marți, 10 mai 2011

Povestea Teiului

Aceasta este povestea mea înscrisa la rubrica saptamânala a Mirelei, intitulata "Poveste parfumata între blogeri"

Era cald, chiar zăpuşeala. M-am învârtit toata ziua fara rost si parca totul ma deranja. Cotcodacitul fara rost al gainilor, sâsâitul gâstelor, înfoiatul curcanului, nimic în curtea bunicilor nu ma mai amuza ca alta data! Eram tare suparat pe ai mei ca mi-au impus sa petrec acest sfârsit de saptamâna la tara, tocmai când prietenul meu avea sa serbeze la discoteca, primirea buletinului. Ce sa fac aici?! Satul nu mai era de mine!
Ma enerva felul iscoditor al batrânilor din vecini si în general, stilul de viata aici mi se parea anacronic, nu exista legatura internet si nici macar semnal la telefonul mobil nu aveam.
Loveam cu o joarda balariile de la marginea drumului, în drum spre deal, când am simtit ca sunt privit. Abia vazându-se din iarba, la umbra unui copac era Mara - fiica lui Nea Doru, brutarul satului. Obisnuiam sa ne jucam împreuna când eram mici. M-am apropiat stingher, uitând sa salut, jenat ca am fost vazut în criza de furie anterioara. Mi-a facut semn sa ma asez pe patura si pe masura ce ma chinuiam sa gasesc un subiect de conversatie, parca tot mai goala îmi devenea mintea. Însa Mara, ca si când am fi fost tot timpul împreuna, începu sa citeasca din cartea ce-o avea alturi:
- "Pătrunză talanga / Al serii rece vânt, /Deasupră-mi teiul sfânt /Să-și scuture creanga "
Vocea ei cânta parca, iar buzele i se rotunjeau într-un fel aparte, mai ales când pronunta vocalele.
- Eminescu, "Mai am un singur dor ", a completat zâmbind si ochii mari caprui, m-au privit adânc.
Apoi s-a ridicat brusc si cu un salt, a rupt o frunza de pe creanga care atârna parca oferindu-i-se.
- Are forma unei inimi, cu nervuri proeminente.
Si-a apropiat mâna de mâna mea si m-a îndemnat sa mângâi frunza. Mâinile ei erau catifelate. Privind-o de aproape, am fost surprins sa observ ca Mara nu mai semana deloc cu stirba ce urla dupa bunica, când îi turnam nisip în par. Nici genunchii nu-i mai erau juliti. Parca nici nu mai avea atâtia pistrui! Ba uitându-ma mai atent, a trebuit sa recunosc ca Mara se facuse tare frumusica.
Mi-a parut rau când si-a retras mâinile, dar a ramas aproape, cu umarul lipit de al meu. Mara mirosea atât de bine...
- Simti mirosul puternic? continua ea zâmbind, iar eu, având senzatia ca îmi citeste gândurile, am simtit ca ma-nrosesc pâna în vârful urechilor.
-Teiul acesta este al meu. Vin toata vara aici, sa citesc la umbra lui.
O pala de vânt scutura crengile de deasupra capetelor noastre si câteva flori s-au prins în parul lung al Marei. Cu o miscare plina de gratie, si-a luat floarea din breton si cu naturalete, a adaugat:
- Fiecare floare este formată din cinci sepale si cinci petale ce înconjoara globul verde închis, împrejmuit de staminele galbui, ca o coronita a unei printese... O legenda germana spune ca teiul este însasi Freya, zeita primaverii si a iubirii, cea mai frumoasa dintre zeite.
Eu unul o priveam vrajit pe Mara si m-am trezit spunând cu glas tare ceea ce gândeam în acel moment:
- Tu esti cea mai frumoasa dintre pamântene. Apoi stiu ca am sarutat-o. Primul si cel mai dulce sarut din viata mea. Aici sub teiul înflorit, am aflat ce înseamna sa fii îndragostit.
Seara am petrecut-o tinându-ne de mâna, fara sa mai rostim vreun cuvânt, pâna când în teiul nostru au atârnat stelele. Da, am spus corect "al nostru", pentru ca din aceasta seara, teiul a fost locul nostru de întâlnire, întreaga vara.
Au trecut multe-multe veri de-atunci si nu exista data sa vin în satul bunicilor si sa nu trec sa salut teiul. Mara?! A devenit sotia mea si ati ghicit, parfumul pe care-l foloseste este "La Chasse aux Papillons"... mmmmm, moment...
- Mara, te rog ajuta-ma sa descriu parfumul pe care-l folosesti tu...
- Este produs de casa L'Artisan Parfumeur . Este un amestec de flori de tei, bergamotte, mandarine, piper roz, iasmin, lamâie, tuberoze si yang-yang. Si ar mai fi un Eau de Toilette: Tilleul - Le Chatelard 1802, deasemenea produs pe baza de ulei de flori de tei.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Povesti ale teiului, au scris si: Mirela, Gabriela H, Danielle, ...

32 de comentarii:

  1. eheee, flori de tei!
    minunat,
    multumesc ;-)

    RăspundețiȘtergere
  2. La Mislea, in judetul Prahova, adica la mine la tara, am un tei urias, are peste 51 de ani (varsta tatalui meu, care il stie ca pe un copac mare). Cand infloreste, lasam geamurile deschise la casa si se umple casa de mireasma acelor flori.

    RăspundețiȘtergere
  3. E parfumul pur al primavarii!
    O poveste atat de ..adevarata!Sau mai bine zis mereu adevarata!
    Abia astept sa infloreasca teii!

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumosi sunt teii infloriti! Din pacate eu sunt alergica si nu ma pot bucura in voie de mirosul lor...

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu sunt,
    teiul a fermecat multe generatii... povesti pe aceasta tema se pot scrie 1001! :)
    Multumesc pentru vizita!

    RăspundețiȘtergere
  6. Costin,
    Wikipedia spune ca teiul poate ajunge la 1000 de ani! Fantastic! Al vostru este înca "bebelus" :))
    Sa-l fotografiezi când va fi sa fie în floare!

    RăspundețiȘtergere
  7. Angi,
    si eu abia astept teii. Acum avem salcâmii-n floare. Doamne ce frumoasa-i primavara!

    RăspundețiȘtergere
  8. Lunapatrata,
    :( Ooooooh! O colega de servici este alergica deasemenea, si primavara este pentru ea un chin!
    Teiul meu virtual nu este periculos :)
    Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  9. We have a Mango tree which my grandfather knew when he was a little boy as big as now.

    RăspundețiȘtergere
  10. SUPERBA!
    CARMEN, noi o vom publica doar sambata, au cerut prietenele un ragaz, dar voi pastra acest link pe care il voi aduga la poveste sambata, catre tine. Merita sa o citeasca toti.
    O zi buna! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Carmen,

    Am un tei care-mi creste la geam. L-a plantat tatal meu can am fost mic, creste perfect. Tulpina subtire si dreapta, coroana stufoasa si bine definita.

    In urma cu cateva saptamani i-am taiat crengutele de jos pentru a se ridica spre cer, odata cu sufletul meu.

    Mai e putin si ma va rasplati cu minunatul sau parfum care calmeaza instincul si trezeste fiinta, cu minunata licoare numina ceai, adevarat elixir al tineretii.

    Multumesc ;-)

    RăspundețiȘtergere
  12. Sailor,
    This is a very emotional memory! wonderful!

    RăspundețiȘtergere
  13. Mirela draga,
    ai spus 11.05, eu am respectat termenul
    si sincer sa fiu nu mi-a fost usor, pentru ca în aceeasi zi a trebuit sa pregatesc si "Miercurea fara cuvinte! Dar cuvântul dat e dat! eu mi-am respectat promisiuna...
    Sâmbata si duminica oricum nu voi fi acasa, asa ca la mine s-a potrivit bine :) Weekendul acesta îl voi petrece alaturi de doua prietene (si familiile) cu care am fost la scoala din clasa I-a pâna-ntr-a XII :)) Este anuala noastra întâlnire si abia astept!
    Deci scuze ca eu nu voi putea intra sa fac comentarii, dar va voi citi duminica seara cu siguranta. Voi trece ulterior link-urile povestilor voastre :) Pupici

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu Sunt,
    de invidiat esti! Doamne ce minunatie sa deschizi geamul si sa-ti intre parfumul de tei în camera!
    Ce frumos ai spus: "sa se ridice la cer, odata cu sufletul meu"...
    Sa-l poti admira sanatoasa multi multi ani înca, sa te bucuri de frumusetea lui (teiul poate ajunge la 1000 de ani!)

    RăspundețiȘtergere
  15. Mircea,
    tema este una frumoasa... Multumesc pentru ca ai gasit timp sa o citesti.
    Din pacate, inspiratia si oboseala au fost în proportie inversa, pe cât de mare oboseala, pe atât de putina inspiratie ;) Zilele acestea, încerc înca sa-mi intru în ritm si nu prea reusesc... Concediul m-a dat peste cap.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  16. Bună, doreşti un schimb de link? eu oricum te-am adăugat la mine în blogrol. Multă sănătate

    RăspundețiȘtergere
  17. Zolty,
    sunt de parere ca linkurile nu se schimba asa...O prietenie virtuala se creeaza de la sine, pe baza unor interese si afinitati comune.
    Eu te-am vizitat de câteva ori si am lasat comentarii... Tu? te intereseaza vre una din ideile prezentate aici pe blogul meu?...
    Si eu te-am trecut oricum la mine în blogroll. Zolty, îti doresc deasemenea multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  18. O încântare să îţi citesc povestea cu parfum de tei!!! Am observat că ai postat-o mai devreme, dar mi-am rezervat plăcerea lecturării după ce o voi fi scris şi eu pe a mea ... temându-mă de influenţe.
    O seară plăcută, cu visuri legănate de parfum de tei!

    RăspundețiȘtergere
  19. În ce fel încântător ai realizat postarea!Cu talent și tâlc....Mi-a plăcut mult de tot!
    O seară extraordinară!

    RăspundețiȘtergere
  20. Poveste teiului incanta blogosfera.:)
    Nu mai cautati teiul ganditor pentru ca este la mine:

    http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/05/14/gandul-teiului/ !

    RăspundețiȘtergere
  21. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  22. Danielle,
    esti o draguta! multumesc :)
    Ma bucur ca am postat în cursul saptamânii, ca weekendul acesta nu am fost acasa si nu as fi avut timp.
    Te pup si-ti doreasc o saptamâna minunata, cu parfum de salcâmi :) (teii ne vor vraji saptamânile viitoare)

    RăspundețiȘtergere
  23. Vera,
    multumesc, tu gasesti totdeauna cuvinte frumoase!
    Te pup si-ti doresc un start bun în noua saptamâna!

    RăspundețiȘtergere
  24. Gabriela,
    ai dreptate! povestea teiului si parfumul lui ne-a cuprins pe toate participantele la rubrica Mirelei si ce frumusete a rezultat! ;)

    RăspundețiȘtergere
  25. Mirela,
    eu nu mi-am putut aminti prea multe parfumuri cu baza flori de tei, ma bucur sa le descopar la tine!

    RăspundețiȘtergere
  26. Povestea ta parfumata m-a facut sa visez la vremuri de demult si la teii care erau atunci pe strada copilariei mele.
    Iti multumesc.
    Un weekend parfumat iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  27. Ce frumoasă e povestea teiului! Mi-a plăcut așa mult cum ați descris frunza în formă de inimă, și floarea ca "o coroniță a unei prințese"!
    Vă doresc un weekend plin de miresmele ademenitoare ale teiului! :)

    RăspundețiȘtergere
  28. Carmen, chiar dacă am avut și anul trecut această temă, e valabilă al orice început de iunie...așa că uite, am recitit cu drag ce-ai scris atunci și îmi place la fel de mult! Concediu plăcut în continuare, draga noastră! Azi vorbim din nou, abia aștept! ;)

    RăspundețiȘtergere
  29. ce poveste parfumt-romantica ai scris Carmen...e suava ca si parfumul teiului :)
    imi plac povestile frumoase iar teiul si dragostea sunt facuti unul pentru altul :)

    RăspundețiȘtergere
  30. Carmen, ai scris o poveste foarte frumoasa. Povestea unei duble iubiri, iubire pentru toata viata. Pentru ca acela care se indragosteste de parfumul florilor de tei niciodata nu-l va uita si nu-l va da pe nimic altceva.
    HAPPY WEEKEND iti doresc!

    RăspundețiȘtergere