joi, 12 septembrie 2013

Acasa la Hugo



Cine nu s-a lasat în copilarie înduiosat de soarta micutei Cosette, cine nu a fost impresionat de numeroasele întorsaturi de destin din viata ocnasului Jean Valjean sau nu s-a lasat emotionat de actele de vitejie ale lui Gavroche, micul vagabond parizian cu inima de urias?! Nu cred ca exista cineva sa nu fi citit Mizerabilii, cel mai celebru roman al lui Victor Hugo! Recunoscut universal ca fiind cel mai bun roaman al secolului 19 si considerat una dintre capodoperele umanității, romanul a început sa fie scris în în apartamentul parizian al scriitorului din Place Royale, Place des Vosges de azi.
Nu m-am gândit niciodata ca voi ajunge sa vad masa la care a scris marele Hugo, sa ma plimb prin apartamentul lui, sa vad patul în care dormea sau salonul în care îsi servea masa, dar iata ca saptamâna trecuta am vizitat Casa Victor Hugo. Devenit muzeu, apartamentul de la etajul doi din Hôtel de Rohan-Guémen, a reprezentat timp de 16 ani resedinta pariziana a scriitorului si a familiei acestuia (1832 - 1848).
În acest apartament, Victor Hugo i-a avut deseori ca invitati pe Lamartine, Alfred de Vigny, Alexandre Dumas, Honoré de Balzac, Prosper Mérimée sau Sainte-Beuve cu care scriitorul era prieten.
Multe evenimente s-au petrecut în viata scriitorului, pe vremea când acesta a locuit aici: a fost investit cu titlul de Pair de France, a fost ales în Academia Franceză (1841), a dat consimtamântul de casatorie fiicei Léopoldine - cel de-al doilea copil din cei cinci pe care Victor Hugo i-a avut cu sotia sa, Adèle. Tot aici locuia si când a primit vestea tragicului accident prin care fiica Léopoldine a murit înecata în Sena împreuna cu proaspatul ei sot (drama de la Villequier).
În camera de lucru a acestui apartament au fost scrise cele mai importante opere: Lucrèce Borgia, Les Burgraves (Burgravii), Ruy Blas, Marie Tudor, Les Chants du crépuscule (Cântecele crepusculului), Les Voix intérieures (Vocile lăuntrice), Les Rayons et les Ombres( Razele și umbrele). 
Impresionante sunt toate fotografiile si obiectele colectionate de scriitor, prezentate în acest apartament amenajat în asa fel încât sa reprezinte cronologic etapele vietii lui Victor Hugo. 
Prin stradania lui Paul Meurice, romancier, notar, prieten devotat al lui Victor Hugo si executor testamentar al acestuia, a luat fiinta acest muzeu ce a fost inaugurat în anul 1902, cu ocazia centenarului nasterii lui Victor Hugo (n. 26 februarie 1802 - d. 22 mai 1885).





PS: Je vous demande pardon... Ca peste tot în muzee, fotografiatul este permis doar fara blit. Si parca dinadins, camerele interesante sunt prost luminate!

10 comentarii:

  1. Superb! Imi place sa vizitez case memoriale! Sa vizitez muzee unde sunt numai tablouri, mai putin, dar locurile unde au trait, au muncit si au iubit personalitati ale lumii imi place sa le vizitez si imi imaginez cum atingeau lucrurile, ce vedeau pe fereastra, unde si cum mancau si toate acele amanunte care raman in umbra cand e vorba de personalitatile carora le citim / vedem operele... Cand intru intr-o casa memoriala vad - si de restu' imi imaginez - cum a fost omul cutare, nu scriitorul, pictorul etc. Si imi place. :) O casa vorbeste despre om chiar mai mult decat operele sale, asa cred.
    Seara linistita sa iti fie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este intr-adevar emotionant! Draga Diana, constat cu placere ca simtim la fel, exact acestea sunt sentimentele care ma cuprind si pe mine cand pasesc in casa unui mare om de arta si cultura. Petetii acelei case transmit parca unde, facand posibila legatura peste timp cu epoca in care casa nu era un muzeu.
      Buna dimineata! Sa ai o zi superba si plina de noroc, chiar daca e vineri 13! :)

      Ștergere
  2. Am citit „Mizerabilii” și chiar e o carte frumoasă! Cât de interesant este ceea ce spui... Mie îmi place istoria (cred că am mai spus-o) și tot ce se leagă de ea! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am vizitat-o si eu anul trecut. Intr-adevar este emotionant sa patrunzi parca in "intimitatea" unei personalitati ca Hugo.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulţumim, Carmen, pentru această incursiune. Nici eu nu m-am gândit că voi vedea casa lui Hugo. Multe lucruri frumoase ne înveţi tu aici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga mea, ma bucur ca m-ai însotit! te pup

      Ștergere
  5. Deosebit de frumoasa locuinta maestrului. Am citit inca din copilarie povestea lui Cosette si m-a induiosat apoi, ceva mai mare, am citit Mizerabilii.
    Tapetele sunt cam complicate si incarcate, dar totul mi se pare extrem de frumos. Acel mic birou...e splendid.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumos muzeul! Multumim pentru turul virtual!

    RăspundețiȘtergere