sâmbătă, 1 iunie 2013

Omul frumos

"Acum cativa ani ma duceam în America si avionul s-a oprit pentru o escala în Timisoara. Iar de acolo s-a urcat în Boeing-ul modern un sat întreg de babe, îmbracate în negru, ca dintr-un film de Kakoyanis, înfofolite, legate, grase, cu papornite, de parca mergeau cu rata. În sinea mea, am gândit stânjenit ca asa se strica imaginea României în lume. Pe vremea aceea credeam ca imaginea e importanta, nu România.
Dupa ce am trecut Atlanticul si ne apropiam de destinatie, cu o ora înainte, ni s-a dat sa completam niste formulare, destul de agresive, care te anchetau în toate dimensiunile tale de calator.
Am avut sentimentul ca tot avionul dadea teza la limba româna. În starea aceasta de examen, m-am pomenit cu vreo cinci babute lânga mine, care mi-au spus cinstit: "Scrie-ne si noua, maica, aici, ca noi nu stim nimic!" Si astfel, eu le întrebam din chestionar si ele îmi raspundeau din inima:
- Când te-ai nascut, mama?...
- 1877.
- Câti copii ai?
- 11.
Si-asa mi-am dat seama ca stateam de vorba cu Independenta Romaniei.
A început sa se clatine avionul. Avionul se clatina si la toti ne-a fost frica, inclusiv mie, asta cu imaginea Romaniei în lume. Mi-am pus centura, stewardesele au plecat si ele speriate. Babele, în schimb, stateau langa mine si se sprijineau de partea de sus, ca si cum ar fi mers cu rata. Zic:
- Maica, stai jos, ca a început furtuna. E pericol sa ne prabusim. Nu ti-e frica?
- Lasa, mama, raspunde babuta, mi-am facut o cruce, la Dumnezeu nu insist!... Ajunge.
În siguranta ei stateau doua mii de ani de crestinism. Iar eu, pe langa babuta, eram un puric. Eu eram imaginea de azi a Romaniei în lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna. Babuta m-a reîncrestinat într-o fractiune de secunda si, astfel, am vazut din nou Omul Frumos".

16 comentarii:

  1. Draga me!
    Cu aceasta postare mi-ai adus aminte de draga mea mama (soacra) cand a zburat prima data cu avionul! :))
    Socrul meu, care era asa o fire mai neîncrezatoare, zice:
    "Pacat ca nu am numarat si crucile pe care le-a facut maicata în avion, aflam poate exact distanta parcursa în metrii" :))
    Happy Weekend, pupici!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce fragment superb! Dan Puric este un filosof modern, pe intelesul tuturor. N-am citit inca ceva scris de el dar si scriitura ii e la fel de autentica, plina de savoare si verva ca si vorbirea libera pe care i-am apreciat-o de n-ori la televizor.
    Textul e cuceritor. "Icoana neamului dintotdeauna"...e atat de frumos si de maret spus.
    Multumiri pentru acest frumos text, draga Carmen! :)
    Happy weekend!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dan Puric are un mod de a spune lucrurile de-ti dau lacrimile si gandesti altfel...Am mai citit din textele lui. Niciodata o carte, dar nu stiu daca as rezista la asemenea valtoare de sentimente.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Mi-am facut odata cruce la Dumnezeu, nu insist. Ajunge". Textul asta ma duce cu gandul la bunica mea, care desi n-a facut scoala, nu stia sa scrie si sa citeasca, era o femeie foarte inteleapta. Frumos fragment, multumesc, Carmen draga!
    HW!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am citit această povestire pe Facebook mai demult. Este emoţionantă şi plină de povaţă.

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, zborul cu avionul te face sa te gandesti mai mult la Dumnezeu...
    Happy weekend, Carmen !

    RăspundețiȘtergere
  7. Superbă ideea ta! Citeşti Dan Puric!?! Ce mult mă bucur!
    Weekend plăcut, draga mea!
    La mulţi ani, cu împliniri şi bucurii fetelor tale şi... copiilor din voi doi! :)
    pup, weekend cât mai frumos!

    RăspundețiȘtergere
  8. Weekendul se cam apropie de sfârşit. Să ai o duminică plăcută şi liniştită.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cât de minunat de simplu exprimat...Mi-ai făcut pielea de găină cu acest Fragment.... Acum vreo câțiva ani am citit ceva de Puric ...și nu am putut lăsa cartea până n-am terminat-o ...Scrie simplu, din inimă, pentru toți și despre toate.

    Foarte frumos, Carmen1 La mulți ani tuturor copiilor de toate vârstele! Weekend plăcut!

    RăspundețiȘtergere
  10. Frumoasa poveste!
    O mai citisem si mi-a placut!
    Seara faina, Carmen!

    RăspundețiȘtergere
  11. Emoţionant pasajul. Eu n-am citit Dan Puric până acum dar fragmentul de mai sus m-a convins că trebuie să o fac. :)
    O duminică frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumoasă şi pilduitoare întâmplare. Să sperăm că şi pentru generaţiile ce vor urma, vor mai fi astfel de bătrâni frumoşi şi înţelepţi....

    RăspundețiȘtergere
  13. Un pasaj emotionant!
    O duminica asa cum iti doresti!

    RăspundețiȘtergere
  14. Frumoasa metafora, de fapt ,Dan Puric este expert in povesti din acestea cu talc.

    RăspundețiȘtergere
  15. Mi-a mancat Antisapm-ul comentariul :))

    RăspundețiȘtergere