sâmbătă, 21 septembrie 2013

Țâșnitoare de apa pariziene

pentru rubrica Happy Weekend - Blind Love (Elly)


Fântânile Wallace sunt dispensatoare publice de apă potabilă în forma unor mici sculpturi din fontă. Proiectul a fost conceput în Paris, motiv pentru care cele mai multe fântâni Wallace sunt situate în acest oras, pe aleile pietonale si în parcuri. Modele originale din seria acestor cișmele stradale se gaseste si în Africa de Sud, Canada, New Orleans/SUA, Mozambic, Germania, Elveția si deasemenea si în gradinile private ale câtorva iubitorii de artă bogati, printre care cele mai cunoscute numele sunt Brigitte Bardot și Maurice Chevalier.
Tipul de fântânai a capatat numele filantropului englez Sir Richard Wallace (1818-1890), cel care a finanțat acest proiect. Simpatizant al Frantei si mai ales al Parisului, Sir Richard Wallace a donat parizienilor în anul 1870 cea mai mare parte a averii moștenite de la tatăl său, fapt ce bineînteles i-a adus mare popularitate. Pe lânga aceste fântâni gândite spre a oferi acces gratuit la apa potabila celor saraci, Sir Wallace a fondat un spital si numeroase cantine pentru nevoiasi. Parisul a respectat si apreciat actele lui caritabile, i-a acordat titlul de "fiu adoptiv", iar dupa moartea sa, baronul a fost îngropat cu mult onor în Cimitirul Père Lachaise.
Datorită esteticii deosebite, aceste fântâni sunt recunoscute la nivel mondial ca particularitate pariziana. Cele patru cariatide simbolizează bunătatea, simplitatea, caritatea și sobrietatea. Statuetele difera între ele prin mici detalii, spre exemplu poziția genunchilor, a bratelor sau modelul tunicii.
Sculptorul Charles-Auguste Lebourg a creat aceste fântâni inspirat de fontaine des Innocents, urmând deasemenea schitele angajatorului, precum si cerintele stricte ale acestuia. SirWallance a dorit ca fântânile sa fie discrete dar suficient de înalte spre a fi vizibile de la distanta, sa fie utile si sa înfrumuseteze orasul, costul sa fie relativ scazut spre a se putea amplasa cât mai multe fântâni în oras, materialul sa fie durabil si usor de întretinut. Rezultatul a fost cel asteptat, fântânile sunt adevărate opere de artă.
Amplasarea lor a fost lasata la latitudinea administrației orașului, cu rugamintea ca acestea sa fie ușor accesibile publicului și sa se potriveasca armonios în mediu. De asemenea, culoare fântânilor a fost aleasa de oraș - verde închis, în ton cu toate instalațiile urbane de apa la vremea respectiva.
Fântâni Wallace au fost întretinute permanent si functioneaza înca si astazi. Din martie în noiembrie - pe perioada de iarna, sunt închise pentru a proteja sistemul de conducte împotriva înghețului.

12 comentarii:

  1. Interesant! Mai aflăm şi noi ceva.
    Weekend plăcut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc, un weekend cat mai placut, deasemenea!

      Ștergere
  2. :) Un om extraordinar Sir Richard Wallace! Sa-ti donezi averea, ma rog, o mare parte a ei, e un gest rar.
    Iar ceea ce a facut pentru marele Paris i-a asigurat un vesnic loc in inimile parizienilor. Fantanile sunt, intr-adevar, foarte frumoase, cariatidele au o gratie desavarsita.
    Happy weekend, draga Carmen! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi-au atras întotdeauna privirile, insa abia anul acesta am descoperit informatiile în legatura cu istoria acestor tâsnitoare de apa.
      Un minunat weekend iti doresc, Elly draga!

      Ștergere
  3. Si mie imi plac fantanile! Le-am tot vazut prin diverse filme insa o clipa nu mi-am imaginat ca au o astfel de istorie! :) Candva, demult, parca si oamenii se gandeau mai mult la oameni! Pentru cei bogati era ca un "titlu de cinste" sa ofere ceva si celor mai putin norocosi, oraselor "de suflet"... Si azi, in unele state, cei bogati considera corect sa ofere ceva in schimb societatii care, practic (indirect) i-a ajutat sa prospere: cumaparandu-le produsele, apeland la serviciile lor etc. Oameni si oameni! Aceste fantani sunt - oarecum - dovada ca au existat (si mai exista) inca oameni care se gandesc si la altceva decat la bani...
    Un articol interesant foarte!
    Happy weekend! Imbratisari cu drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. în perioada în care Sir Wallance a facut aceste acte de caritate, Parisul trecea print-o perioada deosebit de grea. Era razboi, vremurile erau tulburi, au urmat Comuna din Paris si în final înfrângerea militară si pierderea zonei Alsacia-Lorena... saracii erau mai saraci si numarul celor fara acoperis era enorm! Orice gest caritativ era real ajutor pentru supravietuire, pentru patura de jos a societatii.
      Asa ma gândesc si eu! in zilele noastre se cheltuiesc milioane de dolari pentru un film, în loc sa înfiinteze pompe de apa în Africa! exista excentrici ce joaca miliarde la casino, din simplu plictis si nu vor sa vada ca dincolo de zidurile groase care separa palatele lor de oamenii simpli, exista o multime care abia îsi duc viata de pe o zi pe alata!
      Asa a fost si asa va fi... Tot mai rare sunt acțiune de binefacere întreprinse de bogati în folosul oamenilor săraci. Mai putin saracii îi ajuta pe saraci!

      Ștergere
  4. Sunt superbe! Intrebarea mea este: cum bagi capul printre "doamne" ca sa bei apa? Ca vad ca nici aia mica nu se incumeta la asa exercitiu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) exact asa, iti bagi capul. Eu am reusit! ;))
      aia mica doar s-a jucat, si-a spalat manutele, probabil dupa ceva dulce :)

      Ștergere
  5. Tare frumoase sunt. Multumesc de istorisire....;)
    Pop!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ei au si apa si niste superbe fantani.Noi nu avem nimic.Cand e canicula sunt corturi cu apa plata,s-a terminat apa potabila in tara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dovada de tara civilizata e data practic de grija pe care o manifesta fata de oamenii simpli si mai ales fata de cei saraci.

      Ștergere