marți, 16 iulie 2013

Creta (8) - Cu Rimas la Knossos


Atât în avion - din München, cât si cu autocarul - de la aeroport la hotel, am calatorit împreuna cu o familie tânara ce avea o fetita micuta si delicata, cu ochisori ca maslinele negre, parul ondulat si neobisnuit de lung pentru un bebe. În fata receptiei ne-au rugat sa-i ajutam sa completeze formularul de sosire în hotel si asa am aflat ca Rimas s-a nascut acum 11 luni în München iar parintii ei sunt refugiati din Siria, cu azil politic în Germania. Ea -Iman (aproximativ de vârsta fiicelor mele), a urmat un curs de limba germana pe timpul sarcinii. El - Rafid, nu a avut timp, s-a angajat rapid la o spalatorie auto, preluînd cu seriozitate întretinerea familiei.
I-am admirat pentru faptul ca asa, din venituri modeste, au avut ambitia de a petrece un concediu deosebit, de altfel bine-meritat dupa multele încercari grele prin care au trecut!
I-am întâlnit de cateva ori în zilele urmatoare, în complexul hotelier si am observat ca sunt foarte retinuti si fara experienta, de aceea am hotarât împreuna cu sotul meu sa îi invitam sa vizitam împreuna capitala insulei si Palatul Knossos, oferindu-ne sa preluam în totalitate costurile excursiei. S-au bucurat si au acceptat imediat!

A fost însa greu sa întretinem o conversatie pentru ca Rafid nu vorbea decât limba araba, dar Iman, care întelegea germana dar avea probleme în formularea propozitiilor, traducea, încercând sa mentina legatura între noi.
De cum am pasit printre ruinele acestui palat maret mi-am dat seama ca cei doi sirieni nu auzisera niciodata despre civilizatia minoica, de aceea am încercat sa le explic câte ceva, atragându-le atentia ca unor copii de scoala asupra frescelor, coloanelor, fara sa îi obosesc cu prea multe informatii. Pareau ca au înteles, pentru ca Iman se minuna mereu, rostind un "oooooo" prelung si traducea imediat sotului, care parea deasemenea deosebit de impresionat...


Knossos este cel mai mare sit arheologic datând din epoca bronzului. Dealurile din jurul palatului au fost locuite înca din neolitic, 7000 î. Ch. aici existand primele semne de civilizatie europeana. Palatul a fost ridicat în anul 2000 î. Ch. si potrivit lui Homer, pe Creta existau pe atunci, 90 de orase mari si prospere, cu palate spendide, Knossos fiind cel mai mare si totodata resedinta regala. În urma unui cutremur, palatul a fost distrus si pe temeliile vechi s-a ridicat un alt palat, în anul 1750 î. Ch. Noul palat a reprezentat realizarea cea mai de seama a civilizatiei minoice.
În anul 1900, arheologul englez Sir Arthur Evans a descoperit urmele palatului si lucrarile arheologice au durat timp de 30 de ani. Astfel s-au scos la iveala importante informatii în legatura cu cea mai dezvoltata civilizatie antica din Europa. Gigantul complex din Knossos reprezinta apogeul culturii minoice. Palatul a fost conceput de arhitectul Daedalus pentru regele Minos al Cretei si a fost construit din piarta si lemn de chiparos. Dispus pe mai multe etaje, palatul a ocupat 21.000 m², având peste 1300 de încaperi, dintre care 800 au putut fi în zilele noastre clar delimitate. Existau camere ceremoniale, apartamente de locuit, încaperi pentru depozit, apeducte si sistem de canalizare. Knossos nu a fost doar resedinta administrativa si religioasa a insulei ci a reprezentat si rezerva regatului. 400 vase enorme, numite Pithos, în care erau puse spre pastrare vinuri, ulei de masline, cereale si miere, dovedesc realizarea unei rezerve de peste 78.000 litri! Se presupune ca în secolul 16 î. Ch. existau în Knossos aproximativ 100.000 locuitori.

Cu toate ca mitul grecesc al lui Tezeu, al Ariadnei si al Minotaurului din labirint este asociat cu Palatul Knossos, se pare ca minonienii erau pasnici, optimiști, iubitori ai plăcerilor vieții, în nici un caz nu erau violenti, sângerosi sau nemilostivi. Analizând frescele viu colorate, se observa oameni veseli, mai mult petrecând si nu scene militare sau razboinici, ca spre exemplu în piramidele egiptene. În plus, populația se simțea în siguranță, deoarece palatele și orașele nu erau fortificate și secole de-a rândul soldații cretani nu au purtat armuri. Conform legendei, orasul Atena trimitea regelui cretan Minos în fiecare an, drept tribut, tineri si fecioare, acestia fiind sacrificati Minotaurului - monstrul jumatate om, jumatate taur, care locuia în labirindul palatului. În realitate, erau sacrificati doar tauri si singurii expuși pericolului erau acrobații, antrenați să execute salturi peste tauri la anumite sarbatori.
Spre finalul vizitarii palatului, Iman m-a întrebat: "Este foarte frumos si interesant, dar de ce nu au fost terminate camerele?!"

Exista o multime de cauze pentru care uneori nu întelegem lumea de jur-împrejur, dar aceasta nu înseamna ignoranta... De aceea nu i-am judecat nicicum pe cei doi tineri sirieni. Le-am explicat înca o data cât am putut de simplu ca acest muzeu în aer liber reprezinta ruinele palatului distrus în anul 1380 î. Ch. când explozia vulcanului de pe insula Thera (astazi Santorini) s-a resimtit pe toate cele trei continenete iar Creta, fiind în imediata apropiere, a fost devastata de gigantica unda postseismica. Se presupune ca timp de câteva generatii, insula nu a mai putut fi locuita si ca aceasta este cauza disparitiei civilizatiei minoice.
Chiar daca parintii lui Rimas nu au înteles prea mult din aceasta plimbare, fetita se va putea  lauda peste cativa ani, când poate ca va învata la scoala despre civilizatia cretana, ca pe o banca în parcul palatului i-a fost schimbat pampersul. Dulcica noastra mascota a fost tare cuminte, nu a avut pretentia decât sa primeasca o sticluta cu lapte. A râs de câte ori a simtit ca este privita cu drag, în rest si-a supt cele doua degetele - exact în acelasi mod ciudat în care o facea si Ralucuta mea :)

Dupa ce am facut o pauza de un frappe, ne-am urcat într-un citybus cu etaj si fara geamuri si am facut turul capitalei Heraklion, ascultând muzica traditionala cretana si explicatiile înregistrate pe banda si transmise în casti, în legatura cu monumentele din zona în care ne aflam.
Vântul s-a jucat în buclele lui Rimas, careia tare mult i-a placut calatoria. Candva a adormit în bratele mamei.

Spre seara ne-am reîntors la hotel. Cei doi ne-au multumit pentru ocazia pe care le-am oferit-o de a vedea si altceva decât parcul si piscinele hotelului. Au tinut neaparat sa acceptam invitatia de a-i vizita acasa, în München si am promis cu drag ca o vom face.
PS: mai multe poze cu Rimas - mâine, la Miercurea fara cuvinte ;)

24 de comentarii:

  1. Superb! Mulţumesc pentru călătorie :)
    A fost o încântare!

    Drăguţă fetită; dar pare mai mare de 11 luni..
    Mă bucur pentru voi şi pentru ei. Uite-aşa se poate lega o prietenie trainică! :)

    Pup, o zi minunată!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu multumesc, Anastasia draga, ca-mi esti alaturi :)
      Pare doar din cauza ca nu ma pricem eu prea bine sa fotografiez copii dulci ;) Te asigur ca era ca o papusica! micuta si fragila.

      pup si eu. O seara faina!

      Ștergere
  2. Mi-au plăcut mult și povestirea despre Knossos, și fotografiile, dar cel mai mult mi-a plăcut gestul vostru. Cred că ați simțit o mare mulțumire sufletească ajutând tânăra familie să ia contact cu ceea ce este numit ”leagănul civilizației europene” din Creta.
    Felicitări, Carmen !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zina draga, intreaga insula este o COMOARA! Mare soare, munte, vegetatie luxurianta, mituri, legende... totul e deosebit!
      Multumesc pentru apreciere, nu am facut mare lucru :) Sa-ti povestesc o alta intâmplare: acum cativa ani, mama se întorcea cu trenul din statiune, unde fusese la tratament. In compartiment a calatorit cu doua studente din Norvegia care calatoreau prin România cu rucsacul în spate. Cum s-o fi înteles, nu stiu. Mama pe franceza, tinerele pe engleza si germana :))în orice caz, mama le-a invitat sa viziteze si Sibiul, oferindu-se sa le gazduiasca (gratis, bineînteles). Au acceptat bucuroase si peste câteva zile au sunat la telefon ca sunt în gara Sibiu :) Au locuit cateva zile la mama. Apoi i-au trimis carti postale si felicitari de sarbatori si câtiva ani la rând, cele doua fete au venit pentru cateva zile la Sibiu (una dintre ele se chiar îndragostise de un student Sibian). Ultima scrisoare continea fotografii de la nunta lui Möritz ;) Eu traduceam si scriam înapoi, in numele mamei :) Nici nu mai stiu... trebuie sa o întreb pe mama daca mai are vesti din Oslo.

      Ștergere
  3. o fapta buna care sigur nu va ramane nerasplatita ! frumoase locuri Carmen !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. rasplata a venit :) am vazut trei chipuri luminate de zâmbete! ;)

      Ștergere
  4. Ce dragut! Ati facut un gest foarte bun. Uite asa se pot lega prietenii frumoase.
    Zi minunata draga Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. întâmplari din viata, care poate nu se vor uita prea repede :)
      O seara minunata, Larisa draga!

      Ștergere
  5. Ce gest frumos! Splendid...Mai rar oameni asa in ziua de astazi...
    Fetita celor doi e o minunatie...Ochii aceia mari sar din fotografie si iti intra direct in suflet!
    Ma bucur ca ati avut un concediu grozav intr-un loc unic!
    Multi pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oricine trecea pe lânga Rimas, se oprea sa-i admire ochisorii si sa o mângâie pe mânute sau picioruse. Ca rasplata, gurita ca un nasturas, se deschidea într-un zâmbet urias :)) Nu avea niciun dinte mamaruta! ;)) tare haioasa era!
      Te pup draga mea. Imbratisari

      Ștergere
  6. Frumoasa postarea! Abia asteptam sa ne povestesti despre palatul din Knosos, despre care citeam cu pasiune in copilarie, in Legendele Olimpului... Este minunat sa ajungi sa vezi "pe viu" toate aceste minunatii ale istoriei stravechi. Ramai mut numai cand afli cate mii de ani vechime are civilizatia cretana... Ce istorie stralucita. Pacat ca multi dintre semenii nostri habar nu mai au despre istoria extraordinara a omenirii... Si nu ma refer la cei care poate nu au avut ocazia sa invete in scoala istoria, cat mai ales la cei care, desi au trecut prin scoala, n-au ramas cu nimic de acolo. Si tocmai dintre acestia ajung prin locuri deosebite si isi "etaleaza" din plin ignoranta, in fata "pietroaielor" despre care nu inteleg nimic.
    Frumos gestul de a le oferi acelor tineri o plimbare din care sigur au invatat multe. Si cand ma gandesc ca si sirienii au o istorie straveche.... Foarte dragalasa fetita lor!
    O zi minunata, draga Carmen! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poti sa crezi ca eu mi-am adus aici o lada cu cele mai iubite carti si una dintre ele este Legendele Olimpului? :)) si eu eram fascinata în copilarie de aceste povesti! Ma bucur enorm ca am avut sansa sa ajung pe insula Creta! am vazut multe locuri deosebite. Am avut un concediu superb!
      Multumesc mult ca mi-ai fost alaturi în aceasta plimbare în Palatul Knossos.
      Noapte buna, Alex draga! precis ca împreuna cu sotia ta, o pregatiti de culcare pe fetita voastra dulce :)

      Ștergere
  7. Foarte frumos gestul vostru. Ma inclin!
    Locurile sunt fantastice! Nici nu se putea altfel....:)
    Abia astept sa o vad pe micuta bucalata mai in detaliu...e o dulce!
    Pop!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Insula Creta este absolut un PARADIS! neaparat sa o pui pe lista ta de concedii!
      pupici. Noapte buna!

      Ștergere
  8. Cunosc cateva familii de sirieni.Sunt niste oameni loaiali si seriosi.Sunt convinsa ca n-or sa uite niciodata oferta voastra si cand vor putea se vor revansa.Referitor la istoria Cretei,nici eu nu stiam mare lucru.Noroc cu tine ca esti o profesoara de exceptie.O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. fara îndoiala ca sirienii sunt oameni buni, loiali si seriosi... Peste tot in lumea asta exista oameni buni. Tare mi-as dori ca fetele mele sa întâlneasca oameni buni în drumul vietii lor!
      Intotdeauna ma gândesc ca daca copilul meu ar fi într-o situatie similara, ce bine ar fi sa primeasca de la cineva ajutor dezinteresat. Asta ar fi "rasplata" de care m-as bucura!
      Noapte buna, Floarea draga.

      Ștergere
  9. Minunata calatorie si iti multumesc. Nu stiu cand voi ajunge in Creta, dar pot sa stiu ce voi face daca ajung prin zona - o iau pe urmele voastre. Frumos gest din partea ta sa ii ajuti, e un gest mai mult decat laudabil. Unii zic ca ajuta dand bani, dar uneori sau deseori gestul de genul celui de care ne-ai povestit fac mult mai mult decat sa le fi pus in mana banii si sa le zici faceti cu ei ce credeti. Ei raman cu amintirile.
    Ridic palaria in fata ta!
    P.S. Te rog sa introduci link-ul de la blogul meu, in tabelul cu WW, in cazul in care eu nu reusesc, caci voi programa articolul.
    Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga Tina, sper din suflet sa ajungi sa vezi Creta cu ochii tai. este un tarâm fascinant! multumesc pentru aprecieri. Te îmbratisez. Noapte buna!
      PS: cu multa placere te voi înscrie la MfC :)

      Ștergere
  10. La cat de frumos explici,crede-ma caai putea deveni profesor de istorie,geografie,romana,sigur si matemetica tinand seama de meseria ta,iar elevii te-ar urmarii,te-ar asculta,ar invata.
    Asa am facut si eu si in aceasta seara urmarindu-va printre ruine.
    Acea tanara familie se poate considera tare norocoasa ca v-au intalnit.
    Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga Angi, îti multumesc pentru frumoasele cuvinte, esti o draguta! Sincera sa fiu... copil fiind, visam sa devin profesoara de engleza. Mai târziu, în timpul studentiei, mi-am spus ca a fi profesor universitar este cea mai frumoasa meserie! sustin asta înca si azi! Spiritul iti ramâne vesnic tânar, având contact permanent cu generatia tânara - studentia fiind vârsta idealurilor marete, a curajului si abnegatiei!
      Noapte buna! :)

      Ștergere
  11. O postare ca o gura de aer proaspat. :)
    Dulce foc micuta papusica siriana. Este fetita cu ochelarii aproape cat ea, de la reflexii, nu-i asa? :) Aprecieri si felicitari pentru gestul delicat si ajutorul ca ghizi pentru tanara familie. :)
    Civilizatia minoica a fost minunata, ceea ce a ajuns la noi pana azi demonstreaza cu prisosonta acest lucru. Pe mina ma fascineaza albastrul minoic, de culoarea apei marii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. exact Elly draga, Rimas este papusica din spatele ochelarilor :))
      Ma bucur mult ca ti-a placut plimbarea si-ti multumesc pentru cuvintele calde!

      Ștergere
  12. cat de bine recunosc caldura si bunatatea ta in spatele acestor randuri si pe Helmut mereu intr-un gand cu tine ! :)
    gestul vostru a fost minunat,sa arati o bucatica de lume disparuta unor oameni care abia acum incep sa vada cat de vasta si plina de lucruri frumoasa este lumea asta e un lucru minunat...
    micuta e dulcica foc,pe drept cuvant nu te poti decat topi dupa ea :)
    te imbratisez draga mea draga,draga >:D<

    RăspundețiȘtergere
  13. O fapta frumoasa si o excursie minunata!
    Fetita este adorabila, seamana cu mama sa.

    RăspundețiȘtergere