marți, 17 august 2010

Pentru un zâmbet

Mai tot timpul am bomboane în poseta. Nu pentru mine (eu mestec guma de mestecat), ci pentru ca-mi face placere sa le ofer. De exemplu în tramvai, vecinului cuprins dintr-o data de un acces de tuse sau copilului obosit si plictisit, care începe sa plânga, spre exasperarea celorlalti calatori. Scot o bomboana mentolata sau una de fructe si primesc în schimb un zâmbet larg.
Întâmplarea de zilele trecute mi-a adus însa mult mai mult!
Eram la cumparaturi, pe una din vesnic aglomeratele artere comerciale. Observ în fata mea un baietel alergând si, asa cum numai copiii stiu sa o faca, si-a dat cu stângu-n dreptul, s-a împiedicat si a cazut lung pe trotuar. Când am ajuns în dreptul lui, tocmai era pe punctul de a izbucni în plâns. L-am ajutat sa se ridice si i-am oferit cu drag o bomboana. Fata i s-a luminat, mi-a multumit si zâmbetul i-a uscat lacrimile.
Mi-am continuat drumul cu gândul la lista mea de cumparaturi.
Câteva minute mai târziu, aud în spatele meu o voce pitigaiata strigând: „Doamna draga, doamna draga“... Ma întorc si vad trei copii alergând spre mine. Lânga baietelul proaspat julit, o fetita grasuta si înca un pusti- un cap mai înalt ca primul. Apropiindu-se, mijlociul îmi arata bomboana înca în ambalaj de hârtie si, cu o mutrita total nevinovata îmi spune: „Liebe Frau, acestia sunt fratii mei si...nu stim cum sa împartim bomboana în trei...“
De aceasta data, fata mea s-a luminat! Am zâmbit si tare m-am bucurat ca mai am bomboane în poseta. Le-am împartit si cei trei copii mi-au multumit calduros. Ne-am despartit, facându-ne mult timp cu mâna.

21 de comentarii:

  1. Ce frumos... Si ce idee buna sa tii mereu bomboane in geanta... O sa incerc si eu sa preiau aceasta idee... In mod sigur asa o voi inveseli macar pe Iulia cand se loveste, cand cade, cand o supara Nero (un catel), etc... Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Draguta intamplare! imi vine in minte pilda bunului samarinean!

    RăspundețiȘtergere
  3. :))) teribil de dulce povestea ta....

    RăspundețiȘtergere
  4. De apreciat gestul tau, ma gandeam sa iau si eu in borseta niste bomboane sau o ciocolatica, pentru cazuri deosebite dar tare ma tem ca pe cand sa le ofer ... or fi mancate de mine :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Angi,
    da da...o bomboana face minuni, mai ales la astia micii. Salutari Iuliei :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicia draga,
    tu esti draguta! pupicuri :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Mosu,
    ma bucur daca te-am înveselit!
    O zi dulce!

    RăspundețiȘtergere
  8. Si eu vreau o bombonica Dementa :).. si pot chiar si plinge daca asta te convinge sa-mi dai doua in loc de una :)...
    Acum citva timp a venit in tara un Prieten din copilarie care e casatorit in Belgia, am mers pina la el sa-l mkai reintilnesc si mi-a daruit 3 bomboane..nu le-am dat importanta...dar cind am ajuns acasa si le-am mincat am vazut ca sint delicioase... se numeau: August Ernst Storck Ice Fresh !...Am asezat ambalajele bomboanelor intr-o carte si am cautata si eu sa cumpar..dar nu am gasit niciunde..insa sint cu siguranta cele mai delicioaseeeeee bombonele ce am mincat vreodata... adica eu nu le maninc..le sug..da suna cam vulgar... :) :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Fly draga,
    cu ciocolata prin buzunare, vara, e destul de periculos! Bine faci daca o manânci tu :)

    RăspundețiȘtergere
  10. draga Ninu,
    :)) de-menta sau de fructe, dupa cum am spus, îmi face mare placere sa ofer bomboane ;)
    Cum spui? August Ernst Storck Ice Fresh? am notat si am sa caut pe aici pe la noi, m-ai facut curioasa.

    RăspundețiȘtergere
  11. Fara sa stii o bombonica a fost pentru sufletul lui Florin deoarece in aceasta zi i-am facut pomana de sapte ani.

    RăspundețiȘtergere
  12. Steliana draga mea, Dumnezeu sa primeasca.
    Dumnezeu sa-l odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
  13. Si mie imi place sa am bomboane in poseta, pentru cazul in care intalnesc copii, in autobuz sau in alte parti. Iar daca stiu ca ma intalnesc cu vreo colega cu copilul iau garantat ceva dulce cu mine. Ma simt prost parca daca nu am ceva bun sa le dau picilor.
    E frumoasa intamplarea ta! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Anamayana,
    hm, asa este cu pispiricii! :) da, spune-mi, oare de ce picii astia sunt pregatiti oricând sa pape ceva dulce? si...nici macar nu au probleme cu silueta! :))

    RăspundețiȘtergere
  15. Ceska, înduiosator de-a dreptul! simpatici picii, nu?

    RăspundețiȘtergere
  16. :)) Adevarul e ca si eu sunt oricand dispusa sa rontai ceva dulce. Dar daca am o singura bomboana parca mai mult imi place sa o ofer. Si ma incanta ca picii nu au nici o retinere in a o lua si a o manca cu pofta. Nu am vazut nici unul refuzand. :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Anamayana,
    ferice de tine! eu nu mai am voie sa "fiu dispusa" :)) trebuie sa fiu atenta la tot ce rontai!
    Cât priveste picii, ai dreptate. Si daca mai socotesti si ochisorii lor veseli...atunci satisfactia în a oferi o bomboana e mare!

    RăspundețiȘtergere
  18. Ce dragut!mai port si eu,dar mi-ai dat ideei!

    RăspundețiȘtergere
  19. Mariana,
    vei avea numai de câstigat!

    RăspundețiȘtergere
  20. Buná CARMEN!
    Nu de multá vreme am gásit blogul táu si imi place foarte mult mai ales postul cu bombanele esti o dulce :-) Má alátur de comentarul de dinainte / bombanele fac minuni/ si zámbetul unui copil este cel mai frumos lucru pe care il poti prmi in viatá :-)
    Un weekend plácut iti doresc!
    Pa Ildi :-)

    RăspundețiȘtergere