vineri, 18 mai 2012

Colegi de liceu

Au mai trecut cinci ani de la ultima întâlnire organizata cu ocazia împlinirii de -- ani de la terminarea liceului si numar cu emotie zilele ce au mai ramas pâna la data de 1 iunie, când îmi voi revedea din nou colegii si profesorii. Am fost o generatie numeroasa, Liceul Gheorghe Lazar din Sibiu a avut la vremea respectiva, cinci clase a câte 45-48 elevi fiecare. De câteva colege ma leaga o prietenie puternica, întretinuta de ambele parti prin întâlniri regulate-pline de exuberanta si convorbiri telefonice, îndelungi si încarcate de umor. Alaturi de ele, ma simt neschimbata, de fapt când suntem împreuna, toate avem senzatia ca înca mai avem 18 ani! OK... si câteva luni ;)
Sunt curioasa câti vor veni anul acesta la întâlnire si sper din suflet sa nu traiesc o întâmplare asemanatoare situatiei descrise în acest banc! :)))

** Stateam în sala de asteptare pentru prima întalnire programata la dentist, cand i-am vazut diploma atârnata pe perete. Citind numele, mi-am amintit deodata un baiat brunet, înalt si frumos cu acelasi nume.
Fusesem colegi de liceu cu vreo 40 de ani în urma si ma întrebam daca putea sa fie acelasi tip pentru care nutream o pasiune secreta. Cand am intrat în cabinetul lui, am lepadat pe loc gândul acela.
Cheliosul cu trasaturi brazdate era mult prea batrân ca sa fi fost iubirea mea secreta... oare? Dupa ce s-a uitat la dintii mei, mi-am facut curaj si l-am întrebat daca a facut liceul la "Sf. Sava".
"Sigur ca da, doamna! Cum ati ghicit?" a raspuns, plin de mândrie.
"Cand ati absolvit?" l-am întrebat.
"In 1959. De ce ma întrebati?"
"Ei bine, ai fost în clasa mea!", am exclamat.
Si atunci, cheliosul zbârcit m-a întrebat: "Ce materie ati predat? **
BildBildBild
Va doresc sa petreceti un sfârsit de saptamâna minunat!

17 comentarii:

  1. Ma plimbam cu sotia prin cartier si exclamam de fiecare data cind intilneam figuri pe care le recunosteam din amintiri: Ce rau arata ala!Oare ce-o fi patit?Ce brazdata si cracanata e aia... si ce fata frumoasa a fost.Si altele .La un moment dat sotia mea m-a intrebat: Tu ce-ti inchipui ca esti tot de 16-18 ani?Cum crezi ca te vad ei pe tine? Te-ai uitat in oglinda cu ochii unui tinar?
    Se mai intimpla sa ma intilnesc cu unii si sa ne uitam luuung unul la celalalt.Si ni se umezesc ochii...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu nu reusesc sa-i recunosc pe vecinii de bloc, daramite pe cei pe care nu i-am vazut de un car de ani:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am postat candva cum, dupa o intalnire cu colegii de la Seini(MM), am fugit urmariti de chelneri...Desigur, eram foarte tineri, iar chelnerii de atunci...
    (http://daurel.wordpress.com/2009/05/10/nostalgia-cincinalelor/)

    RăspundețiȘtergere
  4. Super tare bancul si eu am in iunie X5 ani de la terminarea facultatii!!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) Doamne, nu pot sa-mi imaginez o clasa cu 45-48 de elevi! In cele mai rele situatii noi eram 33-35 si tot eram prea multi!! Pentru profesori, desigur :) Sa va distrati bine si sa-ti revezi cat mai multi colegi!

    RăspundețiȘtergere
  6. ...stiu cum este .Si este SUPER!!!Anul trecut am sarbatorit spontan 31 de la Bac .Eram in tara si ne-am intilnit la cumparaturi cu un coleg si cum era si colega din Italia in Cluj ...gata si cu aniversarea.Ne-am strins 17 si a fost minunat.Noi ne intilnim fara parteneri si partenere.Asa am hotarit pe vremuri si asa a ramas.Petrecere ,amintiri si fotografii frumoase! Cu drag, Lu

    RăspundețiȘtergere
  7. Sărut mâna, Carmen! M-ai făcut să zîmbesc cu bancul ăsta. La împlinirea a 25 de ani de la absovirea Şcolii Militare (tot la Sibiu) am făcut nişte poze. Acestea au fost trimise acelor colegi care n-au participat la întâlnire. Dintre toţi, eu eram cel de nerecunoscut.
    Întrebau " Cine e profesorul acela cărunt din stânga?" M-am amuzat tare Şi mi-am dat seama ce mult am îmbătrânit deşi eu mă cred mare cocoş. Anul acesta se fac 35 de ani şi ne întâlnim din nou, aşa cum am făcut-o şi la 30. O să le spun de la început, cine sunt. Să n-am surprize şi să nu se mai minuneze soţia care e născută cu 10 ani mai târziu. Ea zicea că eu sunt cel mai frumos! Hi-hi-hi-hi!
    Un weekend minunat!

    RăspundețiȘtergere
  8. bancul e super haios :))
    sper sa nu mi se intample vreodata :))
    abia astept sa ne povestesti cum a fost...si pana pe 1 iunie mai e doar un picut :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Frumoase amintiri... Bancul este nemaipomenit! :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Noa ca să vezi. Am ajuns la generaţia întâlnirilor. IO peste o săptămână (în 26 mai) merg la întâlnirea de 5o de ani de la terminarea liceului. Cred că sunt cel mai tânăr dintre voi. Pe atunci eram 6 clase paralele şi peste 150 de absolvenţi. Astăzi cine ştie câţi am mai rămas, dar cu siguranţă vor fi prea puţini cei pe care-i cunosc. Timpul a lăsat urme pe fizionomia noastră şi eu îi ştiu doar aşa cum erau atunci când ne-am luat zborul în viaţă.

    RăspundețiȘtergere
  11. O, frumoasă aniversare, draga Carmen! Si bancul e teribil!
    Un weekend minunat vă doresc, ție și familiei! :)

    RăspundețiȘtergere
  12. 1 Iunie, chiar de ziua copilului :))) foarte frumos ! :)

    RăspundețiȘtergere
  13. :)) Simpatica intamplarea :D Eu nu cred ca va fi asa :D Distractie placuta de pe acum:D

    RăspundețiȘtergere
  14. Bun tare bancul! :)
    Distractie placuta la reuniune!

    RăspundețiȘtergere
  15. Tare mult mi-a placut bancul! Distractie placuta, va doresc doamna Carmen! :)

    RăspundețiȘtergere
  16. hi,hi,hi...bun bancul...
    Petrecere frumoasa la intalnirea de --- ani!
    P.S. Noi întinerim, doar copiii nostri cresc si se maturizeaza pe langa noi ! :)))

    RăspundețiȘtergere
  17. Draga Carmen, bancul e bun, dar in niciun caz nu vei trai o astfel de drama!!!
    Mi-ar face mare placere sa ne intalnim la Sibiu. Te imbratisez si iti doresc un weekend frumos, cu soare vesel!

    RăspundețiȘtergere