Plouă cu tăcere de stele peste gândurile mele,
Plouă cu flori de gheaţă peste gânduri în ceaţă,
Plouă cu prostie, necuratul fericit învie,
Plouă cu sănătate, trupuri şubrezite zâmbesc în rate,
Plouă cu coroane de flori pomenind muritorii nemuritori,
Plouă cu raze de soare peste gânduri albe în floare,
Plouă cu prietenie, timpul naşte armonie,
Plouă cu sfântă învăţătură, ateismul blestemă cu ură,
Plouă cu speranţă, pesimismul leneş îngheaţă,
Plouă cu belşug, cumpătarea nu arde pe rug,
Plouă cu dragoste vie, sâmburii de viaţă învie,
Plouă cu viaţă născând mulţimi de inimi plouate cu
flori miraculoase, visele planetei albastre .
*) Am descoperit nu de mult, versuri sensibile si pline de întelepciune ale autoarea Valeria Mahok si astazi aflu ca s-a nascut la 28 octombrie 1955 în Cisnadie judetul Sibiu. Ce mândra sunt pentru Sibiul meu!
frumoase versuri
RăspundeţiŞtergereAcum inteleg titlul...de unde sunt imaginile?
RăspundeţiŞtergereun pic trist pt luni
RăspundeţiŞtergereMircea,
RăspundeţiŞtergeresi pe mine m-au impresionat :)
Ioana,
RăspundeţiŞtergerefotografiile sunt facute de mine, pe strada unde lucrez, tocmai se darama o fosta maternitate( care nu a mai functionat de cel putin 10 ani );in plan este construirea unei noi si extra moderne maternitati.
de cate ori trec pe langa ruina am un fior, nu stiu de ce... dar de cand diminetile o invaluie in ceata, parca tptul e cuprins de mister.... Cumva e interesant, nu mai e urat :)
versurile mi s-a part ca se potrivesc bine, este speranta inte-un nou inceput...
Sophie,
RăspundeţiŞtergere:) toamna are un pic de nostalgie si tristete... si mijlocul lui noiembrie e cam gri, zilele de luni sunt luuuungi si urate, dar noi nu ne lasam mult timp impresionati, asa-i? :)) peste cateva ore se risipeate ceata si maine este deja marti :)
:(( Impresionant intradevar !
RăspundeţiŞtergereFrumoase versurile! Triste intr-adevar, ca realitatea de pe la noi :( Si casa aceea demolata arata tot ca pe la noi :(
RăspundeţiŞtergereVicisitudini si sperante...
RăspundeţiŞtergereAzi am descoperit ca un var de-al meu de la Satu Mare a publicat o carte ce va produce reactii:
Duminica, 13 noiembrie, Biserica Greco-Catolica “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, din Satu Mare, a gazduit un eveniment cultural deosebit. Dupa savarsirea liturghiei, enoriasii au ramas sa participe la lansarea cartii “Credinta si cultura, vicisitudini si speranta” semnata de profesorii pensionari – sotii Rozalia si Gheorghe Cosma.
http://www.informatia-zilei.ro/sm/cultura/sotii-rozalia-si-gheorghe-cosma-si-au-lansat-o-noua-carte/
Şi pe mine mă leagă multe amintiri de Sibiu, am stat câţiva ani acolo.
RăspundeţiŞtergereVersurile sunt frumoase, dar vremea închisă mi se pare tristă. La fel şi vechile clădiri părăsite, îmi dau o senzaţie de răceală pe lângă tristeţe.
am incercat sa raspund de pe telefonul mobil, dar nu o mai fac... sunt prea multe greseli, litere lipsa si e greu de corectat...
RăspundeţiŞtergereAstazi ajung acasa abia la ora 20... Va pup. sa aveti o zi minunata!
Ah, te rog, nu! Fara tristeti! Mai bine cu ceai si bunatati la cina, ok?
RăspundeţiŞtergereCarmen,frumoasee versuri ai ales pentru un inceput de saptamana.
RăspundeţiŞtergereDa, toamna incepe sa fie trista dupa ce ne-a epatat cu evantaiul de culori.
RăspundeţiŞtergere(si eu iubesc Sibiul).
ruinele nu ma intristeaza.Eu am in fata ochilor viitoarea constructie ce se va inalta.
RăspundeţiŞtergereLa Sibiu locuiesc cele mai dragi persoane sufletului meu:Nasii nostri,la care mergem de cateva ori pe an in vizita,mai ales de cand sunt bunici.
Cata tristete imi inspira si cat de deprimante sunt imaginile... :( Versurile mi-au placut tare mult.
RăspundeţiŞtergereO saptamana cu soare sa ai!
Foarte frumoase versuri. Fotografiile sunt oarecum triste plus ca ceata adauga un strop de mister. Foarte frumos.
RăspundeţiŞtergereÎntr-adevăr sensibile rânduri...
RăspundeţiŞtergereUltima imagine e extraordinară!
Ninu,
RăspundeţiŞtergeredaca nu observam tristetile din jurul nostru, nu suntem constienti de propriile bucurii...
Alina,
RăspundeţiŞtergerePhoenix care s-a ridicat din propria cenusa...
Daurel,
RăspundeţiŞtergereinteresant! trec sa citesc, multumesc pentru informatie!
Max,
RăspundeţiŞtergereadevarat? ai locuit în Sibiu? :) Fetitele mele sunt nascute la Sibiu, si eu, chiar daca sunt nascuta în Bucuresti, tot sibianca ma simt!
Cladirile sunt ca oamenii... au suflet, atât timp cât traiesc/sunt locuite...
Ceska,
RăspundeţiŞtergerede data aceasta, eu nu sunt trista, eu doar am observat tristetea...
Dar din inima,
RăspundeţiŞtergeremie tare mult mi-au placut!
Ema,
RăspundeţiŞtergereexact asa si este! ma bucur ca gândesti asa!
Heeeei, ce de simpatizanti ai Sibiului! ma bucur!
Andrea Y,
RăspundeţiŞtergerepe mine ceata ma fascineaza, îmi place enorm! cladirea este în curs de darâmare, este santier si peste un an, pe acest loc se va ridica o maternitate deosebit de moderna... pe mine nu ma deprima.
Multumesc mult pentru urarea ta... n-am mai vazut soarele de câteva zile. Ceata e încapatânata! :))Sa ai o saptamâna vesela!
Luiza-Cristina,
RăspundeţiŞtergereînseamna ca am simtit la fel :)
Versurile mi-au placut tare mult!
Cât priveste cladirea care se darâma, e trist, adevarat... Dar se pare ca renovarea nu ar fi adus nimic, decât costuri fara sens; se va ridica alta...
Ceata... e grozava! Iubesc ceata, misterul pe care-l evoca, iubesc stropii fini pe care-i risipeste. Nu e buna atunci când esti la volan, recunosc... dar tot iubesc ceata! :))
Vera,
RăspundeţiŞtergereesti o dulce! :)
LePetitPrince,
RăspundeţiŞtergerecât de multa dreptate ai!
Toamna a devenit gri...
Dar, peste doua duminici, începe perioada de Advent, tot orasul va fi împodobit cu stelute si beculete colorate, se vor deschide târgurile de iarna si peste tot va domni veselia :)
cladirea aceea pare invaluita in mister si pare ca va tacea pentru totdeauna...
RăspundeţiŞtergereeu una iubesc ceata...
versurile sunt frumoase in tristetea lor...
o noapte frumoasa iti doresc Carmen si cand mai treci pe langa cladirea aceea priveste-o si pentru mine :)
Pandhora,
RăspundeţiŞtergere:) Cladirea este în capatul strazii ce duce spre firma la care lucrez, deci trec în fiecare dimineata pe lânga santier; de când ceata a pus stapânire pe dimineti, greu ma abtin sa nu cobor din masina si sa fac o scurta inspectie la fata locului :)) E fascinanta! Ceata o învaluie magic...
Alaltaieri nu m-am mai abtinut si am facut aceste fotografii. Acum m-am linistit, dar tot o privesc fermecata, cum respira (înca) din ceata si praf...
Te pup, draga mea! în fiecare zi am sa o privesc si pentru tine, jumi-juma :)
multumesc Carmen >:d<
RăspundeţiŞtergereeu ma uitam la acele ruine si ma gandeam ce fotografii, ar iesi acolo. O mireasa care sa contrasteze cu locul.
RăspundeţiŞtergereFrumoase versuri:)
RăspundeţiŞtergere