joi, 12 septembrie 2013

Despre una, despre alta


Am început franceza în trimestrul trei din clasa-ntâi. Am facut parte dintr-o clasa experimentala si chiar daca înca nu cunosteam tot alfabetul românesc, învatam sa recitam poezioare si sa cântam cântece traditionale frantuzesti. Pâna în clasa a XII-a reusisem sa stapânesc destul de bine gramatica si vorbeam fluent. Între timp însa... s-a ales praful de concordanta timpurilor si acordurile gramaticale! Ma gândesc ca germana pe care ca adult am învatat-o în forta, a facut ca fiecare cuvânt nou memorat sa stearga echivalentele în franceza sau engleza stiute! Înca înteleg destul de bine franceza si reusesc sa ma fac înteleasa -dar doar la nivel de turist. Cât despre regulile lui "si conditionnel", îmi pare ca nu le-am învatat niciodata! ;)
Am absolvit liceul în anii '80, atunci când o excursie în occident era un vis imposibil, dar am învatat la orele de franceza despre toate cladirile impozante din Paris, despre muzee, despre traditii si felul de viata al francezilor din diverse regiuni. Nu mi-am imaginat ca voi reusi cândva sa vad multe din acestea cu ochii mei! Este un sentiment placut si tare-tare ciudat!
Prima data când am vizitat Parisul, în 2004, fetele mele aveau 13, respectiv 14 ani si jumatate si acea vizita a fost un tur de forta! Mi-era ciuda sa pierd timpul prin somn! Serveam micul dejun imediat ce se deschidea restaurantul hotelului si apoi, porneam cu harta si ghidul turistic în buzunar. Umblam dintr-un colt în celalalt al orasului si eram avida sa cunosc Parisul. Sarmanele copile, nu prea erau interesate la vârsta aceea nici de cladiri monumentale, nici de istoria Frantei si nici Louvre-ul sau Versailles nu le-au impresionat în mod deosebit! Au tinut însa pasul cu mine si de fiecare data ne-am întors la hotel cu ultimul metrou, aproape de miezul noptii. Ca sa le stimulez cooperarea, le-am promis ca vom petrece ultima zi în Disneyland si asa a fost!
De atunci am petrecut aproape în fiecare an câte o saptamâna în acest oras minunat. Fiecare vacanta a fost superba, nu am trait niciodata vreo experienta neplacuta.
Daca la început concediile s-au desfasurat ca si cursele contra cronometru, în ultimii ani plimbarile au devenit din ce în ce mai lejere, cunosc multe si savurez detaliile, ochiul descopera tot mai multe fineturi. De saturat, nu, categoric nu m-am saturat sa vad Parisul si probabil nu ma voi satura niciodata (la fel ca si de Barcelona).




Între timp îmi place la fel de mult sa vizitez muzee si galerii de arta cât si pietele de cartier, sa intru-n vorba cu negustorii sau sa ma amestec printre buchinistii pe malul Senei. Am învatat sa privesc detasata forfota turistilor, ca si când eu nu as face parte din ei ;) Ma distreaza amanunte ca spre exemplu asteptatul la semafor ;)) Doar turistii asteapta cuminti sa apara lumina verde, eu trec asa cum m-a învatat prietena mea pe rosu, având grija doar sa nu stânjenesc circulatia vreunui autovehicul. Este o regula adoptata de pietonii parizieni si tolerata de autoritati. Prietena mea stabilita în Paris în urma cu douazeci si de ani, a platit o amenda zdravana în orasul natal Sibiu, pentru ca în puterea obisnuintei, s-a asigurat ca nu trece nicio masina si a traversat strada, ignorând culoarea rosie a semaforului. Degeaba a explicat ea ca asa se procedeaza în capitala Frantei, nu a avut nicio sansa în fata politistului român. Este o amintire acum - tare amuzanta!



Fiecare zi din acest ultim concediu în Paris am început-o cu micul dejun tipic - croissant cu marmelada si cafea si am încheiat-o cu cina târzie, întinsa pâna la ora 23, constând din platou cu brânzeturi, fructe si vin rosu achizitionat direct de la producatori! La prânz am mancat în general peste, fructe de mare, crêpes umplute cu cele mai interesante ingrediente (legume, peste, oua, ciupercute, marmelada, fructe sau îngetata).
Am fost o saptamâna în tara care a inventat haute cuisine, asa ca o buna perioada de timp nu ma voi urca pe cântar, sa nu-mi stric buna dispozitie ;))
Prezint aici spre delectare, imagini din piete, magazine cu delicatese si preturile aferente - pentru cei curiosi sa compare cu ce cunosc de acasa.


PS: Pentru concediul în Paris de data viitoare, am pus deja doua obiective noi pe lista "de vazut"! :) Sanatosi sa fim!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Pingback participantilor la Miercurea fara cuvinte 37/septembrie 2013: Andra, Diana, Angela, BlindLove(Elly), Alina, Steliana, CălinH, KARMAPOLICE, 13angi, Axlandra, Bianca H., albert.florentin, Iulisa, Irina, Dana Bonea, Dan, Chucky, Rux (copilarim), Pătrățel, Irina Cristina, Diana, Iustina, Vizitează Italia, Poteci de dor, EMME, Vienela, nima, Aniela, Cupcake, fosile, Prepelita la apus, Superstitii, Vasile Dumitru, addicted, OFZ, M.C., Cristi, *ELENA*, Anca, Morisca, Tudor Enea, Floarea, Teodora Elena, SoriN, Lumea lui Alexandru, Dan, Ninu Ninulescu, Slowaholic, geanina, Mihaela Dămăceanu, Liviu Bimbea, Tu1074, Larisa.

46 de comentarii:

  1. O incursiune minunata prin "zona" francezilor!
    :)) Cand “frecventam” Bucurestiul am invatat sa ma strecor printre masini, sa nu mai stau sa se faca verde! Daca nu erau masini in zona si semaforul era rosu nu treceam pe trecere de pietoni, ci pe langa: in caz ca ne prindea ne amenda pentru trecere prin loc nepermis, nu pe culoarea rosie a semaforului - si amenda era mai mica, iar platibila in 48 de ore era un fleac (atunci!) :)
    Am ales, totusi, sa astept culoarea verde! Si tot nu am certitudinea ca as fi protejata! Pe sora mea era s-o “ia unul” cand era verde semaforul! De atunci ma asigur la traversare, indiferent ce arata semaforul. Ca de inconstienti e plina lumea... Prevederea nu strica :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai mare dteptate, a fi preventiv este o regula de baza in circulatia rutiera. Oricine poate face o mica greseala... La viteza cu care circula automobilele, doar o secunda de neatentie inseamna foarte mult si poate costa vieti omnesti.
      Exemplul pe care l -am dat eu aici se refera la situatiile cand pe strada nu se vede nici din dreapta nici din stanga vreo masina, insa semaforul pentru pietoni e rosu. Legea spune sa treci doar pe verde, insa in Paris ai voie sa treci pe rosu :)

      Ștergere
  2. Mie mi-a ramas in amintire profa de franceza de la gradinita! O doamna super eleganta si care se straduia sa ne invete limba franceza. Imi placea de ea foarte mult si m-am straduit! Toate profesoarele de franceza pe care le-am avut sunt femei elegante. Una singura nu prea s-a deranjat sa ne invete ceva, dar pentru ca-mi placea limba franceza i-am atras atentia in final... Au trecut de atunci, prea multi ani si fara conversatie mai stiu doar ce-a uitat francezul! Dar traduc “instant” cam orice citesc. Cand ii aud pe francezi vorbind, insa, am unele dificultati... Iar de-ar fi sa le raspund... M-ar durea mainile la cat as vorbi! :) Dar stiu un lucru: o saptamana de-as fi obligata sa vorbesc numai franceza mi-as reveni! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact asta m-a stimulat si pe mine la orele de engleza ;) toate profele de engleza erau frumoase, cochete si simpatice, de aceea la absolvirea liceului stiam mult mai bine engleza decat franceza, cu toate ca engleza o incepusem abia in clasa a patra. Am avut in clasele 11-12 noroc cu un profesor de franceza fantastic! Koever se numeste si orele cu el erau lectii de cultura generala pe limba franceza. Organiza deseori iesiri in timpul orelor la muzee, expozitii temporare, vernisaje de pictura sau lansare de carti... era un pedagog absolut deosebit! Si culmea este caactualmente, locuieste in Paris, in apropierea locuintei prietenei mele. Am hotarat ca in viitorul apropuat - impreuna cu prietenele mele cu care am fost colega din clasa a 1-a pana in a 12-a, sa facem o vizita bunului profesor.

      Ștergere
  3. Nu stiu ce-i in foto 12, dar parca-mi vine a nu mai manca deloc carne! Uhh! Am sarit peste poza marita, pentru ca nu vreau sa stiu, de fapt :) Vai! Si-am dat raci in foto 13! :)) As manca raci si altele asemenea doar de-ar fi sa n-am de ales! Aoleu! Languste ochioase! Piuuuu! Sper sa nu fiu vreodata in situatia de a fi obligata sa le mananc! Ihh... sunt asa... uh... Stiu, pentru ca am incercat sa le simt gustul, dar mi-e imposibil sa le inghit! Melci vii?! Vaiiii... Carmen! Ar trebui sa renunt a mai privi pozele cu alimente! :))
    Branzeturile imi plac! Cu sau fara mucegai! Si mezelurile - dar sa nu fie din oaie! Mai sunt si alte cateva animalute din care n-as gusta nimic, dar in special oaia - ca nu-mi place!
    Un fel de rezumat: francezii mai si mananca?! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea Diana.. te inteleg! Nu toate cruditatile arata apetisant.. brrrr! Si pe mine ma ia cu frisiane si oricatt de curajiasa si curioasa sunt, tot nu as proba sa gust - spre exemplu, nu am nancat si nici nu boi manca scoici crude Austern / Huitre/ Oyster. Neeee! Helmut poate manca oricate doreste :-D :-D :-D
      In fotografia 12 cred ca te referi la bietii iepurasi... mda! Ai dreptate saracutii, dar... ce gustosi sunt la cuptor in sos de vin alb!
      Branzeturile... sunt delicioase! si cele din lapte de vaca, de oaie sau capra. Si fructele de mareeeee hmmmmm! Di pestii proaspeti adusi din mare/ ocean! Piete mai bogate nu am vazut nicaieri!

      Ștergere
  4. Gata! Am uitat sa privesc preturile! O voi face dupa ce public si acest comentariu! Sa n-o lungesc si mai mult! :(
    M-am simtit (prea) bine aici si iar am exagerat! Asa ca plec acum, nu inainte de a-ti dori o zi minunata!
    Zile fericite sa ai! Imbratisari (de la toti cei de aici) si salutari tuturor! Pupici cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aaaa! Am uitat sa precizez ca fotografiile le-am facut in diverse piete de cartier, piete mici ;))
      Te pup si eu. Transmite salutari si pupici mamei si sorei (nu cumva sa-i arati postarea !).
      O saptanana cat mai placuta va dorim!

      Ștergere
  5. Mama,mama ce de bunatati, si asa la prima ora. Multumim ca ne-ai impartasit din aventurile tale! Nu am fost in Paris, insa mi-as dori, de fapt cine nu si-ar dori?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o vorba: nu ai voie sa mori pana nu ai vazut Parisul!
      Sa ne dai de stire cand pleci sa cucetesti orasul luminilor! :)

      Ștergere
  6. Chiar ca-ti vine sa nu te mai sui pe cantar cu asemenea bunatati! :)
    Sa ai o zi frumoasa,Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Melly draga, nu m-am abtinut de la nimic ce mi-a facut cu ochiul ;) Ba mai rau... mancam de pofta, fara a-mi fi foame! Cumplite zile! :-D

      Ștergere
  7. Foarte frumoasa aceasta serie de fotografii din Paris ! Si eu am o relatie speciala cu lb franceza deoarece am invatat-o copil mic fiind...desi din pacate nu am prea avut ocazia sa o exersez prea des. Cand am vizitat mai tarziu capitala Frantei si eu m-am simtit bine, nu chiar asa ca acasa la bunica cum ma simt acum in Copenhaga, insa bine si gratios primit, ca turist, chiar deosebit de rafinat ocrotit, fara exagerare, intr-o tonalitate chiar mai adecvata varstei mele deja adulte. I dau seama ca si familiaritatea cu limba franceza, care fiind mai adanct implantata a cresxcut oarecum organic in paralel cu mine, a contribuit si ea la aceasta impresie, deoarece in limbile scandinave nu ma pot simti inca decat copil elev !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fotografiile mele sunt un amestec de amintiri culinate din Paris - Ile de France, Normandia si Bretania.
      Dragute relatarile tale, multumim. Stilul in care povstesti este foarte original.

      Ștergere
  8. Apetisante fotografii! Ce de bunătăţi gustoase, că doar francezii sunt experţi în rafinamentele culinare.
    Mi-am amintit cu drag ce încântaţi eram la vârsta şcolară să învăţăm cuvinte într-o limbă străină şi să aflăm cât mai multe despre alte ţări. Şi ce fascinaţi eram de fiecare lucru nou pe care îl aflam.
    Aştept să ne mai povesteşti.
    O zi frumoasă, dragă Carmen! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact asa era, Alex draga. Invatam cu sarg despre toate aceste minunatii, poate tocmai pentru ca atunci erau intangibile ;)
      Acum pentru orice cetatean al UE nu mai este nicio problema sa calatoreasca in tarile europene.
      Mai urmeaza povesti, clar! Experientele traite vacanta aceasta sunt unice! Voi impartasii aceste bucurii , multumesc mult pentru interesul pe care-l arati.
      O zi minunata si tie! :-)

      Ștergere
  9. Şi eu am avut o experienţă similară cu limba franceză. Studiu până-n anul doi de facultate, urmat de pauză totală. Şi în singura şi memorabila vizită la Paris, m-am descurcat tot la nivel de turist. Spre sfârşitul săptămânii, constatasem o uşoară îmbunătăţire a fluenţei. Ieşeau cuvintele din sertăraşe adânc îngropate.
    Trebuia să mănânc înainte de a vedea bunătăţile acestea. Data viitoare când ajung la Paris(Doamne ajută!) dau şi eu o raită prin pieţe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma crezi ca la tine m-am gandit cand am facut aceste fotografii in piete?! :-) da, parca ai fi fost cu mine si te vedeam cum privesti grijulie calitatea si preturile! Esti o mare gospodina, Mihaela draga, te admir!

      Ștergere
    2. Mulţumesc, draga mea, că te-ai gândit la mine. Nu sunt o mare gospodină, m-am preocupat mai mult de gătit şi socotit, doar de vreo doi ani. Mai mult pentru că nu am avut încotro şi din bucuria de a face ceva pentru băieţi. Pot să spun că la acest capitol, sunt mai mult un învăţăcel, ce consemnează tot ce face. Şi îmi plac calculele.
      Sunt foarte bucuroasă, însă, că m-ai avut în gând la Paris. E ca şi cum am fost şi eu cu tine, puţin. Mulţumesc din suflet!

      Ștergere
  10. toate ca toate insa caltitele astea de mic dejun arata fabulos!
    trebuie sa le incerc si eu...:)
    sa ai zi faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai asta spuneam ;) ca in nordul Frantei, pe malul Marii Manecii, clatitele se servesc la masa de pranz! In general francezii mananca lejer in timpul zilei, dar cina este masa de baza si se savureaza mancarea pana tarziu, spre miezul noptii. Pe de alta parte ... niciunii nu se scoala sa mearga la serviciu la 5:30 cum facem noi in Germania! Magazinele se deschid la noi la ora 7, brutarile si cafenelele un pic inainte de 6. In Franta nu poti bea nicaieri o cafea inainte de 8:30!
      Deci repet, clatitele reprezinta mancare de pranz!
      Ah, si inca o ciudatenie! La ora 14:30 toate localurile inchid pana la ora 18! Ori mananci la 12 ca ei ori flamanzesti pana seara! Sau cumperi o bagheta cu salam si branza, la un chiosc pe strada!... In Germania tocmai de la 14:30 incep sa apara oamenii la masa si pana la ora 18 se tot serveste masa principala ;))
      Italienii au deasemenea restaurantele deschise jntre 14 si 18 , nu-i asa?

      Ștergere
  11. Uaaauuu!!! Minunat si bun!
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu fac ochii mari ori de cate ori merg in piete! Grandios, nu -i asa?
      >:D< te pup

      Ștergere
  12. Bună CARMEN!
    Wow,ce dă bunătății!
    M-aș opri la peșteș,la brânzeturi,la dulciuri..din fiecare câte puțin!
    O zi frumoasă îți doresc!
    Cu tot dragul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu imi propusesem " din fiecare cate putin" dar... greu sa pui frana! :-D Branzeturile sunt delicioase!
      O zi minunata, Elena deaga!

      Ștergere
  13. Mă puseră păcatele să intru aici? Mă puseră!
    Înghit în sec? Înghit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :-D:-D:-D:-D ei hai, musca o bucatica de franzela, ca tot reteta franzuzeasca e! ;-)

      Ștergere
  14. treaba ta...da' ti-ai facut pacate!!!!!!!!!! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pardon... mais, non, je ne regrette rien ! ;-);-);-);-)

      Ștergere
  15. Mi s-a facut foame privind fotografiile tale!

    Eu am invatat franceza "cu forta", aici. Desi studiasem putina franceza in Romania, nu-mi mai aminteam decat cateva cuvinte si un pic de gramatica, insa atunci cand trebuia sa vorbesc...pauza. Nu aveam deloc fluenta. Adevarul este ca o limba straina, oricat de mult ai studia-o, daca nu o practici se uita. Eu acum incep sa-mi dau seama ca toate cuvintele si expresiile noi pe care le invat acum in franceza, inlocuiesc usor, dar sigur, toata engleza pe care o vorbeam flent cand am ajuns aici :)).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asta este Larisa! asa am patit si eu cu germana si probabil ca este un fenomen normal. Atunci cand inveti o limba staina ca adult, constient ca este neaparat nevoie, concentratia în aceasta directie este atât de puternica încât întrerupe fluxul altor informatii asemamanoare spre si de la creier! :) Zau ca asa mi s-a întâmplat! Venisem în Germania si conversam cu cei din jur pe engleza si... remarcam ca pe masura ce dobândeam cuvinte în germana, acestea stergeau din memorie cele în engleza! Ma apucase chiar teama... "sertarul" cu engleza s-a gloit pe masura ce s-a umplit cel cu germana! :)) Fenomenul cu franceza a fost si mai socant :)) Eram la prima vizita în Paris si foarte încrezatoare în mine, m-am dus spre biroul de informatii turistice sa întreb ceva. Am deschis gura sa spun, aveam in cap formulata întrebarea, dar pe gura nu-mi iesea niciun cuvânt frantuzesc. Intelegeam tot ce mi se spunea, dar de vorbit, nu reuseam sa rup niciun cuvânt! Bizar fenomen! Insa iti spun din experienta, ca pe masura ce stapânesti noua limba învatata si atunci când incep chiar sa visezi pe limba respectiva (specialistii spun ca este semn ca te-ai integrat total), atunci te destinzi si limbile staine pe care le stiai, revin - nu exista pierderi de memorie. Mai apoi, totul este chestie de exercitiu. Cu cat folosesti mai des limba respectiva in comunicare, cu atat mai fluenata va deveni conversatia.
      Te pup. Seara faina!

      Ștergere
    2. Si mie mi s-a intamplat acelasi lucru, sa imi formulez in minte intrebari, fraze, iar atunci cand trebuia sa le spun...nimic :)). Un adevarat blocaj. Ai dreptate, fluenta are nevoie de mult exercitiu. Sper intr-o zi sa ajung sa visez in franceza :)!

      Ștergere
  16. Am vizitat foarte pe fuga (vizitat e mult spus) Parisul in 96. Ne intorceam din excursie (la liceu) - fusesem cateva zile in Anglia.
    Cand am plecat de acasa abia asteptam sa ajung acolo... citeam si foarte mult (am fost profil de limbi straine franceza engleza) si eram fascinata de Franta. Ei bine am ajuns probabil si prost.. sambata - un praf si o nebunie :)). Asta dupa Londra unde cateva persoane mersesera desculte pentru ca au avut probleme cu pantofii si nu se vedea nimic pe talpi.:))

    Mi-ar placea sa o vizitez Parisul pe indelete :).

    si.. da tare as fi vrut sa merg la parcul de distractii..:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu am fost la sectia filologie -istorie în treapta-ntâia, dar pe vremea mea, nu se faceau excursii decât în împrejurimile orasului :) Nici pâna astazi înca nu am fost la Londra :)) cu toate ca imi propun in fiecare an - sotul meu este insa marele vinovat, el nu doreste nicicum sa mergem sa vizitam capitala de pe Tamisa.
      În Paris am fost de 8-9 ori, dar mai am înca multe de vazut in acest minunat oras! :)))
      Îmi spunea prietena mea ca Disneyland este deja "depasit". Acum la moda este Parcul Astérix! :)
      Iti urez sa ajungi sa vezi tot ce iti propui!

      Ștergere
  17. Désolé surtout du fait que l'on ne voit pas, parmi les étiquettes appliquées sur la charcuterie exposée, du "pâté (ou bien de la "terrine") de fois gras de canard". Ni de biche ou de lièvre. Mais...ça va quand-même...l'offre suffit pour tout gourmet, n'est-ce pas ?! :)))
    Bien à vous tous !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hahahahaha! asa buna la franceza nu mai sunt, asa ca am luat textul si l-am introdus în google traduction ;))... si-acum pot zice pe-aia dreapta! tu as absolument raison!
      je te souhaite tout meilleur, aussi! ;)

      Ștergere
  18. Mai rau de atat nu se poate.Ma chinui sa nu mai manac seara si ce vad?Bravo tie!Daca tot ai fost acolo de ce sa te abtii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este Floarea draga! Si eu sunt de principiul: în concediu nu ai voie sa te retii la mâncare, mai ales daca poftesti! :)

      Ștergere
  19. In scoalã ne-au obligat cu rusa si germana; pentru limba rusa nu prea erau profesori; in ce priveste germana tinerii nu intelegeau ce rost are: nu existau filme germane, nu fredona nimeni cantece germane...
    In mod firesc, prima tara vizitata a fost Rusia; desigur, am fost plimbati si prin Kiev, Talin, Vilnius, insã atunci toata aceasta parte a lumii era URSS...
    PS.In Rusia nu era indicat sa vorbesti ruseste, deoarece puteai fi considerat un cetatean neloial al URSS; adica un fel de "bozgor" care nu-si da silinta sa ...
    Atunci mi-am dat seama ca limba germana este vorbita si apreciata inafara Romaniei... comuniste

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu am crescut auzind mereu adultii (mama, tata, bunicii) vorbind în jurul meu : orice limba straina învatata, ofera o sansa în plus nu doar în domeniul profesional, ci si cel social. Si mama m-a împins permanent de la spate, sa învat, sa învat, sa învat (parca si Lenin spunea asa ceva! ;))) Germana, franceza, engleza, latina, italiana... din toate stiam candva câte ceva ;)) Acum sunt prafuite toate... mai putin germana care a devenit limba de vorbire de zi cu zi.

      Ștergere
  20. mi-as fi dorit sa studiez limba franceza la scoala,continui sa cred ca este limba advartei elegante...
    cat despre seria ta de fotografii...sunt absolut delicioase :)
    te imbratisez draga mea draga,draga...iti multumesc si aici pentru ilustrata pe care mi-ai trimis-o...minunat Parisul noaptea :)
    eu m prins o noapte cu ploaie la Paris si pot spune ca a fost o noapte cu adevarat frumoasa :)
    te pupacesc :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga mea draga, iata ca ai facut o exceptie si te-ai aratat pe blog! tare dor ne este la toti de tine! e asteptam cu drag!
      franceza... da, exista moda domnisoarelor de pension! Toate familiile nobile isi trimiteau copiii sa învete franceza. Baietii deveneau studenti si fetele învatau mai departe goblen, pian, literatura :) apoi se maritau :))) Ce vremuri interesante!
      Ma bucur mult ca ai primit vederea! te pup

      Ștergere
  21. Cate minunatii in imagini :)
    Nici nu am vrut sa privesc si preturile. Poate ca mi-ar fi stricat placerea de a admira atata diversitate. :)
    Niste branzeturi mi-au facut cu ochiul :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Uau! Deja imi ploua-n gura dupa ce m-am uitat la poze! Cum ne putem gandi macar sa comparam ce e acolo cu ce avem noi aici!? Sa va fie de bine, dragilor! Cantarul mai poate astepta o saptamana doua, daca nu poate fi mituit cumva :)

    RăspundețiȘtergere