sâmbătă, 23 martie 2013

Întâlnirea (II)

[partea I]
Atunci când nu povesteau despre calatorii, doamna Clara îl ruga pe Radu sa îi citeasca. Alegeau texte anume sau "trageau" ca la loterie, unul din volumele ce îmbracau, pe rafturi de la podea la tavan, peretele lung al salonului. Poezie sau proza, filozofie sau teatru, biografii, autori români sau straini, alegeau texte de-a valma, pe care le comentau mai apoi împreuna. Fascinat, Radu constata ca doamna Clara cunostea multe texte pe derost. Erau seri deosebite, în care notiunea de timp se dilua...  Nu de putine ori îi prinsese miezul noptii înca la "ceaiul de la ora 5". Dupa astfel de seri, Radu asemuia urcatul scarilor spre mansarda lui cu drumul ascendent spre realizarea intelectuală.
Era înca foarte tânar si singurul lui succes era rezultatul la învatatura. Nu avea prieteni, doar câtiva buni colegi. Principiul vaselor comunicante l-a învăţat să-si împarta timpul în mod realist, întelegând unde trebuie sa puna mai mult şi de unde sa ia, ca să poata da mai mult. Datorita seriozitatii cu care se concentra asupra studiului, era catalogat înca din primii ani de scoala, drept tocilar. Nu suferea din aceasta cauza si cu mult noroc, în fiecare etapa a vietii sale s-a gasit în apropiere, persoana potrivita care i-a asigurat echilibrul si legatura cu viata sociala. Acum exista doamna Clara.
Hotarârea facultatii de a-si trimite studentii imediat în vară, pentru un an în practica în strainatate, a venit ca un fulger peste Radu. Tocmai acum, când totul părea așezat perfect pe făgașul dorit! Nici nu s-a uitat peste oferte. Erau tari din Africa si Asia si notele pe care le avea îi permiteau sa aleaga oricare din destinatia de practica. Oricând ar fi gustat aceasta oferta ca pe o perfecta provocare de a se perfectiona, nu însa si acum, când se simtea legat aici.
Cu inima strânsa, în dupa-amiaza zilei a facut comunicarea doamnei Clara care, cu toate ca a parut pentru scurt moment surprinsa, a scapat un oftat ce a sunat "a usurare". Ba chiar lui Radu i s-a parut ca vede un licar de bucurie în ochii batrânei doamne. Consternat, a bânguit o scuza si nu a ramas la ceai în ziua respectiva. Nemultumirea i se dublase si spera ca urmatoarea lor întâlnire sa îi infirme ciudatele sentimente proaspat iscate.
În serile ce au decurs, subiectul nu a mai fost deschis si doamna Clara a condus mai toate discutiile spre tema calatoriilor în timp. Discutii din perspective literare sau filozofice sau provocari teoretice în a glisa pe axele temporare. La început, Radu a crezut ca - asa cum se întâmpla deseori persoanelor vârstnice, doamna Clara cauta sa încheie câteva socoteli cu trecutul, încearcând sa reevalueze ceea ce a trait cândva, din perspectiva prezentului. A înteles însa ca discutiile îl vizau doar pe el. Era provocat sa caute si sa marcheze punctele cheie din trecutul lui, spre a descoperi daca alegerea de a deveni medic a fost doar o meteahna de elev constiincios sau o predestinare. Acum îsi vedea întreaga viata din alta perspectiva si nu mai era sigur pe nimic...
Tema devenise o obsesie. În fatalism nu credea. Simtea însa ceva ciudat... Era pregatit pentru ceva anume, însa nu stia ce. Avea nevoie de un indiciul si stia ca doamna Clara i-l putea da.
(continuare: Partea III-a)

17 comentarii:

  1. hmmm, foarte interesanta proza scurta
    deja mi-am creat personajul in minte, intr-unul chiar real, care mi-a atras atentia in ultima vreme.
    Ai lasat loc la multe sensuri care pot lua parte la "un ceai la ora cinci".
    Doamna Clara, desi o femeie inteleapta prin natura varstei, este mai mult decat o confidenta, la un moment dat devine chiar un psiholog, caci, ma gandesc eu de n-ar fi un psiholog ... o femeie, ce ar fi pentru un barbat tanar? Ca doar nu i-ar putea fi iubit? evident intrebarea retorica fiind pusa prin prisma diferentei de varsta.
    Desi, nici aceasta ipoteza n-ar fi exclusa, cum este elocvent in Dama cu camelii sau chiar mitul lui Oedip... dar nu incerc mai mult sa comentez in ceea ce ma depaseste, sunt doar pareri si ceea ce m-a determinat sa fac niste legaturi.
    Reusita creatie ai reusit sa faci cititorul sa reflecteze

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anca draga mea, mi-a placut teribil analiza pe care ai facut-o situatiei eroilor mei :) Esti o dulce!
      te îmbratisez. O seara minunata iti doresc!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. draga de tine! apreciez mult ca ma sustii. Pupici

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. ai fost deci "prezent la datorie" :) multumesc!
      iti doresc o seara cat mai placuta si un start bun in saptamâna ce urmeaza!

      Ștergere
  4. Carmen, sper ca povestitorii parfumați să nu rateze prima parte, dar și pe ultima...Poate ar fi fost bine să atașezi totul odată cu publicarea ultimul fragment. Ar fi păcat să se piardă farmecul întregului unei povești scrisă atât de frumos...Ai imaginat personaje excelent descrise, momente unice, întâlnirea pe care destinul o pune la cale adesea. Iar când doamna Clara a avut acel licăr de bucurie în ochi aflând că Radu va merge în practică în Africa, am bănuit că...Dar mai bine citesc partea a treia, care va rezolva acest mister scris cu artă. Mulțumesc, mă bucur de o lectură care îmi palce, dragă Carmen! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga mea Mirela, tu stii foarte bine ca - si aici ma refer stric la cititorii membrii ai Clubului Povestii Parfumate, s-au plâns ca povestile sunt prea lungi! si sincera sa fiu, simt imediat pe aceia care scriu doar asa, sa lase urma ca au trecut pe acolo! au mai bifat un blog! si asta doare, mai mult decat daca nu ar fi scris nimic! urasc asemenea comportament, si in grupul nostru sunt cateva persoane care procedeaza asa! consider ca este foarte urât!

      Ștergere
    2. Am omis fara sa vreau cuvantul "comentariu" cauza din care probabil nu m-am facut clar inteleasa.
      Deci repet: sunt cativa membrii ai Clubului care lasa conentarii la povestile publicate, doar asa, fara sa citeasca textul. Doar ca sa "isi faca datoria" de a comenta!

      Ștergere
    3. Mi se intampla sa nu am timp suficient pentru a trece pe la toti cei care scriu povesti parfumate. Decat sa las comentarii doar asa, pentru a da impresia ca am citit, mai bine astept ziua in care am timp.

      Ștergere
    4. Nici eu nu pot scrie ceva, orice, doar sa se vada ca am trecut pe acolo. Cand nu am timp, atunci nu am si nu vizitez nici macar pe ce care imi sunt dragi. Si de comentat, comentez doar acolo unde textul sau imaginea imi transmit ceva...
      Blogul este si va ramane pentru mine o portita de relaxare :-) fara obligatii, fara datorii.

      Iti doresc un start perfect in aceasta ultima saptamana din martie. :-)

      Ștergere
  5. Sustin si eu ideea Mirelei, de a atasa totul in acelasi loc, pentru ca povestea sa fie intregita si cititorii sa se poata desfata cu ea. Nu cred ca este terminata... Cumva, ar trebui sa avem o explicatie si pentru disparitia sotului doamnei Clara.
    Inca o data, felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc mult Vienela! sincer, povestea mi-am conceput-o pe tema "Prima întâlnire" si ideile colaterale, sunt doar exercitii estetice :))

      Ștergere
  6. Mie imi place misterul. Misterul face ca o creatie literara sa fascineze. La fel ca tine, imi place sa las tot felul de mici intrebari in texte...mici nedumeriri. E ca in viata. Nici in viata nu avem raspunsuri pentru tot ceea ce traim, ce ni se intampla.
    Si in partea doua povestea e la fel de fermecatoare iar personajele se contureaza tot mai placut... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa este Elly, ai simtit exact asa cum simt si eu. Frumos te-ai exprimat, multumesc!
      Iti doresc un start bun in noua saptamana! :-)

      Ștergere