multa cu smântâna! ☺

Sau poate ca doriti o portie de ardei capia umpluti? :) Sau poate filé de peşte alb cu sote de morcovi si pâine toast?
Pestele filetat se pune pe gratar sau în tigaie încinsa, dupa ce a fost uns cu putin ulei, sare si piper. Câteva frunze proaspete de salvie puse în tigaie, dau pestelui o aroma speciala. Morcovii curatati si taiati pe lungime, se calesc în unt sau ulei de masline cu un strop de sare, zahar si piper. Gata mâncarea! ☺

Tot morcovi si peste -de data aceasta Dorade, pot fi servite elegant, alaturi de o portie de orez Jasmin peste care presaram câteva fire de șofran. Înainte de prajire în tigaie, burta pestelui se umple cu frunze de salvie, marar, patrunjel si menta si bineînteles se sareaza si pipereaza bine. Morcovii taiati de data aceasta rondel, se calesc în unt, se spotrivesc la gust cu sare si piper si se servesc fierbinti. Orezul fiert si scurs de apa, se pune pentru câteva minute într-o forma de ceramica si se rastoarna ca o galetusa-cu-nisip pe farfurie. ☺

Daca doriti carne de vita, atunci recomand muschi de vita, taiata pe lungime, în felii subtiri. Pe fiecare bucata se unge mustar Dijon, se presara sare si piper, se aseaza câteva felii de șalotă si castravete murat - taiate pe lungime, precum si câte o feliuta subtire de slanina. Se ruleaza cu griga, se prinde cu un ac special si se aseaza în cratita la prajit rapid, pe toate partile, folosind un vârf de unt. Apoi se toarna apa sau supa clara de legume si se lasa la fier. În zeama se adauga doua foi de dafin si se toarna din când în când vin rosu. La foc mic, se întoarce de câteva ori si se controleaza sa nu scada zeama, care trebuie sa acopera permanent trei-sfert din rulade. Dupa ce carnea e gata, se scoate din zeama si se pastreaza fierbinte, la cuptor. Între timp, din zeama se face un sos, adaugând Mondamin pentru sos de carne. Ca si garnitura, recomand cartofii natur, peste care se presara ceva verdeata (marar sau patrunjel) si "Radacina neagra". Cunoscuta si sub numele de barba-caprei sau scorzonera, aceasta radacina seamana la gust cu sparanghelul si are un bogat conținut nutritiv: proteine, grăsimi, asparagină, colină, levulină, potasiu, calciu, fosfor, fier, sodiu, inulină, vitaminele A, B1, E și C. Se gaseste de cumparat chiar si la borcan, curatata gata si semifiarta.

Daca sunteti mofturosi, atunci nu mai am idee cu ce sa va servesc!?!
Ramâne doar piure de spanac cu ochiuri, sau rosii-cocteil cu ochiuri sau omleta cu rosii si brânza telemea! ☺

POFTA BUNA! ☺☺☺☺☺☺☺☺☺☺☺☺☺
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Pingback: dianakundalini.blogspot.com, nymphtamine.blogspot.com, dpnori.blogspot.com, crisalexbc.blogspot.com, fotodeinginer.blogspot.com, inathread.blogspot.comdanvaideanu.blogspot.com, gianinaporojan.blogspot.com

Cine pleaca la plimbare, pierde locul de onoare!

Sâmbetele si duminicile le încep de obicei pe terasa, la o cafeluta.
Înainte sa ma spal pe dinti, trec prin bucatarie si apas butonul standby al expressorului. Apoi, în camasa de noapte si cu picioarele goale ies în curte, ma asez pe balansoar si cu ochii între-deschisi, sorb licoarea aromata. Sunt momente divine!
Abia dupa prima ceasca de cafea ma duc la dus. Dupa ce ma îmbrac, ma întorc la locul meu pe balansoar si mai beau o cafeluta, admirând din locul strategic, gradina în floare.
Ieri însa când m-am întors de la dus... locul meu era ocupat! ☺ O minune de fluture "sedea" pe salteluta, savurând soarele diminetii!


Pâna când am fugit dupa aparatul de fotografiat, am gasit înaripatul-pictat lânga ceasca mea de cafea... Mare tupeist! ;) Dar nu l-am certat. Ne-am împrietenit! Mi-a facut loc pe balansoar, s-a mutat când pe umbreluta, când pe speteaza si mi-a pozat în diverse pozitii :))

M-am dus sa-mi mai pun de o cafea si m-a însotit pâna la usa bucatariei!

Ne-am întors la balansoar dar l-am plictisit cu insistenta mea de a-l fotografia. M-a privit mustră­tor din coltul ferestrei de la dormitor, apoi... si-a luat zborul spre florile ce-i sunt surori.

miercuri, 27 august 2014

Miercurea fara cuvinte (35) - În doi



Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

marți, 26 august 2014

Simţăminte... Până la sfârșitul timpului

pentru rubrica "Meloman pentru o zi"


Odata cu lansarea albumului "Emotions" (1991), Mariah Carey a devenit interpreta mea preferata. Melodiile: So Blessed, Till the End of Time, And You Don't Remember, Can't Let Go si If It's Over, apartin definitiv sufletului meu.
Cu vocea încarcata de emotii si frumusete, Mariah poate acoperi notele de la alto, până la coloratura soprano și raza ei vocală cuprinde 5 octave.
Mariah a primit pentru acest album un American Music Award ("Favorite Soul/R&B Female Artist") si două Billboard Music Awards - "Best Female Artist Album" și "Best Female Single".
Trei single-uri de pe acest al doile album - "Emotions" , "Can't Let Go", "Make It Happen", au obtinut în 1993 BMI Awards.
Artista detine titlul de "World Best Selling Female Artist of the Millennium", are în palmares 23 premii Billboard Music, a câștigat cinci Premii Grammy si a vandut peste 200 de milioane de discuri în întreaga lume, fiind cotata ca unul din artistii cu cele mai mari de vânzari din istoria muzicii. Mariah Carey a avut 18 piese pe primul loc în top Billboard, mai multe decât oricare alt artist alb.
Fotografiile le-am facut pe plaja Marii Baltice si le ofer aici sa însoteasca melodia "Till the End of Time" /"Pâna la sfârsitul timpului" - pentru ca momentele surprinse în imagini mi se par la fel de înduiosatoare ca si textul cântecului...

luni, 25 august 2014

Bandana

Cunoasteti termenul, nu-i asa? Bandana este un fel de batic cu sau fara cozoroc, ce tine parul strâns si apara capul de razele puternice ale sorelui în zilele de vara. Este folosita cu multa placere, atât de copii cât si de adulti.
La sfârsitul lunii iunie, am cusut pentru nepoteii vecinei mele câte o bandana cu saculet ton-în-ton :) A fost ideea ei si am folosit materialele ei, eu doar m-am oferit sa le confectionez.

Am amânat atât de mult postarea aceasta - pe care de altfel am promis-o Silviei, deoarece am sperat sa îi surprind într-o fotografie pe cei doi micuti, cu baticuturile pe cap, însa... nu ne-am sincronizat nicicum! Asa ca mi-am spus, pâna când nu trece vara de tot, sa va arat cât de usor se poate coase ceva dragut si folositor.

Se croieste un batic triunghiular, caruia îi aplicam un fel de cozoroc - o bucata de material în formă de semicerc, dublata cu întaritura din material de prelata. Basmaluta obtinuta tine parul acoperit si umbrește, protejând fața si ochii de razele puternice ale soarelui.
PS: Fotografiile sunt cam întunecate... pe mine ma apuca mereu noaptea, când încerc sa cos câte ceva... Tja, de la ora 7 pâna la ora 17 sunt la serviciu...

Zâmbete spre cer

pentru rubrica "Buna dimineata Soare!"

Un start bun în noua saptamâna! ☺

duminică, 24 august 2014

Întoarcere în timp

Alt Schwerin este o comună din landul Mecklenburg-Pomerania Inferioară si aici, interesant de vizitat este Agrarhistorisches Museum / Muzeul istoriei agrare, o expozitie în aer liber ce ofera o perspectiva interesanta în istoria agriculturii. Muzeul s-a deschis în 1963 pe domeniul unui conac, preluând si conservând diversele dependințe si pastrând aproape intacte aleile în parcul cu peisaj salbatic-romantic. Muzeul s-a dezvoltat si extins în anul 1988.
O atenție deosebită în acest muzeu în aer liber esta data perioadei de după 1945 si aparitiei în fosta RDG a cooperativelor agricole de producție și a întreprinderilor agricole de stat si partea aceasta de exponate formeaza un muzeu în muzeu.
Poarta turnata si ornamente din fier forjat de la intrarea pe domeniu a fost prezentata ca o capodopera de arta la Expozitia Universala din Chicago, în anul 1890.

Pentru ca plimbarea prin muzeu dureaza aproximativ o jumatate de zi, peste tot sunt amenajate spatii pentru joaca, asa încât copiii ce-si însotesc parintii sa nu se plictiseasca de loc. Toboganele, leaganele si scarile pentru exersarea echilibrului sunt realizate în acelasi stil rustic si urmaresc trezirea interesului celor mici pentru tehnica.

În hangarul ce adaposteste câteva avioane folosite pentru stropirea terenurilor agricole, am descoperit un panou ce se referea la "Acordul de cooperare economica între tarile socialiste", numit "Întelegerea de la Bucuresti" , un regulament semnat în anul 1969 cu privire la felul îngrasamintelor permise, aparatura folosita, într-ajutorarea în caz de incediu forestier sau transport medical.Tarile semnatare: România, Ungaria, Germania Democrata, Mongolia, Polonia, Uniunea Sovietica, Cehoslovacia, Cuba si Vietnam.


Genialul artist si inventator, Leonardo da Vinci a avut înca din anul 1500 ideea de a schimba tipul de moara pâna atunci cunoscut - cel cu tripod si elice pe ax orizontal, printr-o moară masivă cu carcasa rotativă. Olandezul ​Jan Adriaenszoon Leeghwater a aplicat aceasta idee în anul 1573 si rezultatul a capatat numele de "moara olandeza". Prin aplicarea libertății comerciale în secolul 19, acest tip de moara a fost raspândir în întreaga lume si în Germania a devenit foarte des întâlnit, special în agricultura - pentru macinatul cerealelor, dar si în prelucrarea metalului si în constructii - pentru maruntirea pietrelor si a nisipului.

Pe lânga moara, pe domeniul muzeului ies în evidenta ca si construcții de mari dimensiuni atât silozul - înzestrat cu instalații speciale de uscare, de transport, de depozitare și păstrare pe termen lung a unor cantități mari de produse agricole, cât si pompa de apa antrenata cu energie eoliana.

Într-o șura supradimensionata am descoperit expuse pe doua niveluri, diverse mijloace de locomotie folosite de oameni, la munca câmpului dar si în alte activitati cotodiene.

Daca ati obosit, atunci facem o pauza pentru o cafea ☺.
Linistea desavârsita, sparta doar de clopotelul de la gâtul caprelor ce pasc în tarcul de lânga birt, completeaza perfect atmosfera idilica si parca nu-ti mai vine sa te ridici de pe banca de lemn. Prelungim pauza cu un sandwich cald sau o pereche de crenvurști cu mustar, apoi ne continuam vizita în muzeu.

Urmeaza alte șuri si depozite, carports si ateliere de întretinere, camioane, tractoare, treieretoare sau tipuri de benzinarii, unele mai vechi ca altele, fiecare însemnând un mic succes în descoperirile tehnice, un pas mai departe în îmbunatatirea conditiilor muncii si ale vietii.

Prin diverse panouri, fotografii, documente si obiecte, istoria îti este prezentata în etape, marcate de anumite schimbări climatice sau de evenimente socio-politice. Sunt tablouri ale unor momente care au influentat viata noastra de astazi precum si nivelul de trai.

Este o plimbare într-un trecut în care oamenii traiau altfel, se îmbracau altfel, se hraneau altfel, se deplasau altfel, într-o lume care a avut sperante, nazuinte si idealuri, o lume în care s-au nascut copii din aceleasi motive atunci ca si acum.

Printre exponate nu am descoperit doar inscriptia despre România, am descoperit si una legata de Augsburgul în care locuiesc de 14 ani :)) Ce mica este Lumea asta mare!

Pentru mine a fost o calatorie minunata... Daca v-a placut, va multumesc ca m-ati însotit! ☺

joi, 21 august 2014

Doamna din apă

Am vazut de curând filmul "Lady in the Water" (2006) - un basm pentru adulti, pentru aceia carora le place sa descopere simboluri, sa interpreteze scene, sa nu se multumeasca doar sa priveasca imaginile. Este un fantasy-thriller, scris si regizat de , cel care deasemenea a semnat regia si scenariul filmelor Al șaselea simț (1999), Signs (2002), The Village (2004) si The Last Airbender (2010), filme ce abordeaza fenomene misterioase, evenimente melodramatice din viata unor familii, filme în care temele centrale sunt auto-determinarea, cercetarea, credința și religia. Tipice acestor filme sunt semnificațiile culorilor, povestile alambicate, subplots (intriga secundară în scenariu, cu trimitere la back-story) si finalul surprinzator.
Câstigator a numeroase premii la festivalurile internationale de film, a obtinut atât nominalizari la Oscar Award (2000) si Golden Globe (2000), cât si la Golden Raspberry Award, la categoriile: "Best Director", "Best Screenplay" si Best Writing. Simpatica mi se pare pozitia pe care regizorul o abordeaza vizavi de critici, în filmul "Lady in the Water" :)) Acorul Bob Balaban (deasemenea regizor si scenarist) joaca aici rolul unui critic de film apatic si insensibil si este singurul personaj care dispare în mod tragic pe durata filmului ☺ Fiecare personaj este un simbol si filmul prezinta o varietate de culturi, categorii sociale si rase umane, traind sub acelasi acoperis si acceptând sa se implice cu seriozitate într-o actiune "mai altfel", cu mult peste granita normalitatii.
Prologul filmului mi-a captat atentia în mod deosebit. Gasesc mesajul fermecator!

"Once, man and those in the water were linked. They inspired us. They spoke of the future. Man listened and it became real. But man does not listen very well. Man's need to own everything led him deeper into land. The magic world of the ones that lived in the ocean and the world of men... separated. Through the centuries, their world and all the inhabitants of it... stopped trying. The world of man became more violent. War upon war played out, as there were no guides to listen to. Now those in the water are trying again... trying to reach us. A handful of their precious young ones have been sent into the world of man. They are brought in the dead of night... to where man lives. They need only be glimpsed... and the awakening of man will happen. But their enemies roam the land. There are laws that are meant to keep the young ones safe... but they are sent at great risk to their lives. Many... do not return. Yet still they try... Try to help man, but man may have forgotten how to listen..."

Mămăruţă - ruţă

miercuri, 20 august 2014

Miercurea fara cuvinte (34) - Albastru si gri



Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

marți, 19 august 2014

Vacanta de vara (3)


Nisip fin, albit ca zaharul pudra de razele soarelui si de vânt, scoici murmurând soapte de pescari batrâni ce stiu sa îmblânzeasca marea cea mare, tipete de albatrosi si râsete de copii ce se lasa alergati de valurile zburdalnice... Iubesc atmosfera plajelor, ador aromele de alge si stropii sarati, ce-mi scrobesc pletele.
Fac cu ochiul soarelui si-l rog sa-mi coloreze pielea.
Las o multime de gânduri sa-mi fie spalate de spuma valurilor, îngrop griji în castele de nisip si-mi clatesc privirile în albastrul infinit al cerului.
Ma întorc vara, an de an la malul unei mari, indiferet care... Totul seamana si nimic nu se schimba aici. Timpul pare ca-si pierde notiunea... sunt prunc si adult simultan, aici.
Admir rabdarea calcarului ajuns graunte de nisip, contemplu perfectiunea liniei la orizont, care împarte apa de aer si nu o scap din privire pâna când totul în jur ia foc. Simt echilibrul... nu-mi lipseste nimic, am nisip, apa, aer, foc si iubire...

Pasi de pescarusi...

pentru rubrica "Meloman pentru o zi"



James Last, unul din cei mai mari muzicieni ai lumii, s-a nascut în nordul Germaniei, în Bremen (17 aprilie 1929). Multiinstrumentist (chitară bas, contrabas, clarinet, fagot, tubă), compozitor și dirijor deosebit de talentat, James Last (pe numele adevarat Hans Last) a îmbinat în creatiile lui muzicale o multime de instrumente si o varietate mare de stiluri: muzica baroc, clasica, jazz, muzica populara, muzica de fanfara, muzica de film, de cor si muzica de dans. Împreuna cu orchestra pe care a format-o si condus-o, a reusind sa impuna un stil aparte ce a revolutionat anii '70-'80. Autorul unor spectacole de scena grandioase, James Last a produs melodii care intra în sufletul ascultatorilor si nu mai pot fi uitate niciodata.
"Biscaya" este unul din cele mai de succes titluri, o mostra de îmbinare perfecta a instrumentelor clasice cu cele populare si cele electronice. O armonie totala!
Iubesc aceasta melodie, în care aud valurile marii unduindu-se, simt briza încarcata cu arome de sare si alge, vad pescarusi, nisip si scoici... Oricând o ascult, câstig patru minute de vacanta! ☺