joi, 19 august 2010

Farsa, de partea cui?

Dupa trei saptamâni cu ploi intense si temperaturi sub 14°C, astazi m-am hotarât sa joc vremii o farsa! M-am îmbracat foarte varatic, în culori de roz, alb si lila si am pornit curajoasa fara umbrela spre servici. Am zâmbit cu nonsalanta fiecarui trecator care m-a privit mirat si am reusit sa ajung la birou înainte sa înceapa iar sa picure. Am fost laudata de catre colegi, cum ca as fi tare optimista si le-am raspuns: "Cum as putea fi altfel? De vineri ora 13 am concediu. Zece zile! Si Soarele trebuie sa straluceasca!" Au dat din umeri si mi-au zâmbit compatimitor...
Daca nici acum nu vine vara, atunci când?! Figura trebuie sa-mi reuseasca, altfel... împachetez si ma mut în Africa!

miercuri, 18 august 2010

Prietenul meu Florinel


Taticii se cunosc din timpul liceului, erau colegi de volei, de schii, apoi colegi de servici. Mai târziu, împotriva sotiilor, au devenit coechipieri de remi-canasta si ca niste gentlemen, le lasau mai tot timpul pe ele sa câstige. Noi copiii, eram nedespartiti. Apoi ne-am mutat.
Ne-am vazut o vreme doar în vacante, apoi... de loc, cinsprezece ani! Pâna aseara, când Florin m-a vizitat împreuna cu familia lui.
În poza alb-negru aveam vreo patru ani. În cea color... vreo patruzeci în plus :)
PS: am pomenit de bine toti Motanii, Penitele si Fârtatii :))

marți, 17 august 2010

Alte bunatati...

Astazi am facut Magiun de Prune. Am avut prune foarte coapte dar tare pacatoase, care nu au vrut sa se desprinda de pe sâmbure -manichiura mea e total compromisa. Dar a iesit un magiun aromat...hmmm!

Pentru un zâmbet

Mai tot timpul am bomboane în poseta. Nu pentru mine (eu mestec guma de mestecat), ci pentru ca-mi face placere sa le ofer. De exemplu în tramvai, vecinului cuprins dintr-o data de un acces de tuse sau copilului obosit si plictisit, care începe sa plânga, spre exasperarea celorlalti calatori. Scot o bomboana mentolata sau una de fructe si primesc în schimb un zâmbet larg.
Întâmplarea de zilele trecute mi-a adus însa mult mai mult!
Eram la cumparaturi, pe una din vesnic aglomeratele artere comerciale. Observ în fata mea un baietel alergând si, asa cum numai copiii stiu sa o faca, si-a dat cu stângu-n dreptul, s-a împiedicat si a cazut lung pe trotuar. Când am ajuns în dreptul lui, tocmai era pe punctul de a izbucni în plâns. L-am ajutat sa se ridice si i-am oferit cu drag o bomboana. Fata i s-a luminat, mi-a multumit si zâmbetul i-a uscat lacrimile.
Mi-am continuat drumul cu gândul la lista mea de cumparaturi.
Câteva minute mai târziu, aud în spatele meu o voce pitigaiata strigând: „Doamna draga, doamna draga“... Ma întorc si vad trei copii alergând spre mine. Lânga baietelul proaspat julit, o fetita grasuta si înca un pusti- un cap mai înalt ca primul. Apropiindu-se, mijlociul îmi arata bomboana înca în ambalaj de hârtie si, cu o mutrita total nevinovata îmi spune: „Liebe Frau, acestia sunt fratii mei si...nu stim cum sa împartim bomboana în trei...“
De aceasta data, fata mea s-a luminat! Am zâmbit si tare m-am bucurat ca mai am bomboane în poseta. Le-am împartit si cei trei copii mi-au multumit calduros. Ne-am despartit, facându-ne mult timp cu mâna.

luni, 16 august 2010

Daca e frig si ploua...

...atunci a merge la cinematograf nu este o idee rea!!

Am ales dintr-o privire "Killers-marriage give it your best shot"(Kiss and kill) nu doar pentru ca titlul parea sa promita o comedie romantica împletita cu ceva action, dar mai ales pentru ca protagonista este Katherine Heigl (dulcica doctorita din Grey's Anatomy). Dar va previn: nu faceti ca mine!
În afara de frumosul cuplu din rolurile principale (Katherine si Ashton Kutcher) nu aveti nimic deosebit de vazut! Un dialog anost, fara sclipiri si spontaneitate, o actiune trasa de par si o romanta careia îi lipseste magia! Altfel spus: o comedie de duzina! careia nici macar nu am mai avut rabdare sa-i vad ultimul sfert de ora! Mi-a parut rau dupa timp!

Am salvat dupa-amiaza prin alegerea unui alt film, ce a avut premiera luna trecuta: "Loose Cannous"(original, pe italiana: Mine vaganti/ pe germana: Männer al dente)!
Înca din primele secunde te simti transpus în Bella Italia, într-o vreme când traditiile sunt încalcate si stilul de viata tipic epocii trecute începe a se clatina...Si participi zâmbind, pe alocuri dulce-amar, urmarind destinul numeroasei familii - proprietara a unei fabrici de... Ei, hai ghiciti, ca este simplu! Daaaa! O fabrica de paste fainoase: macaroane, taietei, spaghetti...
Un film ca o lectie despre viata! O comedie cu substrat profund. Este un film pe care, mai ca as fi pregatita sa-l mai vad o data! Pentru ca merita!

miercuri, 11 august 2010

Leapsa: Desktop?

Ca orice leapsa...circula si aceasta. Chiar daca am mai raspuns, raspund cu drag si Anamayanei, pentru ca între timp, iata, am alt desktop!
Rog pe toti cei care si-au schimbat de curând poza de fundal a monitorului, sa se înscrie aici!
PS: Prin pozele de vacanta, amintirile dragi ramân ca vii...

marți, 10 august 2010

Bunatati à la anii '80


La tocat ceapa m-a ajutat Helmut, când a vazut cum plâng :))



Acum e gata treaba! Ma duc la culcare. Noapte buna!

Felix si Marlene

Spalati, parfumati, lustruiti si împachetati, luni seara am predat copiii parintilor lor :)
Pe drum (Augsburg - München) i-am provocat la recitat poezii si cântecele, ne-am jucat si... dintr-odata am ajuns la domiciliu. Au spus ca a fost cel mai scurt drum pe care l-au facut vreodata :))
video video
Acum... când ne este dor de ei, ne uitam la filmulete :)
Ce frumoasa-i viata când esti mic! Bucuria vine din suflet si din lucruri marunte!

duminică, 8 august 2010

MARTINI Royal

Hmmm, delicios acest cocktail! Mara, multumim pentru reteta!
Pentru cei ce nu cunosc germana, traducere de pe blogul Marei:
"Multumita vizitei mele la coafor, sunt la curent cu ce mai e nou în viata celor "Rich and Famous" (frumosi si bogati): anul acesta se poarta rozul. Nu, nu în moda vestimentara ci în cea a bauturilor alcoolice.
Si câstigatorul este: Martini Royal!
Acesta a avut onoarea de a fi invitatul oficial - la Life Ball 2010. Culoarea lui roz confera placere de a trai si radiaza optimism. Iata reteta: într-un pahar umplut pe jumatate cu cuburi de gheata, se adauga Martini Rosato (ultima creaţie din seria Martini), apoi Asti Martini (Martini Prosecco) şi o portie mica de Soda (apă tonica); pentru aromare, o felie de lamaie. Proportiile? nu e nevoie neaparat sa le cunoasteti! le stie precis Buttler-ul d-voastra personal!"
PS: Draga Mara, am probat reteta pe când Buttlerul era în concediu :) dar ne-a reusit la ochi :))
Recomand reteta prietenilor: Alina, Fly, Ceska, Donca, Roxana, AnaUsca, BelleDeJour, Tetris, IoanSorinUsca, Mariana, Vania, Elisa, Giulia, Caius, Orfiv, Natasa, Link-ping, Anamayana, MandiOnu, Mosu, Victoria, Lucian, Paul, Basse, Joco, VacaVerde, Irina, Nely, Acuarele, VisSauRealitate, Gabriela, CosminStefanescu,MicileMizerii, Iulia, Oana, Vero, PlanteDeLeac, EmaHategan, Lukluk, Zâna, AndiBob, AnaTartoras, Delani,Has, Cell, Jacob, CarmenMusatComan

Duminica ploioasa

Aseara, dupa ora zece, când salteaua din cort s-a dezumflat (veche...cel putin 15 ani!), cei trei "corturari" au dat navala în dormitor. Nu înainte sa fi admirat cerul înstelat. Înca înstelat... Pentru ca astazi dimineata, ploaia mocaneasca, a colorat totul în gri. Dar, i-am pus noi câteva pete de roz!
Idei trebuie sa ai, si imediat viata e din nou frumoasaaaaaa!
"Loc ar fi fost si pentru Benny" au spus copiii cu regret.
O duminica minunata tuturor!
video
PS: mai târziu mergem sa înotam o tura, la Königstherme ;)

sâmbătă, 7 august 2010

Pure Action

Toata noaptea a plouat cu galeata. Dimineata când am plecat la cumparaturi înca mai picura. Nu se întrevedea nici o sansa ca soarele sa razbeasca dintre nori...
Promisesem copiilor ca în vacanta aceasta de vara, montam cortul în curte si dormim o noapte, ca în camping. Niciodata însa nu s-a nimerit vreme potrivita pentru planul nostru; astazi ar fi fost ultima sansa...
Dupa ora amiezii, s-a înseninat si încet încet, soarele a pus stapânire pe cer! Asa ca la noi în curte a început activitatea: montat cortul, umflat saltelele pneumatice, verificat fermoarele sacilor de dormit, pregatit lanterna, binoclul, termosul cu suc... ca pentru o expeditie adevarata!
În toiul activitatii, au sosit în vizita Ceska, Gâza si tata de Gâza; Gâza s-a oferit imediat sa dea o mâna de ajutor! :)) Am petrecut o dupa-amiaza agreabila în compania bloggeritei Ceska, participând la jocul copiilor.
Pe când soarele a început sa dispara în spatele gardului viu, vizitatorii nostri si-au luat la-revedere. Pentru Felix si Marlene emotia era din ce în ce mai mare. Aproape ca de obicei, au servit cina, s-au uitat la Sandmann, s-au spalat pe dinti, s-au îmbracat în pijama si... s-au îndreptat spre cort! Opa s-a instalat la mijloc, între cei doi. Le-am mai facut o fotografie si le-am urat Noapte buna!
Asa ca, noaptea asta, tot dormitorul îmi apartine numai mie! (Oare?! sunt curioasa câte ora rezista cei trei în cort?!) :)))

video

vineri, 6 august 2010

Au sosit

...ca val-vârtej si râsul lor cristalin a umplut casa!
Am urcat în pod, am pregatit saltelele, am sarit, am mers cu bicicleta pe loc, ne-am pupat, am înotat pe covor, am testat toate culorile de Haribo, am fost online cu prietenii dragi, am servit cina pe când Sandmann împrastia cu praf de somn, dupa care n-am mai apucat decât sa ne spalam pe dinti si sa spunem rugaciunea...Noapte buna! Si mâine e o zi...
video
PS: am primit o veste deosebit de fericita! Cei doi F stiu ce :)

joi, 5 august 2010

Cel mai iubit dintre pamanteni

"Curios cum o prietenie se naste si apoi se hraneste dintr-o anumita stare de spirit a cuiva ca sa se stinga îndata ce flacara acelei dispozitii, care ne-a facut sa credem ca avem înaintea noastra un om inteligent, cu mintea scaparatoare s-a retras sau chiar a consumat ceva interior, ceva pretios. Desigur, acum omul nu ne mai spune nimic si ne miram ca avem în fata noastra un ins obisnuit si tern." (Marin Preda)

Epilog trist al unui concediu de vis

Deosebit de multumiti pentru serviciile oferite de Pensiunea Mance din Chiscau, ne propusesem ca de azi încolo sa nu mai facem nici un drum spre tara, fara sa nu înnoptam macar o data la Florica si Traian. O saptamâna în casa lor, a fost deajus sa remarcam bunatatea, harnicia si omenia celor doi. Sâmbata ce a trecut, când concediul nostru s-a încheiat, ne-am îmbratisat si ne-am pupat de la-revedere. Nimeni nu s-a gândit ca, pe Traian nu-l vom mai întâlni însa niciodata!
Ieri seara, prietenul nostru Florin, profund îndurerat, ne-a dat cutremuratoarea veste: în urma unui infarct, Traian a încetat din viata!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Astazi, familia si prietenii îl conduc pe ultimul drum... Un pios omagiu!

miercuri, 4 august 2010

Si înca o aniversare

Astazi, cel mai important om politic al lumii împlineste 49 de ani! Putem oare sa-i uram sarbatoritului Barack Obama "La multi ani" sau sa-i cântam "Happy birthday to you"? Parca va aud raspunzând în cor: YES, WE CAN!

marți, 3 august 2010

Aniversare

Anul trecut, la sfârsitul lui iunie, prietena mea Alina, mi-a scris un e-mail prin care ma anunta ca a intrat în Lumea Blogosferei... Habar n-aveam ce-nseamna asta! O fi de bine? o fi de rau?...m-am întrebat ca în bancul cu badea Ion si SIDA :)(badea Ion se trezeste cu vecinul la gard: " Auzit-ai Ioane, tot satul vorbeste despre SIDA?! Tu?...ai?" Badea Ion cugeta o clipa: daca spun ca n-am, umple tot satul ca-s sarac! daca spun ca am, îmi cere! se hotareste si spune " Apai am si eu o târa, pe fund...")
Am intrat cu grija pe adresa primita si... tare interesant mi s-a parut! Am facut câteva comentarii - pe mail, ca pe blog nu îndrazneam sa scriu, nu care cumva sa stric ceva!
O luna mai târziu s-a întâmplat ca Alina si familia ei sa vina la noi, în vizita si... activitatea ei bloggeristica m-a incitat mai tare! O saptamâna dupa plecarea lor, am pasit si eu, cu pasi mici, în Blogosfera... Am descoperit bloguri speciale si timid am facut câte un comentariu, pe aici pe acolo...
Între vis si realitate împlineste astazi un an! Observ ca profilul meu a fost vizitat de 2335 persoane si blogul mi-a oferit posibilitatea de a stabili prietenii virtuale deosebit de interesante! Dintre acesti prieteni, doar pe 3 i-am cunoscuti înainte (Alina, Mara si Maria). Pe alti 5 am avut fericita ocazie de a-i cunoaste-ulterior -personal (Cici, Ceska, Fly, Andrei, Joco ) iar cu alti 7 (Anamayana, Elisa, Vaca Verde, Carmen Musat-Coman, Oana Stoica-Mujea, Vania, Jacob) am extins prietenia-virtuala si pe adresa personala de mail, sau telefonic.
Daca mai socotesc si faptul ca exersez zilnic a citi, a gândi si a ma exprima româneste, nu pot decât sa ma bucur de viata de bloggertia. Multumesc ca existi, draga Blogosfera! Multumesc si celorlalti prieteni-virtuali: BunatatiSimple, BelleDeJour, Tetris, Giulia, Roxana, Orfiv, Caius, Lucian, IoanSorinUsca, AnaUsca, Link-ping, Mosu, Donca, Irina, WorldOfSolitaire, Nelly, Acuarele, Unchesu-VisSauRealitate, Gabriela, Basse, Natasa, Victoria, Acuarele1, CosminStefanescu, MicileMizerii, AngiGhita, Oana, Ruxi, Vero, PlanteDeLeac, EmaHategan, Paul, Lukluk, Zâna, AndiBob, AnaTartoras, ImaginiDelani, MagazinDeVise, Cell61, Ana Multumesc tuturor cititorilor mei!

duminică, 1 august 2010

Dimineata despartirii

Am primit de la Feli si Florin o masina de tocat, pentru ca visul meu de fosta-gospodina à la anii '80, este sa mai fac o data zacusca. Deci înainte de plecare, am facut o tura de piata. Felicia, buna cunoscatoare a tricurilor negustorilor, a ales pentru mine, cele mai de calitate vinete, gogosari, rosii, ceapa, plus afine, porumb pentru fiert si telemea de oaie. Va vine sa râdeti? Hmmm! atunci râdeti, dar eu asa mi-am umplut porbagajul masinii :)
Agitatia pietii a facut sa uitam ca acestea sunt ultimile clipe ale concediului si când a venit momentul sa ne luam ramas bun, mi s-au umplut ochii de lacrimi. Dar nu m-am jenat, si ochii celorlalti erau la fel de umezi si tristi... Ne-am îmbratisat, ne-am pupat si am pornit în directia CASA... Cu speranta ca nu va trece mult timp si ne vom revedea, veseli si sanatosi...

Numaratoarea inversa

Ultima zi am petrecut-o în statiunea "Stâna de vale"care - sa numim avantaj?- ne-a apartinut aproape în totalitate! Pentru un punct principal de pornire în numeroase trasee turistice, mi s-a parut ciudat de pustie si cam lasata în paragina!
Pe un deal, un grup de sportivi executa comenzile antrenorului, fara sa tulbure farmecul tipic al peisajului, cu iarba fosnind sub pala vântului si greieri tiuind melodios.
Urmatorul popas a fost "Izvorul Minunilor". Un curcubeu plictisit îsi facuse culcus în cascada artificial creeata, lânga gardul ce împrejmuie imperiul industrial.
Pe Valea Finisului am constatat cu bucurie ca adunatorii de afine înca n-au ajuns în zona. Bobitele negre si carnoase ne-au facut cu ochiul si nu ne-am putut abtine sa nu le gustam. Dulci, zemoase si aromate, ne-au tatuat nedureros degetele si limba. Din pacate, viteza cu care le culegeam era mult mai mica decât viteza cu care le devoram...Anevoios fara un pieptane...asa ca am abdicat înainte de a ne fi simtit satui, hotarând ca pretul cerut la piata de fructe, nu trebuie comentat!
Foamea stârnita, ne-am potolit-o la "Principesa Margareta" -un restaurant cochet, cu o servire impecabila.
Acasa- la Pensiunea "Florica si Traian Mance" urma sa se produca surpriza serii, prietenii mei bucuresteni - Alina, Maria si Cristi, s-au încumetat sa se abata din drumul lor de concediu, doar ca sa petrecem o seara împreuna. Bucuria revederii lor a atenuat tristetea ca, alaturi de Feli, Florin si Andrei, se desfasura ultima seara de concediu...
Am râs, am povestit, am ciugulit felii de salam de Sibiu, cascaval si pâine pufoasa, ca sa alunece pe gât mai bine, vinul sângeriu de Recas. A fost o seara deosebita!
video

Another day in paradise

Ce ne-am mai bucurat când am vazut ca ploile s-au oprit! Ne-am echipat în viteza, nici mic-dejun nu ne-a mai trebuit si am pornit nerabdatori spre o noua aventura!
Satul Pietroasa, Piatra Bulzului (Apasul), satul de vacanta Boga, Platoul Padis si Poiana Glavoi, unde în peisajul mirific, întârziatul mic dejun a fost mult mai gustos! De aici am pornit pe circuitul "Cetatile Ponorului" - un spectacol unic, ce nu poate fi comentat sau descris! Cuvinte pentru situatiile traite si minunatiile vazute înca nu s-au inventat! Ne-am reîntors în Glavoi mai bogati ca oricând: salbaticia naturii ne-a încarcat retina, aerul înmiresmat ne-a umplut plamânii, cerul senin ne-a colorat privirile, apa de izvor ne-a parfumat gurile si bucuria din suflete nu mai avea margini!
Platoul Glavoi devenise deosebit de animat si numarul corturilor crescuse ca ciupercile dupa ploaie. Pentru ca de peste tot se ridica fum cu miros de lemn si arome de ceaun, ne-am conformat obiceiului de camping si cu ajutorul unei lampi cu gaz, am încalzit conserve de fasole cu cârnaciori - fabricate la Scandia, în iubitul meu oras Sibiu. La desert am privit fascinata ritualul prepararii ceaiului din ierburi fragede si parfumate, adunate de Felicia. Si aroma mai delicata nici nu va puteti închipui!
Spre apusul soarelui, am pornit spre Poiana Ponor, care în urma ploilor se transformase într-un lac urias! Am urmat firul apei pâna la Izbucul Ponor si cu sentimentul ca sunt Domnita acestor plaiuri de vis am hotarât sa-l declar Print de Ponor pe viteazul Andrei, care s-a luptat cu ciulinii si urzicile uriase! La oficiere au participat Feli, Florin, Helmut, bondarii, margaretele si întreaga armata a firelor de iarba.
Drumul spre casa a fost în semivisare: am privit cu bunatate hârtoapele din drum, am acceptat zâmbind noroiul sarit pâna sus pe capota masinii... Si de ce nu?! Am avut o zi superba!
video video

De-o frumusete coplesitoare!

Tinutul Bihorului a fost blagoslovit cu peisaje de vis. Paduri larice, fânete, dealuri mioritice, stânci, râuri, grote, cascade spectaculoase. Aici începe legendara Tara a Motilor - cea mai interesanta si originala zona din România.
Traseele alese de Florin, au fost cu buna intentie fara grad de dificultate exagerat, noi fiind "soricei de birou". Am batut potecile fara sa ne uitam pe ceas si ne-am lasat fermecati la fiecare pas de miracolele naturale: o pânza de paianjen înrourata, o ciuperca viu colorata, o margareta gratioasa, un suav clopotel, un norisor cu o forma ciudata, o ramura de pin perlata... un extaz continuu. Chiotele, glumele, cântecele si clicurile aparatelor foto s-au oprit rar, doar pentru a contempla si a ne închina în fata frumusetilor Naturii.
Traseul zilei a fost împartit în doua etape, prin pauza pentru masa de prânz, la "Mama Uta"- o cabana-restaurant, la standard international.
Tura de dimineata (Valea Ariesului, pasul Vârtop, Cascada Vârciog, satul Grada de Sus, pestera "Poarta lui Ionele") a fost planificata în ideea ca pâna la tura de dupaamiaza (Groapa Ruginoasa, Pastravaria Vascau) se va ridica negura si vom avea vizibilitate totala. Surpriza pregatita cu atâta emotie, a fost "stricata" de ceata deasa ce domnea pe Groapa Ruginoasa si Florin a fost tare dezamagit ca spectacolul haului nu poate fi savurat, asa cum îl cunoaste el, din zile senine*. Însa trebuie sa spun ca eu tocmai din cauza cetii, am fost profund impresionata! În fata noastra drumul s-a terminat brusc si s-a deschis o prapastie umpluta cu nori...un miracol adevarat! Am atins locul unde se sfârseste Lumea... La buza gropii parea ca susotesc îngerii si pentru o clipa, am simtit ca parca mi-ar creste si mie aripi... Nu voi uita niciodata acest sentiment. Nici nu-mi pot imagina peisaj mai frumos! Asa a fost sa fie...
video video
* "Groapa Ruginoasa" - pe timp senin... de la prieteni, pentru prieteni, cu drag :)

video
PS: fotografii profesionale va recomand aici si aici

Au fost si zile ploioase...

Doua la numar! dar le-am folosit cum nu se poate mai bine!
Prima, am folosit-o în scop socio-cultural :) Am vizitat Muzeul din Beius, ne-am întâlnit la un suc, o prajitura si-o poveste cu renumitul blogger beiusan Joco, apoi am trecut pe la binecunoscuta Crama Recas, sa ne reâmprospatam proviziile. Pentru ca, serile la cabana au fost una-mai-frumoasa ca alta, cu glume bune, vinuri seci, un sah, un lego si mâncaruri de calitate -nu vreau sa pomenesc aici despre kilogramele în plus :(
O alta zi cu ploaie, am petrecut-o la Baile Felix. Pentru ca turna cu galeata, ne-am scufundat imediat în bazinele termale, sa nu fim udati chiar pâna la piele! :))
Apoi... din sufletele noastre a rasarit din nou soarele pe cer!
video video

Sunt minuni pe lumea asta!

Acum o saptamâna, despre muntii Apuseni aveam la fel de putine cunostinte fizice/reale ca si despre prietenii- pâna atunci virtuali, care ne asteptau în Beius; adica - un pic, din internet! Dar am pornit la drum, 1167 km, sa petrecem o saptamâna de concediul împreuna :) Am riscat? Hmmm, ceva-nu stiu ce, îmi spunea ca "cei doi F si un A" sunt persoane simpatice si nu ne va trebui mult timp sa devenim prieteni. Dar...m-am înselat! O jumatate de ora înainte de a ajunge la destinatie, am sunat la telefon, sa ne anuntam sosirea si lacrimi de bucurie mi-au cuprins ochii la auzirea vocilor calde, iar momentul în care ne-am întâlnit, a fost ca o revedere cu prieteni vechi si dragi! Suna de necrezut, dar este adevarat! Atât de bine s-au potrivit si completat firile noastre, atât de placuta ne-a fost compania, încât fiecare minut a fost plin, nu a lipsit nimic! Totul a început ca ...o continuare!
Am ajuns în Ciscau, la "cabana"(Pensiunea Mance -o casa taraneasca înzestrata cu tot confortul, însa în asa fel, sa nu-i stirbeasca farmecul traditional), am mâncat si am intrat direct în programul pregatit din timp si cu multa grija de Florin, astfel încât sa vedem cât mai multe minunatii ale plaiurilor bihorene. Si programul lui a reusit! Ne-am îndragostit de muntii Apuseni!
Primul obiectiv turistic a fost Pestera Ursilor, impresionanta si spectaculoasa! Imaginile vorbesc de la sine... nu doresc decât sa adauga un amanunt respectabil: 1 cm de "piatra de picatura"(stalactita sau stalagmita) se formeaza în 20 de ani!
video
Imediat la iesirea din pestera, Muzeul familiei Flutur a fost urmatorul popas. O colectie de antichitati din toata tara, prezentata rustic, ne-a facut sa ne minunam si pe alocuri sa zâmbim nostalgic.
Si pentru ca ploaia se oprise, am facut o scurta tura pe Valea Fagului si am constientizat ca avem bucuria de a ne afla într-o regiune de concentrate frumuseti naturale. Seara, la o gustarica si un pahar de vin, Florin ne-a povestit mai multe, despre zona caracterizata de prezenta - mai mult decat oriunde in România, a reliefului carstic: pesteri, chei, defilee si platouri carstice. Surprizele aveau sa continue zile urmatoare!
video
PS: imagini superbe sunt si aici :)

O duminica trista...

Am dormit din nou în patul meu, dar dimineata nu m-am mai bucurat la vederea razelor de soare...Concediul s-a sfârsit! Oare de ce avem senzatia ca tot ce e frumos, dureaza prea putin?!
Nici nu-mi vine sa ma dau jos din pat! Nu ma mai asteapta cafeluta aromata preparata de Traian, nu-mi mai spune "buna-dimineata" vocea de soricel a lui Andrei, nu mai întâlnesc zâmbetul cald al Feliciei, Florin nu ma mai asteapta cu aparatul foto la gât, nerabdator sa pornim pe traseele surpriza, Florica nu mai face langos cu brânza, deci... la ce bun?! Duminica asta e o zi trista!
Si daca nu prea întelegeti ce vreau sa spun, atunci stati sa va povestesc despre minunata saptamâna petrecuta la Chiscau, în Muntii Apuseni.