vineri, 2 noiembrie 2012

La spital



Nu mai stiu daca v-am povestit ca în timpul concediului în România din luna iunie 2012, pe când eram în Brasov, printre multe altele am vizitat si Turnul Vânatorilor. O scara lunga din lemn, cu trepte înguste, duce spre etajul superior al expozitiei si ofera o priveliste minunata asupra orasului, de pe terasa ce se deschide în exterior. Afara ploua si lemnul podelei si al scarii era ud. La coborâre, sotul meu a alunecat si nu s-a mai oprit decat la baza scarilor! S-a opintit cu cotul în fiecare treapta, în încercarea zadarnica de a stopa caderea... S-a ales cu o durere groaznica în umar, cot si coaste dar a sperat ca nu este nimic rupt si a refuzat sa mergem pentru o consultatie în spital. Durerile au disparut treptat, mai putin durerea din umar, care s-a accentuat pe masura ce lunile au trecut. În luna septembrie ajunsese sa nu mai poata sa îmbrace singur un tricou! Asa ca, s-a hotarât sa ceara sfatul medicului de familie. Au urmat o serie de radiografii si consultatii la specialisti ortopedie, ultima fiind o RMN (rezonanta magnetica nuclear) pe baza careia s-a stabilit clar ca are o ruptura de tendoane (la umarul stâng). Situatia s-a tradus astfel: ori se supune operatiei ori ignora si suporta ma departe durerile care acum apar doar la anumite miscari, dar care vor deveni permanente si în final, vor determina imobilitatea bratului. Sotul meu, mare iubitor de sport, nici nu ar concepe asa ceva, deci groaza ca nu ar mai putea misca bratul i-a înfrânt groaza de operatie si... a acceptat programarea pentru interventia chirurgicala: 31 octombrie. Sub narcoza totala, se face incizia, se slefuieste osul, se dau gauri si se fixeaza tendoanele în "dibluri"! - o operatie "de rutina" ce dureaza mai bine de o ora. Durerile postoperatorii sunt atât de mari încât este nevoie de injectare regulata a unor analgezice puternice, direct pe nervul bratului - ceea ce se face prin intermediul unui furtunel, montat pe sub barbie, prin umar, direct la locul afectat, înca din timpul operatiei. Este o pompita pe care Helmut o poarta permanent într-o geanta pe umarul sanatos, fie ca merge doar la baie sau face o plimbare pe coridorul spitalului. Fotografiile sunt facute, prima - miercuri, la internare, cu ocazia "cazarii" în clinica si a doua, ieri dupa-amniaza, la o cafea în cofetaria spitalului, la povesti cu un prieten venit în vizita.
Mâine, adica trei zile dupa operatie, are voie sa vina acasa :) Vor urma trei saptamâni de repaus total al bratului, apoi alte câteva saptamâni de gimnastica medicala de recuperare. Totul depinde de organismul si vointa fiecarei persoane în parte. Sotul meu este "un luptator" si stiu ca rezultatele pozitive nu vor întârzia sa apara. Acum, bratul nu este imobilizat în ghips ci doar sustinut de o manseta elastica, fixata cu curele de corp... Eu lucrez si Helmut va fi singur acasa între 9 si 11 ore zilnic, dar sper sa ne descurcam cât se poate de bine, pâna când va putea sa-si foloseasca din nou ambele brate.
Si uite asa, nu vom putea uita niciodata vizita din Turnul Vânatorilor!

(sursa foto 4: Panoramio)
PS: Spitalele în Germania sunt gen hotel 3 stele - pentru cei asigurati medical statutar (Gesetzliche Krankenversicherung), adica internarea se face în camera cu doua paturi, baie si WC, telefon, televizor si radio;  mâncarea se comanda individual, o zi înainte, din cartea de meniu a restaurantul spitalului. Exista o echipa de medici si o armata de asistenti si infirmieri ce asigura tratamentul si supravegherea 24 din 24 de ore. Orice pacient poate chema în orice moment asistentul de serviciu, printr-o simpla accesare  a butonului de apel, situat la pat precum si în baie.
Paturile se regleaza pe baza telecomandei, putând ridica sau coborâ partea de cap sau de picioare a somierei. Lenjeria de pat si prosoapele sunt schimbate zilnic. Toate serviciile sunt calitative si nu este nevoie de "cadouri" pentru a obtine o atentie deosebita!
Noi, platim lunar 15,5% din salariu pentru asigurarea medicala si beneficiem de gratuitatea majoritatii serviciilor medicale. Pacientii asigurati privat, se bucura de un tratament de lux (ex.: în spital, camera single sau la cabinetele medicale, timp de asteptare minimal în vedera unei consultatii),  dar si costurile sunt pe masura. Spre exemplu, doar ziua de operatie, ce presupune pregatirea salii, a instrumentalului, onorariul medicilor - chirurg si anestezist, al asistentilor si celorlalti participanti la interventia chirurgicala, costa aproximativ 10 mii de euro - suma pe care Casa de Asigurari o preia în totalitate, în cazul pacientilor asigurati legal.

29 de comentarii:

  1. Multă sănătate soţului tău, Carmen! Domnul să vă întărească, să treceţi cu bine prin această perioadă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumim mult, Anastasia draga! numai ganduri bune, înapoi :)

      Ștergere
  2. Multa sanatate sotului tau draga mea draga! Si la noi este la fel cu spitalele, depinde si de genul de asigurare dar "stelele" sunt exact la fel! Nu mai vreau sa aud de ele cu tot luxul lor! Am stat cred ca puse asa cap la coada vre-o 5 luni cu sotul meu prin ele! Nu doresc experienta asta nimanui! Carmen ai un mail ptr mine? Al meu e pe blog!
    Te pup si numai bine va doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ai dreptate, Minnie draga! daca esti suferind, durerea nu ti-o ia nimeni! vrem sau nu sa credem, sanatatea este cea mai de pret, pe Lumea asta! nicio bogatie din lume
      nu o poate reface! Dar, cu cat suntem mai tineri, cu atâta credem mai putin, si când ajungem sa fim convinsi de aceasta, de cele mai multe ori este prea târziu. Dar... speranta moare ultima si la o anumita vârsta, speram sa ne mearga bine si ne straduim sa pastram atât cat mai avem din sanatate.
      Eu nu am fost în spital decat o data în vita mea, la 16 ani cand am facut o enterocolita. De atunci, doar in maternitate am mai trecut prin paturi de spital. Doamne multumescu-ti! Sotul meu deasemenea a fost sanatos ca un brad-de-munte, si mare sportv - alergator de maraton, pana anul trecut când a facut un infarct - dus pe picioare 2 saptamâni si apoi operat cu succes. Exact la un an de la operatie a cazut pe scari si s-a întâmplat minunea asta! Acum speram sa trecem si de acest necaz si sa se refaca repede.
      Multumim mult pentru gândurile tale bune! sanatate multa va doresc!

      Ștergere
  3. Multa sanatate sotului tau Carmen ,se pare ca nunumai eu sunt in covalescenta.
    Sptalul CFR din Galati in urma unei renovari si reutilari drastice ,mi-a lasat o impresie deosebita in perioada internarii mele ,in urma unei interventii cirurgicale de apendicectomie,si personalul ma impresionat placut prin atentia si grija de care au dat dovada ,se pare ca si prin Romania se gasesc locuri unde civilizatia e la ea acasa .
    Sigur ca mai e mult de lucru dar pot spune ca m-am sitit bine intr-un spital din romania si chiar in orasul meu natal.
    Weekend placut !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga Iulisa, am observat c de mai bine de o saptamâna nu ai mai aparut pe aici, dar mi-am inchipuit ca aveti concediu si sunteti plecati undeva, "la distractie", în nici un caz nu mi-am inchipuit ca "la spital"!
      Ma bucur ca ai avut parte de tratament civilizat! Ultima data când am fost la spital, cu fetita mea, la 7 anisori- tot pentru o operatie de apendic, am trait 4 zile cumplite! La spitalul Luther, din Sibiu - o singura baie cu wc pe toata sectia, adica pentru 30 de copii; în baie exista si un butoi in care se depozitau resturi de mancare - pentru porci ma gandesc, si erau ridicate doar o data pe saptamâna! Misunau gândacii rosii in toate camerele! Asistenta era una pe schimb- nu razbea sa-i ajute pe toti copiii si toti aveau nevoi, ca erau proaspat operati! - pe sectie erau copii de la 10 luni la 14 ani! Am ajutat si eu copiii, sa mearga la wc, le-am dat apa sau le-am tinut sticlutele cu gris cu lapte sugarilor. Mila mi-a fost de toti! Sper din suflet ca situatia s-a schimbat si acolo, între timp!
      Multa sanatate îti doresc!

      Ștergere
  4. Cred ca cel mai greu ii va fi sotului tau sa ramana in repaus, cand el este o persoana activa.
    Lucrurile pur si simplu se intampla, bine ca se repara.
    Toate gandurile bune, voua!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ai perfecta dreptate, Cleo draga! el nu-i invatat sa stea sau sa depinda de altul! si asta îl va macina un pic - dar nu are încotro, va trebui sa învete!
      Multumiri pentru gandurile tale bune si urari de sanatate. Toate sa se-ntoarca spre tine înzecit!

      Ștergere
  5. Multa sanatate sotului si dumneavoastra sa aveti puterea de a-i transmite tot optimismul necesar treceri peste aceasta perioada. Sa fiti puternica si sa ii aratati asta, omul de langa tine iti poate alina cel mai bine durerile si toate clipele mai proaste!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc mult, Ramona draga! Si eu "sunt tare" iar sotul meu are o fire optimista, asa ca sunt toate sansele sa se refaca repede. Ne dorim mult! :)
      Toate cele bune!

      Ștergere
  6. Ii doresc refacere grabnica-grabnica! Cu tendoanele nu e de glumit! Abia astept sa scrii ca e bine, ca s-a vindecat!
    Mie mi-e groaza de spitale! Fug de ele ca nenumitul de tamaie! Au vrut, acum vreo 10 ani, sa-mi scoata apendicul - cica de aceea mi-a fost rau vreo 12 ore! Am refuzat categoric si mi-au spus ca risc complicatii grave! Mi-au facut "palpare" pe un pat de metal (parea masa de autopsie) mai imputita, cred, decat masa din sala de autopsii! Nici cearceaf nu era si a trebuit sa ma intind!!! Am refuzat sa imi scot hainele, doar le-am dat la o parte in zona unde visau ei urat ca sunt probleme! Iata-ma scriind aici, pentru ca indigestia a trecut... :( Am scris aceasta pentru a accentua diferenta intre unele spitale din alte state si ale noastre... Si, totusi, tata a avut noroc de medici dedicati atunci cand a avut nevoie si care l-au pus pe picioare desi dotarile spitalelor sunt jalnice - in cea mare masura! Pacat ca aici se platesc lunar asigurari obligatorii dar pacientii trebuie sa umble cu plicurile dupa ei! :( Pana si din mancarea putina a pacientilor se fura! Dar nu generalizez! Nunu!

    Ce amintire neplacuta aveti! Tocmai din BV! :(
    Va doresc sa treceti cu bine peste acest hop! E greu pentru o persoana activa sa fie obligata la... imobilizare! Durerea, inactivitatea...
    Multa sanatate! Multa-multa!
    Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana draga :) ai avut mare noroc ca s-au inselat în privinta diagnosticului! daca era sa fie asa cum au speculat, atunci nu exista o alta cale decat operatia. Ma bucur mult ca nu s-a intamplat asa!
      Cunosc astfel de spitale, din descrierile cunostintelor mele... unele spitale au in dotare înca paturile din timpul celui de-al doilea razboi mondial! Cumplit! pentru ca oricum esti suferind, daca te mai chinuie si aspectul acesta atunci scade moralul, si nu e deloc bine înprocesul de vindecare.
      Da, Brasovul este un oras foarte frumos si cu siguranta vom mai poposi pe acolo, însa... vara trecuta asa a fost sa fie! ghinion! se putea intampla oriunde, chiar si acasa!
      Te îmbratisez cu drag si-ti doresc tot binele din lume!

      Ștergere
  7. Nu e bine sa aiba nimeni nevoie sa mearga la nici un spital din lume, fie el de minus 3 stele sau de plus 4 stele. Accidentele sunt accidente si nimic mai mult, de aia se si cheama "accidente", le poate pati oricine oriunde oricand, si nu are rost dupa aia sa ne facem probleme de constiinta de gen "daca nu faceam asta, sau daca nu mergeam acolo", etc., (desigur, asta fiind mai usor de zis decat de implementat). Insa, oricum, chirurgia ortopedica este astazi destul de avansata, cu tehnici destul de standardizate si precise, si, cu ajutorul exercitiilor de recuperare, sper ca Helmut sa isi revina cat se poate de rapid !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa este, cum spui tu, pentru nimeni nu este o bucurie sa ajunga în spital. Este însa o mare diferenta, ca- daca totusi se întâmpla sa ajungi în acasta situatie, sa ai un anumit confort, care sa nu difere mult de cel de acasa! Ajuta mult psihic si nimic nu este mai important în procesul de refacere dupa o boala decat confortul psihic si optimismul.
      Medicina este foarte avansata, mare noroc avem ca traim vremurile astea...
      Multumesc mult pentru gândurile tale bune si pentru urarile de sanatate!
      Sa ai parte de toate cele bune!

      Ștergere
  8. Dragă Carmen, multă sănătate și refacere grabnică soțului tău. Știu cum este. După ce am fost eu internată, chiar dacă ambulator, am avut în august operația grea a mamei mele. Mama e fost extrem de bine tratată și nu mă plâng de nimic, avem medici de excepție și le mulțumesc chiar aici! Dar de două ori internări, analize, tratamente și tot ce implică asta... E greu, dar trebuie, ce să facem. Bine că a trecut ce-a fost mai dificil.
    Multă sănătate! Dumnezeu să ajute pe toți cei suferinzi!
    Îmbrățișări! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am uitat să precizez că tot șlefuire de os cu ”dibluri” are și mama, se numește artroplastie de șold. Operația e foarte reușită și s-a vindecat repede. E recuperată aproape complet, dar eu i-am fost infirmieră și am ajutat-o mult, contează. După trei luni de la operație iese singură din casă, aproape că umblă ca înainte. Dacă la vârsta ei a reușit atât de bine, sunt sigură că soțul tău se va reface și mai grabnic.
      Multă sănătate, dragă Carmen! :)

      Ștergere
    2. cine sa înteleaga mai bine ca tine, Mirela draga?! asa este, chiar daca nu direct, ori ce boala a celor dragi, ne afecteaza direct si pe noi. Ce bine ca ai putu fi langa mama ta!
      :) Artroplastia este cu totul si cu totul altceva, Helmut a suferit ruptura de tendoane. Chiar îmi povestea ca in aceeasi zi cu el a fost operata si o femeie care a doua a întâlnit-o pe coridor si se simtea mult mai bine ca el. Nevenindu-i sa creada, a intrebat-o cum a reusit si atunci ea i-a spus ca ea sufera de artroza si ca doar i-a fost curatata articulatia afectata. Femeile de peste 60 de ani sunt cel mai des afectate de artroza.
      multa sanatate atât mamei tale cat si tie, Mirela draga! Multumesc mult pentru gandurile tale bune!

      Ștergere
  9. Multa sanatate! Partea cea mai grea a trecut. Totul o sa fie bine...:).
    Zi faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Geanina draga! asa este, ai dreptate! ce a fost mai greu, a trecut.
      Acum plec sa-mi aduc "jumatatea" acasa :) Va fi bine, stiu si cred cu tarie!
      O zi minunata si tie!

      Ștergere
  10. Multa sanatate! Ce a fost mai greu a trecut! Stim ca Helmut e puternic si perseverent si va trece cu bine si de hopul acesta. Cred ca cele trei zile in spital i-au parut mai lungi ca cele trei saptamani pe care le are de stat acasa cu bratul imobilizat :) Va pupam cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumim mult Alinus! acum plec sa-l aduc acasa. Are deja geanta împachetata de ieri seara :))
      va pupam si noi, cu drag!

      Ștergere
  11. Insanatosire grabnica sotului tau, Carmen! De necrezut la ce se poate ajunge dintr-o simpla alunecare. Sunt convinsa ca va trece repede peste aceasta problema si va veti putea relua plimbarile in natura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumim mult! da... cne poate sti ce urmeaza sa se întâmple în urmatoarea secunda?! oricine si oriunde poate sa pateasca mici accidente, si bucuria este doar ca - "bine ca e doar atât, ca putea sa fie si mai rau!" :) Starea spirituala este deteminanta în procesul de însanatosire, indiferent de afectiune, asta e clar.
      Plimbari în natura putem face, chiar si astazi :) doar sa-l cuprinda paltonul peste btatul bandajat! ca bate un vant afaraaaaa! :)
      toate cele bune, Vienela draga!

      Ștergere
  12. Am ramas uimita de ceea ce s-a putut intampla, ce fel de accident a dus la operatia sotului tau. Imi pare foarte rau dar sunt convinsa ca odata operat, lucrurile vor reveni la normal.
    Recuperare grabnica sotului tau, draga Carmen!
    Multa sanatate! Weekend cat mai linistit!

    P.S.- Stii ca in penultima fotografie, pe acoperis, e o pisica plimbareata? :) Foarte dragut :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da... o simpla alunecare pe scari, în muzeu, in concediu! dar... acum e totul ok! tocmai am revenit acasa, Helmut e fericit, e vesel si ne pregatim de masa de prânz.

      PS: sigur ca stiu, de aceea am si facut fotografia :)) Am zoom-at cât am putut de mult. Casa era tare departe. Te pup

      Ștergere
  13. Multa, multa sanatate lui Helmut, si tie mai Carmen !
    Bine ca operatia a reusit si ca e totul OK,nu am indoieli ca
    nu se va face bine extrem de repede, e o persoana extrem de pozitiva
    si asta o sa-l ajute enorm :)
    E chestie foarte dura asta cu asigurarile medicale... am citit un articol pe acest subiect adica asigurarile in Germania.. care m-a lasat lat :(((

    http://www.simonatache.ro/2012/10/29/24-ore-mizerabile-tara-perfectiunii/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc mult Ninu draga!
      totul e bine!
      Despre linkul pe care l-ai mentionat... ce sa spun?! ratati si incapabili a se adapta au fost multi si vor mai fi inca multi, mai ales aceeia care nu au nicio meserie si cred ca daca vin in Germania, îngenuncheaza toti si se bucura se aiba voie sa le ofere servicii! - am citit si comentariile! unele sunt de-a dreptul gretoase! Nu crede orice si pe oricine! sunt atâtea ipocriti si mincinosi pe lumea asta!
      ceea ce am observat eu - la mod general, este ca lumea se agita si judeca negativ exact situatiile pe care le intelege cel mai putin, si în loc sa încerce sa afle mai multe, stampileaza negativ si vorbeste ironic pe acea tema! Culmea! habar n-au, dar se cred in masura sa catalogheze!
      Nu vreau sa o contrazic pe domnisoara autoare, dar un pic sf este in povestea asta! tu ma cunosti pe mine si stii ca eu sunt sincera! Asa ceva nu exista în Germania!
      Ca nu e usor sa razbesti aici - e clar! Nici mie nu mi-a fost usor primii 2 ani! spuneau unii acolo la comentarii ca locuiesc de 3 ani in Germania si-si platesc singuri cursuri de limba si tot nu au rusit sa se integreze! Daca nu au interes, nu vor reusi nici in 100 de ani! Eu mi-am platit deasemenea curs de limba, dar trei luni mi-au fost suficiente, (aveam 37 ani!) Apoi m-am inscris la Facultate (pe baza diplomei mele romanesti) si am asistat la cursuri alaturi de tineri de 19-22 ani ca sa ma familiarizez cu limbajul tehnic si de specialitate, si lucram, aveam 2 joburi, pentru ca trebuia sa-mi intretin cei doi copii! am strâns din dinti si am mers mai departe! pentru ca am dovedit ca vreau, am primit de la Fortele de munca un curs de specializare în meseria mea si, acum lucrez cu succes in proiectare. Mai fac greseli de exprimare - mai ales pentru ca adultii în general traduc involunta din limba materna. Dar colegii si vecinii ma privesc cu simpatie si nicaieri nu am simtit ca mi-ar fi ostili! Totul aici are un standard inalt, fie ca vorbim despre transportul in comun, sau de serviciile medicale. Respect si corectitudine extreme! Prietenie si buna dispozitie am intalnit oriunde m-am invartit - exceptii sunt, ca peste tot in lume, dar asta nu are de a face cu vreo natie! într-un cuvânt, sau doua: urât articol!

      Ștergere
  14. Cum mi se întâmplă în ultimul timp(mult prea lung) ajung destul de târziu în tot felul de locuri.Așa s-a întâmplat și acum.Am ajuns doar acum să văd că a fost o problemă de sănătate la Helmut.Am văzut că s-a rezolvat problema și sper că și continuarea recuperării va trece cu bine și cu cât mai puține dureri posibile.Vă doresc sănătate multă ! Să dea Domnul să fie asta ultima problemă de sănătate care vă paște.Reușită maximă lui Helmut și ție putere să-l asiști și să-l însoțești pe acest drum! Numai bine să vă fie. Îmi caut încet,încet drumul înapoi la bloggerit.Mai avem câteva zile(sper) și terminăm toată renovarea(am început în 9 iulie) și atunci voi redeveni stăpânul propriului meu timp.Multă sănătate și gânduri bune,CARMEN!

    RăspundețiȘtergere
  15. sanatate multa ii doresc sotului tau, rabdare si cat mai putine dureri!
    un gand bun care sa va ocroteasca!

    RăspundețiȘtergere